Romani 10,4: „Christos este sfârșitul Legii”
„Căci Christos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.”
Pentru creștinii antinomianiști, care susțin desființarea Legii morale de către Domnul Christos la prima Sa venire, textul din Romani 10,4 este un text-argument de bază. Pentru ei, afirmația lui Pavel înseamnă că Domnul Christos a pus capăt Legii, creștinii Noului Legământ nemaifiind obligați să o respecte și să țină seama de poruncile ei.
Toate deosebirile de interpretare ale textului citat pornesc de la modul în care este înțeles termenul grecesc „telos”, tradus în cele mai multe Biblii prin „sfârșit”. Pentru noi, cuvântul „sfârșit” are sensul de „terminare,” „încheiere” sau „abrogare”, reprezentând punctul la care ceva încetează să mai existe, fie că este vorba despre un obiect, o ființă sau o activitate oarecare. Astfel, în limbajul curent, vorbim despre sfârșitul anului școlar, sfârșitul vieții, sfârșitul unei călătorii, al unei cărți sau al unei intervenții chirurgicale.
Spre deosebire de limba română, în limba greacă sensul cuvântului „telos” este mult mai variat, el însemnând nu doar „încetare”, terminare”, „abrogare” sau „sfârșit„, ci și „țintă”, „rezultat”, „scop”, „intenție” și „realizare”. Este demn de observat că în literatura greacă clasică, precum și în Septuaginta, cea mai răspândită și obișnuită folosire a cuvântului „telos” a fost cu sensul de „țintă”, „scop” sau „intenție”.
În pofida acestei realități, majoritatea creștinilor se folosesc de celălalt sens al termenului „telos” și anume acela de „sfârșit”, „terminare” sau „abrogare.” Apelând la acest sens, se ajunge inevitabil la concluzia că Domnul Christos a desființat Legea, eliberându-i pe creștini de obligativitatea păzirii ei.
Din nefericire, există și traduceri interpretative ale Bibliei, cum este cea nouă în limba engleză, care sună astfel: „Pentru că Christos pune capăt Legii…” Astfel de traduceri interpretative elimină din start orice altă variantă, inducându-i în eroare pe cititori. Problema pe care o ridică această interpretare a cuvântului „telos” este aceea că ea contrazice atât contextul imediat, cât și numeroasele afirmații ale apostolului Pavel în favoarea valabilității Legii în timpurile Noului Testament. Iată câteva dintre aceste afirmații:
„Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum! Noi întărim Legea” (Romani 3,31).
„Așa că Legea, negreșit, este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7,12).
„Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească…” (Romani 7,14).
„Pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8,4; vezi și cap.13,8‑10).
Cea de-a doua interpretare a termenului „telos”, însemnând „țintă”, „scop”, „intenție” sau „realizare”, este însă în armonie atât cu contextul imediat, cât și cu alte afirmații ale apostolului Pavel în favoarea Legii. Astfel, „Christos este sfârșitul Legii” în sensul că El este ținta ei, Cel în care Legea divină își găsește împlinirea deplină.
Aceasta este interpretarea corectă a textului din Romani 10,4. Această interpretare a dominat din perioada Bisericii primare până la Reformă, fiind și astăzi susținută de numeroși teologi.
În literatura bisericilor latine, termenului grec „telos” îi corespunde termenul latin „finis”, care are aceleași sensuri, fiind explicat prin „perfectio”, „intentio”, „plenitudo” sau „impletio” („plinătate”). În literatura Bisericii primare, cei doi termeni: „telos” (gr.) și „finis” (lat.) sunt folosiți cu sensul de „țintă” sau „scop” și nu cu acela de „terminare”, „abrogare” sau „anulare”.
În lucrarea sa „Sabatul sub foc încrucișat”, Samuele Bacchiochi citează din lucrarea de doctorat a lui Roberto Badenas, intitulată „Christos, sfârșitul Legii: Romani 10,4 în perspectiva lui Pavel”, (1)
În urma unor studii amănunțite cu privire la folosirea termenului „telos/finis”, începând cu Biserica primară și până la Reformă, atât în literatura biblică, cât și în cea extrabiblică, Roberto Badenas ajunge la concluzia că sensul în care era folosit acest termen era acela de „țintă” și „scop”, și nu acela de „terminare”, „abrogare” sau „anulare”.
În timpul Evului Mediu, textul din Romani 10,4 era interpretat ca o declarație a lui Pavel cu privire la Christos, în care Legea Vechiului Testament a ajuns la împlinirea și plenitudinea ei. Reforma a păstrat și ea aceeași interpretare a lui „telos/finis”. Doar după Reformă au început să apară interpretări anti-Lege ale textului din Romani 10,4.
