1 Timotei 4,1‑5: „Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor”
„Dar Duhul spune lămurit că în vremile din urmă unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri; pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.”
Pasajul biblic citat mai sus este adesea folosit de unii comentatori ai Bibliei pentru a-i acuza pe adventiștii de ziua a șaptea de faptul că ei încă respectă prevederile legii mozaice cu privire la alimentație și, în mod special, cele privitoare la animalele curate și necurate din Leviticul capitolul 11. Ținând seama că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, expresia „în vremile din urmă”, folosită de apostolul Pavel în acest pasaj, pare că se referă la această biserică. Această interpretare este însă răutăcioasă și lipsită de orice fundament, din cel puțin patru motive:
1) Apostolul Pavel vorbește despre o „lepădare de credință” cauzată de „fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor” (vers.1.2).
Oare respectarea unor reguli de sănătate, în general, și a unor reguli alimentare, în particular, lăsate de Însuși Dumnezeu în Cuvântul Său, înseamnă lepădare de credință? Respectarea acestor reguli divine nu înseamnă mai degrabă manifestarea încrederii în ceea ce ne-a arătat Dumnezeu că este bun pentru sănătatea trupului și sufletului nostru?
Apostolul Pavel le scrie credincioșilor din Corint: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6,19.20). Și tot el adaugă avertizarea: „Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi” (1 Corinteni 3,17).
Faptul că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt este evident. Dar cum poate cineva să-L proslăvească pe Dumnezeu în trupul său, dacă neglijează, ignoră sau calcă voit în picioare acele principii ale sănătății lăsate de Creator?
Organismul uman este cea mai complexă mașinărie vie din câte există. Și, ca orice mașinărie, trebuie să existe o „carte tehnică” în care „Inventatorul” (Creatorul) a prevăzut „combustibilul” optim pentru o bună și cât mai îndelungată funcționare. Regulile alimentare prezente în legea mozaică, în mod deosebit cele privitoare la alimentele curate și necurate din Leviticul cap.11, nu sunt altceva decât instrucțiuni date de Creator pentru buna funcționare a corpului omenesc.
Dacă unii creștini consideră că aceste reguli sunt valabile pentru toți oamenii, nu doar pentru evrei, înseamnă aceasta „lepădare de credință”? Dimpotrivă, ascultarea de aceste instrucțiuni reprezintă o dovadă de încredere în Cuvântul lui Dumnezeu.
2) „Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor”, afirmă Pavel. Asocierea acestei afirmații cu învățăturile și doctrina Bisericii Adventiste este din nou nefericită și rău-intenționată. Biserica Adventistă nu a oprit niciodată căsătoria și nici „întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să fie luate cu mulțumiri”.
Dimpotrivă, căsătoria este privită ca o instituție edenică, creată înainte de căderea omului, făcându-se eforturi ca ea „să fie ținută în toată cinstea” (vezi Evrei 13,4). Iată ce spun Comentariile Biblice ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea privitor la această problemă:
„Opresc căsătoria”. „Pavel avertizează aici împotriva concepțiilor fanatice care au fost introduse pentru prima dată în creștinism de către gnostici (vezi Vol. VI, pp. 54‑58) și au fost apoi perpetuate de sistemul monastic. Gnosticii credeau că întreaga materie este rea și că trupului uman trebuie să i se reprime și să i nege pasiunile. Potrivit acestei teorii, căsătoria este o cedare la poftele cărnii și deci este păcătoasă. Pavel lămurește faptul că ea este o instituție dată de Dumnezeu și că a o interzice înseamnă un atac la înțelepciunea nemărginită și la scopurile bune ale lui Dumnezeu” (vezi 1 Corinteni 7:1‑4; Evrei 13:4).
Cât privește alimentația, este bine să fim atenți la ceea ce spune Pavel: „bucatele pe care Dumnezeu le-a făcut să fie luate cu mulțumiri” (vers.3). Care alimente au fost făcute de Dumnezeu și rânduite să fie consumate de om? Oare tot ceea ce se vinde astăzi în piețele lumii sau ceea ce se servește în restaurantele de la colț de stradă?
