De ce Adam si Eva nu au murit imediat dupa pacatuire ?
Una din intrebarile care se nasc in mintea celui care citeste raportul Genezei este legata de avertismentul dat primilor nostri parinti in gradina Edenului, imediat dupa ce acestia au fost adusi la existenta:
“Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci, dupa placere, din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit” ( Geneza 2, 16.17 )
Au murit Adam si Eva in ziua caderii lor in pacat ? Nicidecum ! Cum putem intelege atunci avertismentul: “in ziua in care vei manca din el vei muri negresit”?
In primul rand, trebuie sa privim acest avertisment ca pe un mijloc educational. Cand un parinte il avertizeaza pe copilul lui sa fie cuminte si sa nu faca un anumit lucru, el nu-i spune: “Fiule, sa nu faci cutare lucru, caci in ziua in care-l vei face te voi ierta.” Nimeni nu procedeaza in felul acesta. Orice avertisment care urmareste educarea copiilor contine si enuntarea unor pedepse, in cazul in care vointa parintilor a fost ignorata. De aceea, orice parinte isi avertizeaza copiii, amintindu-le in mod special de pedeapsa, chiar daca ulterior ii va ierta.
In mod asemanator, nici Dumnezeu nu le spune primilor nostri parinti: “In ziua in care veti manca din pomul cunostintei binelui si raului, va voi ierta”. Orice educatie temeinica presupune si informarea cu privire la urmarile unei alegeri sau alteia. In cazul in discutie, urmarile unei alegeri gresite din partea lui Adam nu puteau sa fie altele decat despartirea de Izvorul vietii, adica moartea.
In al doilea rand, trebuie sa tinem cont de optiunile pe care le avea Creatorul in momentul in care S-a declansat drama pacatului. Dumnezeu a putut alege intre trei posibilitati:
1) Sa-i omoare pe Adam si pe Eva, iar apoi sa creeze alti oameni
2) Sa-i ierte neconditionat pe cei doi, trecandu-le cu vederea pacatul, fara sa-i pedepseasca
3) Sa ia asupra Sa pedeapsa pentru pacat, eliberandu-i pe cei doi de vina lor
Prima solutie ar fi fost usoara si rapida, satisfacand dreptatea universala. Insa aceasta solutie nu ar fi satisfacut si dragostea lui Dumnezeu. Or Biblia ne invata ca “Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ). Dragostea este insasi natura lui Dumnezeu.
A doua solutie ar fi satisfacut dragostea, insa ea ar fi insemnat calcarea dreptatii, dand frau liber pacatului in Univers. Doar a treia solutie, cea care a fost de fapt aleasa de Creator, putea imbina in mod armonios dragostea cu dreptatea, astfel incat armonia Universului sa fie asigurata.
De ce, totusi, Creatorul a spus: “In ziua in care veti manca din el, veti muri negresit” ? La aceasta intrebare au fost date mai multe raspunsuri.
Un prim raspuns este acesta: Conform versetului din 2 Petru 3,8, pentru Domnul o zi este ca o mie de ani. Deci Adam, deoarece a trait mai putin de o mie de ani ( Geneza 5,5 ), a murit in “ziua” aceea, pe parcursul primului mileniu.
Un alt raspuns este legat de interpretarea expresiei “vei muri negresit”, inteleasa ca “vei muri murind”. Cei care prefera acest raspuns sustin ca, de fapt, prin avertismentul dat, Dumnezeu dorea sa le spuna celor doi ca in ziua in care vor pacatui, ei vor deveni muritori. Ceea ce s-a si intamplat.
Al treilea raspuns este acela ca pedeapsa cu moartea pentru neascultarea lor a fost comutata in pedeapsa cu suspendare, datorita promisiunii venirii unui Mantuitor ( Geneza 3,15 ). “Samanta femeii”, Mesia, va veni si Isi va da viata pentru mantuirea omenirii decazute. In virtutea acestei jertfe, Dumnezeu ar fi renuntat la pedeapsa capitala pentru Adam si Eva.
Intr-un articol al lui Tarsee Li, profesor de Vechiul Testament la Oaqwood University, intitulat “De ce nu au murit Adam si Eva imediat ?”, se da si un al patrulea raspuns la aceasta intrebare. ( 1 ) Totul se rezuma la intelesul expresiei “in ziua in care”, expresie care apare de cinci ori in Geneza ( cap. 2,4; 3,5; 5,1.2; 21,8 ).
Comparand traducerea acestei expresii in cele cinci versete, se poate observa ca ea difera in functie de context: “in ziua in care”, “cand”, “de indata ce”, etc. Explicatia acestei veriatii de traduceri a expresiei biblice “in ziua in care” este aceea ca ea defineste imprecis momentul sau perioada de timp la care se refera.
Expresia “in ziua in care” poate insemna o clipa, o zi sau un moment nespecificat in timp. De aceea, o traducere a expresiei ebraice care sa nu contina cuvantul “zi” ar corespunde mai bine sensului si intentiei autorului, de exemplu: “atunci cand”, “de indata ce” sau “oricand”.
In ceea ce priveste a doua parte a avertismentului dat de Creator ( “vei muri negresit” ), cuvantul “negresit” are menirea de a intari certitudinea mortii, nu momentul mortii.
Vechiul Testament ne ofera un exemplu concret de felul in care trebuie inteleasa semnificatia expresiei “in ziua in care”. In 1 Imparati 2,36-46, este relatat modul in care si-a incheiat viata Simei, cel care-l blestemase pe imparatul David, pe cand acesta fugea in graba de fiul sau Absalom.