Luteranii, apoi anabaptiștii și teologii liberali germani au făcut ca interpretarea anti-Lege a textului să predomine, ea fiind și astăzi foarte răspândită. Aceasta este interpretarea preferată a celor care susțin discontinuitatea dintre Vechiul și Noul Testament, dintre Lege și Evanghelie.
Totuși, în ultima vreme, cercetători exegetici ai Scripturilor au revenit la interpretarea corectă a textului din Romani 10,4. Samuele Bacchiochi citează câteva exemple în acest sens. Ragnar Bring, într-un articol de 40 de pagini, publicat în „Studia Teologica”, susține că „telos” înseamnă „punctul de sosire al unui concurs, împlinirea unei sarcini, punctul culminant al problemei”, iar Legea a fost un tutore („paidagogos”) care i-a îndrumat pe oameni la Christos, singurul care le poate oferi îndreptățirea (2).
- E. B. Cranfield, în articolul „St. Paul and the Low”, susține că „telos” trebuie tradus cu „țintă”, iar Romani 10,4 ar trebui să sune astfel: „Pentru că Christos este ținta Legii, astfel ca îndreptățirea să fie la îndemâna fiecăruia care crede” (3).
George E. Howard susține aceeași interpretare a termenului „telos”, care trebuie tradus cu „țintă”. La fel interpretează și J. E. Tows, C. T. Rhyne, Walter Kaiser, ultimul dintre teologii amintiți făcând următoarea afirmație: „Termenul „telos” din Romani 10,4 înseamnă „țintă” sau „concluzie”, cu un scop bine determinat. Legea nu poate fi corect înțeleasă dacă nu acționează spre marea țintă, aceea de a-l îndrepta pe credincios spre Mesia. Legea rămâne Legea lui Dumnezeu, nu a lui Moise (Romani 7,22; 8,7). Ea încă mai este sfântă, dreaptă, bună și spirituală (Romani 7,12.14), atât pentru israeliți, cât și pentru neamurile care cred” (4).
Dacă privim la contextul imediat în care apare Romani 10,4, observăm că Pavel nu subapreciază deloc Legea, ci critică folosirea ei greșită de către iudei, ca mijloc de obținere a neprihănirii. Despre aceștia, Pavel spune în Romani 10,3 că „au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși”, folosind Legea ca un instrument în acest sens. Exact acest lucru îl condamnă Pavel: folosirea greșită a Legii ca mijloc de obținere a neprihănirii. Omul poate obține neprihănirea doar prin credința în Christos și nu pe o altă cale.
Prepoziția „căci”, cu care începe Romani 10,4, ne arată că textul are legătură cu ceea ce Pavel afirmase mai înainte cu privire la eșecul israeliților de a obține neprihănirea prin Lege. În limba greacă, propoziția-cheie din Romani 10,4 este redată astfel: „telos nomou Christos”, ceea ce tradus literal înseamnă: „ținta Legii (este) Christos”.
Așezarea cuvintelor (topica) în textul original ne arată că intenția lui Pavel a fost aceea de a face mai degrabă o declarație despre Lege, decât o declarație despre Christos. Începând cu Romani 9,6 și până la Romani 10,4, în centrul discuției lui Pavel se află Legea.
Așadar, nu doar interpretarea în decursul istoriei, ci și contextul imediat al lui Romani 10,4, ne arată că este corect să interpretăm textul în sensul că „Christos este ținta Legii”, și nu „Christos este capătul Legii”.
A interpreta Romani 10,4 în sensul de abrogare, terminare sau anulare a Legii înseamnă a întrerupe cursul argumentației lui Pavel din contextul imediat al versetului și a considera că apostolul își contrazice propriile afirmații explicite în favoarea Legii (vezi Romani 3,31; 7,12.14; 8,4).
Christos nu este sfârșitul Legii, ci scopul și ținta Legii. Întreaga Lege țintea spre El, astfel încât oricine crede în Christos să capete neprihănirea. Christos este ținta Legii în sensul că în Persoana și lucrarea Lui au fost împlinite toate făgăduințele, simbolurile și actele ceremoniale ale Vechiului Legământ. El este ținta Legii pentru că în El avem Modelul desăvârșit al ascultării de Lege.
Lori Balogh
Referințe:
(1) Roberto Badenas, lucrarea de doctorat „Christos, sfârșitul Legii: Romani 10,4 în perspectiva lui Pavel”, „The Journal of the Study of the New Testament”, Universitatea din Sheffield, Anglia, citat de Samuele Bacchiochi în „Sabatul sub foc încrucișat”, Ed. Viață și Sănătate, București, 2001
(2) Samuele Bacchiochi, „Sabatul sub foc încrucișat”, Ed. Viață și Sănătate, București, 2001, pag. 235
(3) Ibidem, pag. 235
(4) Ibidem, pag. 236
( 4 ) Ibidem, pag. 236