Afirmația apostolului Pavel ne trimite în mod natural la Scriptură, la acele prevederi ale legii sanitare, referitoare la alimentație. Este vorba de cele din Geneza1,29, cu privire la alimentația stabilită pentru om la Creație, înainte de căderea în păcat, precum și la cele din Leviticul cap. 11, cu privire la animalele curate și necurate. Acolo găsim indicate acele „bucate pe care Dumnezeu le-a făcut să fie luate cu mulțumiri”, iar nu în doctrinele unei biserici sau a alteia.
3) Pavel amintește de „fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor” (vers.2). Dacă învățăturile Bisericii Adventiste cu privire la sănătate, în general, și alimentație, în particular, sunt „minciuni”, înseamnă că toate prevederile vechitestamentale cu privire la sănătate sunt „minciuni”?
Chiar dacă am lua în calcul renunțarea la aceste reglementări alimentare din Leviticul 11, cine poate avea curajul să susțină că ceea ce le-a poruncit Dumnezeu evreilor sunt „minciuni”? Și aceasta cu atât mai mult cu cât știința medicală modernă, pe măsură ce avansează, dă tot mai multă dreptate principiilor sănătății pe care evreii le-au primit cu mii de ani în urmă.
4) Comentatorii care susțin ca principiile alimentare din Leviticul 11 au fost „pironite pe cruce” (vezi Coloseni 2,14) odată cu intrarea în Noul Legământ, citează cu înverșunare versetul 4, rupându-l de contextul în care se află: „Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri”. De obicei, contestatarii prevederilor din Leviticul 11 se opresc aici. Însă versetul 5 ne prezintă două criterii (condiții) pe care trebuie să le îndeplinească un aliment aprobat de Dumnezeu:
- a) Să fie „sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu”, adică pus deoparte de Cuvânt în acest scop. Și ceea ce a fost pus deoparte ca hrană este redat pe larg în pasaje ca cel din Geneza 1,29, Leviticul cap.11 și Deuteronomul cap.14.
- b) Să fie „sfințit prin rugăciune”. Observăm că Pavel nu spune „sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu sau prin rugăciune” ci „și prin rugăciune”. Înțelegem de aici că doar rugăciunea unui creștin nu este suficientă ca un animal necurat să facă parte din meniul lui. Condiția de bază este aceea ca însuși Cuvântul lui Dumnezeu să ne arate ce se poate mânca și ce nu.
Cei ce se roagă ca Dumnezeu să sfințească ceea ce El nu a sfințit prin Cuvântul Său sunt acel „popor care nu contenește să Mă mânie în față… mâncând carne de porc și având în străchini bucate necurate. Și care totuși zice: „Nu te apropia de mine căci sunt sfânt!” (Isaia 65,2‑6).
Cât despre cei care sfidează Cuvântul lui Dumnezeu, același profet Isaia scrie din partea Domnului: „Cei ce se sfințesc în grădini unul câte unul în mijlocul celor ce mănâncă și carne de porc și șoareci și alte lucruri uricioase, toți aceia vor pieri, zice Domnul” (Isaia 66,17). Să observăm că porcul este pus alături „de șoareci și alte lucruri uricioase”.
O întrebare: De ce, oricât ne-am ruga lui Dumnezeu pentru ca El să sfințească animalele necurate folosite ca hrană, nu le folosim și laptele? Folosește cineva în hrana lui lapte de porc, iepure, cal, măgar, câine, etc.? Dacă orice animal ar putea fi consumat de către creștini, de ce să nu fie consumat și laptele acestora, așa cum se face cu laptele animalelor curate?
În concluzie, apostolul Pavel se referă în acest pasaj la unele tendințe și influențe ascetice, izvorâte din gnosticism, care încercau să pătrundă în Biserică încă din vremea lui. Din diferite motive ceremoniale și rituale, acești creștini care predicau ascetismul considerau că anumite alimente, de altfel permise de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuiau interzise categoric. Este foarte probabil este că acești creștini asceți considerau că anumite alimente ar trebui să fie interzise în zilele religioase speciale.