Solomon i-a stabilit lui Simei domiciliul fortat la Ierusalim, cu interdictia foarte clara: “Sa stii bine ca in ziua in care vei iesi si vei trece paraul Chedron, vei muri” ( 1 Imparati 2,37 ). Insa Simei a ignorat porunca imparatului si dupa trei ani si-a parasit domiciliul, plecand din Ierusalim la Gat, in Filistia, pentru a recupera niste slujitori care fugisera de la el.
Dupa ce i-a gasit pe slujitorii fugari, i-a adus inapoi la Ierusalim, insa Solomon a aflat de acest lucru si a poruncit ca Simei sa fie pedepsit cu moartea. Intrebarea care se pune este: A murit Simei in ziua in care a calcat porunca lui Solomon ? Nicidecum ! Drumul pana la Gat, recuperarea slujitorilor si intoarcerea lui Simei la Ierusalim, apoi timpul care a trecut pana ce Solomon a fost instiint de fapta lui Simei, au necesitat multe zile.
Asadar, cuvintele de avertizare ale lui Solomon: “Sa stii bine ca in ziua in care vei iesi… vei muri” nu au insemnat ca Simei avea sa moara chiar in ziua in care a plecat din Ierusalim, calcand porunca imparatului. Aici e vorba mai degraba de certitudinea pedepsei si nu de timpul cand ea va fi aplicata celui vinovat.
Din momentul in care Simei a ales sa calce porunca lui Solomon, el a fost destinat sa moara chiar daca executarea pedepsei nu a avut loc in ziua respectiva.
In mod asemanator, in cazul lui Adam, afirmatia: “in ziua in care vei manca din el vei muri negresit” nu se refera la momentul mortii, ci la certitudinea ca el va muri. Odata ce primii nostri parinti au mancat din pomul oprit, moartea lor avea sa fie sigura.
Tinand cont de aceste aspecte, avertismentul lui Dumnezeu ar putea fi citit astfel: “Daca vei calca porunca Mea si vei manca din pomul oprit, destinul tau va fi moartea.” Din nefericire, Adam si Eva au ignorat avertismentul Creatorului, iar moartea a intrat in lumea noastra, dovedind ca “plata pacatului este moartea” ( Romani 6,23 ).
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) Tarsee Li, articolul “De ce nu au murit Adam si Eva imediat ?” , publicat in volumul “Interpretarea Scripturii”, ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 2012
Buna seara! Ce intelegeti prin „pacat originar” si unde ati gasit in Biblie ca Dumnezeu nu-l poate ierta? Cat despre ideea ca Vechiul Testament este doar o legenda, mi se pare lipsita de simt istoric. Daca istoria poporului evreu este o legenda, de ce n-ar fi si istoria Romaniei, a Frantei, a Statelor Unite, etc. tot o legenda?
Buna seara.Am si eu o curiozitate, de ce Dumnezeu nu poate sa ierte pacatul originar?Sau pot sa consider tot vechiu testament doar o legenda si in felul asta inteleg tot.
Eu cred ca Adam a si murit in ziua in care a mancat din pom, el a murit Duhovniceste fata de Dumnezeu ,si scriptura zice,,Voi erati morti in greselile si pacatele voastre in care traiati odinioara,,si mai zice Carnea si sangele nu poate mostenii neputrezirea lui Dumnezeu deci toata lucrarea se face in Duhul pentru Sufletul Si Duhul nostru a venit mantuitorul Isus Hristos si pentru rascumpararea trupului si vedem ca dupa 900 si ceva de ani a murit Adam in trup dar adevarata moartea a primito cand nu a ascultat de Dumnezeu si moartea asta ne arata ce este Este despartirea de Dumnezeu deci el in clipa cand a mancat sa despartit de Dumnezeu,, citim in thesaloniceni <<Ei vor avea o pierzare vesnica de la fata lui Dumnezeu,, automat despartirea asta de Dumnezeu este moartea pentru ca Dumnezeu e viata si find desparit de Dumnezeu e opusul saul,, e moarte..
Multumesc pentru completari si fiti sigur ca opiniile care difera de cea exprimata de mine nu ma deranjeaza. Eu nu sunt Dumnezeu ca sa fiu infailibil si tot ceea ce am scris poate fi perfectibil. Si chiar ma bucur cand cineva care iubeste Scriptura si pe Dumnezeul Scripturii aduce argumente pertinente bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu. Ne face bine tuturor: si mie, dar si celor care citesc. Laudat fie Dumnezeu prin toate acestea !
Cu stima, Lori B.
Va rog frumos sa ma iertati.
M-am grabit sa apas „posteaza comentariul”.
Imi dau seama ca nu am subliniat ceea ce doream sa spun cu adevarat.
„In ziua aceea” moartea a vizitat Edenul, exact cum Tata spusese. Doar ca in locul pacatosilor, a luat viata jerfei care purta cu ea fagaduinta ca insusi Creatorul se va jertfi pentru pacatul celor amagiti.
Va multumesc pentru ingaduinta cu care veti privi cele 2 postari.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
Va rog frumos sa-mi permiteti o opinie.
In ziua pacatului originar, in gradina Edenului, in locul primilor nostri parinti a murit mielul sau mieii care au procurat pielea din care Tata le-a confectionat haine. Am scris miel (miei), constient fiind ca acest animal a reprezentat din acea zi, pana in ziua in care Mesia s-a jertfit pe crucea Golgotei, pe Domnul nostru Isus Hristos.
Gandesc ca raspunsul la intrebarea din titlu este : primii oameni nu au murit in ziua pacatului lor pentru ca Hristos s-a asezat intre ei si moarte, luand asupra Lui pacatul lor. Prin sacrificarea mielului sau mieilor, Hristos s-a angajat sa-si jertfeasca viata vesnica pentru ca oamenii care se vor desparti de pacat prin jertfa Sa sa poata reveni la viata vesnica.
E doar parerea mea. Si a altora, nu sunt original.