Romani 6,14: „Nu sunteți sub Lege, ci sub har”
„Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.”
Acest text face parte dintre pasajele biblice des folosite de unii creștini, pentru a dovedi că în timpurile Noului Testament Legea lui Dumnezeu nu mai este valabilă. Conform acestei concepții, odată cu jertfa Domnului Christos, Legea morală (Decalogul) a fost înlocuită cu așa-numita „Lege a iubirii”, din care derivă principiile morale creștine.
Nu este locul și timpul să discutăm pe larg despre implicațiile majore pe care le are ideea schimbării standardelor morale de-a lungul istoriei. Ideea schimbării acestor standarde aruncă o umbră serioasă asupra caracterului lui Dumnezeu, care ar apărea ca un Dumnezeu schimbător, arbitrar și nedrept.
O astfel de imagine a caracterului lui Dumnezeu este străină de revelația biblică, care ne prezintă, dimpotrivă, un Dumnezeu neschimbător și drept:
„Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb…” (Maleahi 3,6).
„… Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1,17).
„Iisus Christos este Același: ieri, azi și în veci” (Evrei 13,8).
„Dreptatea Ta este o dreptate veșnică și Legea Ta este adevărul” (Psalmul 119,142).
„Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea și credincioșia sunt înaintea Feței Tale” (Psalmul 89,14).
Contextul în care se află afirmația lui Pavel nu ne oferă niciun indiciu că apostolul s-ar referi la Legea morală (Decalogul). Dacă citim cu atenție întregul capitol 6 al Epistolei către romani, vom observa că Pavel face o antiteză între stăpânirea păcatului și puterea harului lui Christos în viața omului. Afirmația: „Nu mai sunteți sub Lege, ci sub har” înseamnă simplu: „Nu mai sunteți sub condamnarea Legii, ci sub puterea eliberatoare a harului lui Christos.”
Acest har este singurul care îl poate elibera pe om de puterea și stăpânirea păcatului, dar și de condamnarea pe care o aduce Legea lui Dumnezeu asupra păcătosului. Dacă interpretăm expresia „sub Lege” ca însemnând „sub orânduirea Legii mozaice”, am ajunge la aberații:
1) O primă consecință a acestei interpretări este aceea de a considera că timp de patru milenii, de la Creație până la jertfa de pe Golgota, nu a existat har pentru oameni, ei fiind „sub Lege”. Or faptul acesta ar fi absurd și total nebiblic. Credincioșii Vechiului Testament au beneficiat în aceeași măsură de harul lui Dumnezeu ca și creștinii Noului Testament. Chiar dacă cuvântul „har” nu este folosit în diverse situații descrise în Vechiul Testament, el a fost prezent în mod evident.
Despre Noe, Biblia ne spune că „a căpătat milă înaintea Domnului” (vezi Geneza 6,8). Aceasta nu înseamnă har? După păcătuirea lui David cu Batșeba, împăratul lui Israel ar fi meritat nimicirea. Cu toate acestea, solia trimisă de Dumnezeu prin profetul Natan a fost: „Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri” (vezi 2 Samuel 12,13). Aceasta nu înseamnă har? Iar îngerul care a vizitat-o pe Maria, mama lui Iisus, înainte ca ea să rămână însărcinată de la Duhul Sfânt, a salutat-o: „Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har” (vezi Luca 1,28).
Întreaga istorie a Vechiului Testament, de la căderea primilor noștri părinți până la cruce, este plină de harul lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat harul, omenirea ar fi fost nimicită încă din primele clipe, odată cu căderea lui Adam.
Dacă credincioșii timpurilor vechitestamentale se aflau sub autoritatea unei legi morale și veșnice, aceasta nu înseamnă că ei nu se aflau și sub harul lui Dumnezeu, care i-a eliberat și pe ei, ca și pe noi, de condamnarea Legii, atunci când ea era călcată.
2) A doua consecință a interpretării greșite a acestui text este următoarea: Dacă păcatul nu mai stăpânește asupra celor ce se află „sub har”, înseamnă că el stăpânește asupra celor ce se află „sub Lege”, adică asupra credincioșilor din timpurile Vechiului Testament. Întrebarea care se ridică este următoarea: Dacă credincioșii Vechiului Testament, aflați „sub Lege”, se aflau sub stăpânirea păcatului, de ce erau considerați de Dumnezeu neprihăniți?
Despre patriarhul Iov, Biblia spune, citând chiar cuvintele lui Dumnezeu: „Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău” (Iov 1,1.8; 2,3). Cum ar fi putut Iov să fie neprihănit și curat la suflet dacă el se afla „sub Lege,” deci sub stăpânirea păcatului, conform interpretării eronate a textului din Romani 6,14?
Aceeași nedumerire ar apărea și în cazul lui Avraam, pe care Dumnezeu îl numește „prietenul Meu” (vezi Isaia 41,8), sau în cazul lui Noe, despre care raportul Scripturii ne spune că „era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui” (vezi Geneza 6,9). La fel ni se spune despre Enoh că „a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut pentru că l-a luat Dumnezeu” (vezi Geneza 5,24). Și exemplele pot continua. Cum ar fi putut toți acești oameni să-I fie plăcuți lui Dumnezeu, dacă ei, aflându-se „sub Lege”, ar fi fost stăpâniți de puterea păcatului?
3) Absurditatea interpretării textului din Romani 6,14 în sensul arătat mai sus este evidentă. Să ne gândim acum la noțiunea de păcat care apare în textul lui Pavel. Apostolul afirmă că „păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har”. Dacă Legea lui Dumnezeu nu ar mai fi o normă morală în timpurile Noului Testament, nu ar trebui să dispară și noțiunea de „păcat”?