„Instituția căsătoriei și alimentele date omului să le mănânce (vezi Geneza 1,29; vezi Nota Suplimentară de la Leviticul 11) fac parte din planul lui Dumnezeu pentru buna dezvoltare a omului. Acela care l-a creat pe om știe cel mai bine la ce activități ar trebui să participe acesta pentru a trăi o viață echilibrată și fericită. Ca omul să se lipsească de privilegiile căsătoriei și ale alimentelor necesare pentru o sănătate bună ar însemna să pună la îndoială și să sfideze înțelepciunea și voia lui Dumnezeu…
Unii comentatori cred că aici Pavel desființează deosebirea făcută în Vechiul Testament între alimentele „curate” și „necurate” (vezi Leviticul 11). Ar trebui să se observe totuși că el limitează observațiile sale la acele lucruri create de Dumnezeu pentru a fi folosite ca hrană (vezi vers.3). La Creație Dumnezeu a specificat ce intenționa El ca omul să mănânce. Dieta prescrisă omului la început nu cuprindea carnea niciunui animal, și nici chiar toate tipurile de vegetale (vezi Geneza 1,29,31). Ele au fost create pentru un alt scop, pentru care erau „bune”, adică adaptate perfect pentru a împlini scopul pentru care le făcuse Dumnezeu. După Potop Dumnezeu a permis folosirea cărnii „curate” în alimentație, dar a interzis consumul cărnii „necurate”. Biblia nu înlătură nicăieri această interdicție” (Comentarii Biblice AZS).
Lori Balogh
Felicitari pentru drumetii, intr-adevar fotografiile sunt superbe!
Cat priveste „meniul” omului pe pamant, va respect decizia, pana la urma ar trebui toti sa urmam exemplul lui Daniel in robie. Dar eu raman la Cuvantul scris in Coloseni 2:22-23: „o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti”. Cu alte cuvinte, concluzia mea, nu ajuta la lupta impotriva pacatului, pentru ca firea pamanteasca este cea care pacatuieste. Chiar Dumnezeu spune la un moment ca a dat legi pe care evreii nu puteau sa le tina (nu mai stiu exact unde, am citit aici pe site).
Iar cu privire la alte restrictii nedate de Conciliul de la Ierusalim, avem porunca Mantuitorului: sa va iubiti asa cum v-am iubit si eu, asta include orice abatere pacatoasa pe care am putea-o avea „in carne”. Plus faptele Duhului din Galateni.
Fiti binecuvantati si cat mai mult timp frumos pentru drumetii.
Domnule Dorin,
Eu umblu ( inca ) mult pe munte ( dovada sunt fotografiile de pe blog, care imi apartin in totalitate ). Iar muntele m-a invatat un lucru foarte important: daca vreau sa ajung la tinta, trebuie ca drumul meu sa treaca prin toate marcajele. Absolut toate ! Daca in drumetiile mele m-as opri doar in dreptul unui marcaj si as considera ca imi este suficient, m-as rataci cu siguranta. Un singur marcaj ma poate indrepta spre multe directii, in functie de unghiul din care il privesc.
Cu interpretarea Bibliei lucrurile stau la fel. Unul din principiile de baza ale hermeneuticii ( interpretarii ) Scripturii este acela ca un adevar trebuie stabilit pe baza tuturor textelor Scripturii, nu doar pe unul sau doua. Daca vrem sa aflam vointa lui Dumnezeu cu privire la ce este bine sau nu sa mancam, trebuie sa luam in considerare toate pasajele care se refera la hrana omului, incepand cu hrana hotarata de Creator in Eden pentru om, trebuie sa tinem cont si de ceea ce s-a intamplat la potop, si de legea lui Moise, si de ceea ce scriu profetii VT, si de ceea ce ne invata Iisus si apostolii Sai, si de viziunea lui Petru din Fapte 10, si de Conciliul de la Ierusalim, si de invataturile lui Pavel, si de ceea ce ne descopera Apocalipsa cu privire la viata pe Noul Pamant. Daca ne oprim doar la acele texte care ne convin, incercand sa ne dirijam viata dupa ele, riscam sa ajungem pe o linie moarta.
