Vor fi toti oamenii mantuiti ?

Vor fi toti oamenii mantuiti ?

     In lume circula o teorie deosebit de atractiva, mai ales pentru oamenii care nu sunt in cele mai bune relatii cu Dumnezeu si cu semenii lor. Teoria poarta numele de “universalism” si sustine ca, in final, toti oamenii vor fi mantuiti, indiferent cat de grave le sunt pacatele si indiferent daca se pocaiesc sau nu de ele.

Conform acestei teorii, monstrii cu chip uman ca: Adolf Hitler, Pol Pot, Torquemada, Stalin sau Osama bin Laden isi vor gasi locul langa Dumnezeu, bucurandu-se de mantuire ca orice credincios sincer si devotat.

Scripturile sunt pline de pasaje care ne arata ca, intr-adevar, Dumnezeu Si-ar dori ca toti oamenii sa fie mantuiti. Fiind Tatal nostru, al tuturor, ca orice tata El ar dori ca toti copiii sa fie langa El, salvati si in siguranta. Iata doar cateva din textele biblice care vorbesc despre aceasta mare dorinta a lui Dumnezeu:

“Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului” ( 1 Timotei 2,3.4 )

“Noi muncim, in adevar, si ne luptam, pentru ca ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, care este Mantuitorul tuturor oamenilor” ( 1 Timotei 4,10 ).

“Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat…” ( Tit 2,11 )

     “Intoarceti-va la Mine si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului” ( Isaia 45,22 )

     “Domnul nu intazie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” ( 2 Petru 3,9 )

Este evident ca dorinta Tatalui ceresc este ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa se bucure de darul vietii vesnice. Insa existenta unei dorinte este o garantie ca ea va deveni realitate ? In timp ce Biblia ne asigura de cele mai bune ganduri, planuri si dorinte ale lui Dumnezeu cu privire la mantuirea tuturor oamenilor, tot ea ne coboara cu picioarele pe pamant, aratandu-ne ca mantuirea nu va fi primita de toti.

Desi Dumnezeu le intinde mana iertarii tuturor oamenilor, nu toti oamenii intind mana impacarii cu El, ca sa poata primi darul mantuirii.

Unul din adevarurile fundamentale pe care le gasim pe paginile Bibliei este acela ca “Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ). Dragostea reprezinta insasi natura Sa. Insa, pentru ca dragostea sa fie dragoste, ea trebuie sa respecte libertatea de alegere a celui iubit, libertatea de a spune Da sau Nu. Dragostea cu sila nu este posibila. De aceea exista atatea inimi frante si atatea divorturi.

Oare cum ar arata cerul daca Dumnezeu l-ar umple cu oameni care nu doaresc sa fie acolo ? Cum ar putea un Dumnezeu al iubirii sa-i aduca pe toti oamenii langa El in ciuda vointei lor ? Si aceasta nu pentru un an, nici pentru un secol, nici pentru un mileniu, ci pentru vesnicie…

Nu, Dumnezeu nici nu vindeca, nici nu mantuieste pe nimeni impotriva vointei lui. De fapt, la judecata finala, Dumnezeu va oferi fiecarui om exact ceea ce a ales in viata: fie viata vesnica, fie pieirea vesnica.

O ilustrare a ceea ce se intampla in privinta mantuirii omului este Proclamatia de Emancipare semnata de presedintele american Abraham Lincoln pe data de 1 ianuarie 1863. Prin acest decret, toti sclavii erau declarati liberi. In felul acesta, Raboiul Civil a fost recunoscut in final ca fiind un razboi pentru eliberarea sclavilor.

La opt luni de la terminarea razboiului, pe 18 decembrie 1865, a fost ratificat Amendamentul 13 din Constitutie, prin care era declarat sfarsitul sclaviei. Odata cu intrarea in vigoare a documentului, orice sclav de pe teritoriul american era declarat liber.

Cu toate acestea, nu toti sclavii au devenit liberi. Si aceasta din diferite motive. Pentru ca un sclav sa devina liber era necesar sa fie indeplinite cateva conditii:

– Sclavul sa afle vestea cea buna a eliberarii

– Dupa ce a auzit vestea eliberarii, el trebuia sa creada ca este adevarata

– Sclavul trebuia sa creada ca acest decret il privea si pe el, nu doar pe alti sclavi

– Odata ce a auzit si a crezut in aceasta Proclamatie de Emancipare, el trebuia sa refuze sa mai fie sclav, sa iasa din starea de sclavie si sa ceara ajutorul guvernului pentru a ramane liber.

Istoria Statelor Unite ne arata ca, desi Proclamatia de Emancipare a fost data, nu toti sclavii au devenit liberi. De ce ? Din diferite motive: unii nu au auzit de acest decret; altii au auzit de el, dar nu au crezut in el; iar altii , pur si simplu, nu au dorit sa devina liberi.

In mod asemanator, pe crucea Golgotei Domnul Iisus a semnat decretul de eliberare a intregului neam omenesc din sclavia pacatului. “Documentul”, semnat si parafat cu insusi sangele Fiului lui Dumnezeu, garanteaza eliberarea tuturor oamenilor: barbati si femei, saraci si bogati, oameni simpli sau educati, copii si batrani. Toti au acces la iertarea lui Dumnezeu si, in final, la mantuire.

De ce, totusi, nu vor fi mantuiti toti oamenii ? Din aceleasi motive diverse: unii nu aud vestea cea buna a eliberarii lor di robia pacatului ( Evanghelia ), altii o aud dar nu cred in ea, iar altii pur si simplu nu doresc sa fie mantuiti.

Mantuirea nu este o afacere intre Dumnezeu si om, ci un dar oferit de El fara plata, dupa cum ne asigura si apostolul Pavel in epistolele sale: “Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Christos, Domnul nostru” ( Romani 6,23 ).

Si pentru ca mantuirea nu este o afacere, in acest domeniu legea cererii si ofertei nu functioneaza. Oferta lui Dumnezeu de a da mantuire nu se regleaza dupa cererea omului. Dimpotriva, oferta este cat se poate de generoasa, atat de generoasa incat ii cuprinde pe toti oamenii din toate epocile, toate culturile si de pe toate meridianele lumii.

Marea problema nu este oferta limitata de mantuire din partea lui Dummnezeu, ci cererea limitata de mantuire din partea omului. Putini, mult prea putini oameni accepta darul mantuirii. Desi nu-i costa nimic…

Vestea cea buna a mantuirii ( Evanghelia ) este adusa tuturor, prin har. Dar ea trebuie primita personal, prin credinta.

Lori Balogh