Despre Conciliul din Ierusalim stim destul de putine lucruri ca sa putem trage concluzii ca neamurile aveau „dezlegare” la orice, in afara de lucrurile amintite in versetele 28 si 29. Acolo erau amintite doar patru restrictii, intre care si curvia. Dar de ce nu sunt amintite si crima, furtul, minciuna, blasfemia, poftele rele si multe altele ? Putem trage concluzia din aceste texte ca neamurile erau libere de asemenea „greutati” puse peste ele ? Toate epistolele NT contrazic o asemenea ipoteza.
Cu privire la intrebarea d-v despre leu, inteleg cursa in care vreti sa ma atrageti. Daca voi spune ca este un animal „spurcat”, asa cum afirmati d-v, probabil ca ma veti intreba de ce Mantuitorul este numit „Leul din semintia lui Iuda” ( Apocalipsa 5,5 ). Poate fi Domnul si Mantuitorul nostru comparat cu un animal „spurcat” ? Raspunsul meu, asa cum inteleg eu problema in dicutie, este urmatorul: Animalele amintite in Leviticul 11 ca fiind necurate erau considerate astfel doar din punct de vedere al consumului carnii lor de catre om. Unii au mers prea departe, considerand ca si o simpla atingere de un porc, caine, pisica sau alt animal „necurat” i-ar intina. Este deja o exagerare, dupa opinia mea. Eu iubesc animalele ( chiar si cele „necurate” ) si imi place sa le ating si sa le mangai.
Leul este o „fiara a pamantului”, deci nu face parte din meniul omului ( mai degraba invers, in conditiile pacatului). Daca leul este un animal „necurat” din punct de vedere al consumului carnii lui, el ramane totusi un animal superb, un „rege al animalelor” si un simbol perfect pentru a scoate in evidenta regalitatea si puterea lui Iisus.
Daca tot zabovim atat de mult pe tema carnii de porc ( desi ar fi alte subiecte mult mai importante ), eu ma intreb: de ce nu cautam in Scriptura „dezlegare” de a consuma si carnea de cal ( un animal mult mai curat decat porcul ), sau cea de pisica sau caine ? Mi se pare ciudat ca in timp ce mahomedanii se tin de regulile alimetare date de profetul lor ( si inspirate din legea lui Moise ) si in timp ce hindusii, cu milioanele de zei ai lor sunt vegetarieni, doar crestinii isi iau libertatea sa consume orice misca si are viata, fie „fructe de mare”, fie „fructe de padure”. Tocmai ei care ar trebui sa fie mai aproape de sfintenia ceruta de Dumnezeu ! Nu intamplator, regulile alimentare din Leviticul 11 se incheie cu indemnul: „Fiti sfinti , caci Eu sunt sfant !” ( Leviticul 11, 45 ), indemn preluat de Petru: „Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra ( adaug eu: si in ceea ce mancati !), caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant” ( 1 Petru 1,15.16 ).
Cu stima,
Lori B.
Fapte 15:19 „sa nu se pune greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu;” Despre cine e vorba aici? Evrei? Nu, restul populatiei lumii ca nu ai putea cere unui evreu sa inceapa sa se circumcida. E clar! Ce cereau fariseii care crezusera visavis de Neamuri? Sa fie taiati imprejur si sa respecte Legea lui Moise (Fapte 15:5)! Ce este Legea lui Moise (e tot a lui Dumnezeu dar asa o numeau evreii pentru ca a fost data prin Moise)? Are inclusa Legea lui Moise reglementarile cu privire la a manca animale spurcate sau nespurcate? Da. Si ce zice Pavel in versetul 10? „un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta”! E foarte clar ca nu despre datini babesti si lumesti vorbeste Pavel aici, ci de Legea lui Moise!!!
Ce credeti domnule Balog, leul este un animal spurcat? ca face parte din fiarele pamantului, deci conform VT asta ar trebui sa fie. Nu intreb pentru ca as manca carne de leu, bineinteles.
Fiti binecuvantati
Cand Pavel vorbeste de „porunci si inavataturi omenesti” ( Coloseni 2, 22.23 ) nu se refera la legile date in VT, caci acelea nu erau „omenesti”, ci de origine divina, nu-i asa ? El se refera la tendintele ascetice ale unor crestini care doreau sa para mai credinciosi decat altii. Astfel de crestini au existat mereu in istoria crestinismului, dorind sa fie „mai catolici decat papa.” Astfel de invataturi sunt combatute de Pavel, nu legile si randuielile date de Dumnezeu in vechime.
In alta ordine de idei, primii crestini au fost evrei, fie din Palestina, fie raspanditi intre neamuri. Tinand seama de acest amanunt, nu e greu sa intelegem ca faptul ca crestinii dintre neamuri erau familiarizati cu randuielile legate de animalele curate si cele necurate.
Cat priveste consumarea carnii de porc, poate ca merita subliniat un amanunt interesant: Daca Noe ar fi consumat carne de porc, astazi nu ar mai fi existat specia, iar noi nu am mai fi discutat atat de mult in contradictoriu. De ce ? Pentru ca din animalele necurate i s-a poruncit sa ia in corabie doar cate o pereche. Observatia e valabila si in dreptul altor specii.
Cu stima,
Lori B.
Cum am mai spus, aici nu poate fi vorba de adventisti pentru ca nu v-ati lepadat de credinta si nici nu opriti casatoria. Dar,
Pavel vorbeste de faptul ca trupul nostru este Templul Duhului Sfant, dar aici Pavel se refera la curvie si nu la mancare, dupa cum scrie in 1 Corinteni 6:13 „Mancarile sunt pentru pantece, si pantecele este pentru mancari. Si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.” Si putem citi pana la versetul 20 ca sa intelegem TOTUL despre ceea ce scrie. Deci sa nu scoatem din context textul lui Pavel.
In Fapte 15:20 li se spune Neamurilor sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange. Ei bine, din cate stiu eu Neamurile nu cunoasteau pe vremea aceea legile despre animale curate si necurate (asa cum le stiau evreii) deci nu inteleg de ce nu li se vorbeste despre asta si lor, daca trebuia ca Neamurile salvate sa aiba grija sa faca deosebire intre animale curate si necurate. Li se spune doar sa nu manance animale sugrumate (in versiunea english avem THINGS iar in cea franceza DES ANIMAUX, ceea ce in romaneste s-a tradus cu cuvantul DOBITOACE). Nu sunt martor ca sa fac vreo apologie a sangelui, stati linistit.
1 Corinteni 10:27-30, Pavel vorbeste de mancaruri jertfite idolilor. Pentru Pavel nu este o problema sa mananci nici macar lucruri jertfite idolilor atata timp cat nu stii asta. El spune sa nu mananci mancare jertfita idolilor daca cineva te-a instiintat de asta dar nu din pricina cugetului propriu ci din pricina cugetului celorlalti. Bine, asta nu se mai aplica la epoca noastra, omul modern are idoli (cu gramada) dar nu jertfeste mancare acelor idoli, cel putin eu nu cunosc astfel de lucruri. Dar fraza din versetul 29 este interesanta si as vrea s-o pricep mai bine „Caci de ce sa fie judecata slobozenia mea de cugetul altuia?”. Despre ce slobozenie e vorba? Ca putem manca orice sau chiar jertfit idolilor? De mancare e vorba aici. (Eu nu mananc soareci, broaste si alte astfel de animale domnule Balog, toata dezbaterea este in jurul carni de porc, nu credeti?)
In Coloseni 2:16 „Nimeni sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura,…”
In plus, pentru spalarea pacatelor din nestiinta ale poporului evreu, marele preot intra o data pe an in partea a 2-a a Cortului, cu sange de animale. Aceasta lege si-a vazut finalul odata cu jertfa Domnului nostru Isus Cristos. Si Pavel in Evrei 9:10 vorbeste despre aceasta lege ca si despre cele cu privire la mancaruri, bauturi sau felurite spalaturi ca au fost date pana la „o vreme de indreptare”. Deci, daca Pavel pune toate aceste legi impreuna, cum prima a fost desfiintata prin sangele Mantuitorului, ce sa credem? n-au fost si celelalte cu privire la mancaruri si bauturi desfiintate?
Eu va respect credinta si alegerile cu privire la animale spurcate domnule Balog, dar asa cum spune Cuvantul scris in Coloseni 2:22-23: „Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” De ce spune Pavel ca a nu gusta ceva anume inseamna a trai inca in lume? Si de ce spune Pavel ca aceste legi sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti?
Fiti binecuvantati