Totuși, Biblia vorbește mult despre păcat și pe paginile Noului Testament, definindu-l că fiind „fărădelege”: „Oricine face păcat, face și fărădelege; și păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3,4). Dacă creștinii nu se mai află sub autoritatea și administrarea Legii, de unde apare atunci noțiunea de păcat?
În concluzie, apostolul Pavel nu vorbește în acest text despre Legea lui Dumnezeu, de autoritatea căreia creștinii sunt eliberați prin jertfa lui Christos, ci de cu totul altceva. De altfel, în alte pasaje din Epistola către romani, același apostol demonstrează că creștinii se află, într-un anumit sens, „sub Lege”. Dacă nu ar fi așa, el nu ar fi scris:
„Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7,12).
„Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea” (Romani 3,31).
Așadar, Romani 6,14 ne transmite un mesaj încurajator și clar: „Dacă credeți în Christos și jertfa Sa, voi nu mai sunteți sub condamnarea Legii, căci ați fost iertați prin harul lui Dumnezeu. Voi veți împlini cerințele Legii din dragoste față de Dumnezeu și recunoștința față de îndurarea Lui. Ca urmare, păcatul nu va mai stăpâni în viețile voastre, căci nu mai sunteți sub condamnarea Legii, ci sub puterea iertătoare a harului lui Christos.”
Lori Balogh
daca se spune despre caderea din Har… se poate spune si despre DILUAREA Harului?
Atunci când ne bazăm credința doar pe scrierile apostolului Pavel ne putem rătăci relativ ușor. Însăși apostolul Petru, văzând purtarea apostolului Pavel, nu are nimic să-i reproșeze, însă găsește că în scrierile lui sunt „unele lucruri grele de înțeles” și probabil se referea în primul rând la Lege, la Legea morală, deoarece mântuirea este asigurată doar prin harul lui Hristos.
Apostolul Pavel s-a străduit foarte mult să-L facă cunoscut pe Hristos într-o lume ce se baza pe Lege ca mijloc de mântuire. De aceea el are afirmații aparent contradictorii cu privire la Legea morală, afirmații pentru care se pare că a avut mustrări de conștiință. De exemplu, dacă iau epistola către Romani, putem citi:
Romani 4:15 – „Legea aduce mânie;”
Romani 7:6 – „Dar acum am fost izbăviți de Lege..”
Romani 10:4 – „Căci Hristos este sfârșitul Legii..”
sau
Romani 3:31 – „Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.”
Romani 6:1,2 – „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?”
Romani 6:15 – „Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.”
Romani 7:12 – „Așa că Legea, negreșit, este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună.”
Romani 8:4 – „pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.”
Romani 13:10 – „Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.”
Este de crezut că primele trei versete pe care le-am citat și care aparent sunt împotriva Legii, se referă la legalism.
Totuși, care creștin care respectă astăzi cele 10 porunci originale își mai îngăduie să vorbească în acest fel? Despre creștinii de azi și de mâine, Apocalipsa ne spune că ei vor cânta cântarea lui Moise și a Mielului (Apocalipsa 15:3).
Așadar, dacă dorim să citim întâi scrierile apostolului Pavel e foarte bine, dar sfatul Bibliei este să-L urmăm mai întâi pe Hristos, apoi pe Moise, apoi pe Pavel (dacă mă refer doar la aceștia și fără a da ceva la o parte) și atunci vom înțelege mântuirea prin har, Decalogul, zecimea, alimentația curată și alte lucruri. Vă doresc multă pace !
Domnule Stanila, puteti dezvolta declaratia „sa traim o viata sfanta” ? Ce inseamna asta ? Ce ar trebui sa facem sa ducem o viata sfanta ?
Nu putem vorbi numai de o Lege generala, datorita faptului ca insusi Vechiul Testament este format din mai multe Legi. Daca avem privirea numai la Legea Morala (10 porunci) este foarte clar ca sant valabile si le avem si in Noul Testament dar sub alta forma cu acelasi continut. Un lucru important este sa stii cand a anceput NOUL TESTAMENTA ca sa nu ajungi sa ai un amestec, totodata nu am intalnit nici un ucenic al Dl Iesua sa tina Legea Generala ( Moise). Sant uni care le place a zecea parte, alti resping carnea de porc, alti sant numai vegetarieni alti poarta barba si multe altele. Coloseni 2:16-23. Daca m-as antoarce la Lege as cadea din Har. Este foarte clar ca Harul este superior Legi si are fagaduinte mai bune. Toate au un timp si sant constient ca D-zeu le-a asezat pt. anumite perioade cu o mare antelepciune .Noi trebuie sa privim permanent la Dl Iesua si sa traim o viata sfanta fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Dl. sa va binecuvanteze. Cu respect Stanila.
Frate Nelu,
Va inteleg supararea, dar incercati sa va calmati, caci nimeni nu a sustinut ca omul poate fi mantuiti prin Lege, asa cum insinuati dv. Poate nu ati citit cu atentie articolul. Ceea ce am sustinut si sustin cu toata convingerea este ca dragostea noastra fatza de Dumnezeu, daca este adevarata, se manifesta prin ascultare de vointa Sa. Chiar si in relatiile dintre oameni, daca iubesti pe cineva, incerci sa-i implinesti voia, dorintele, aspiratiile, etc. Insusi Mantuitorul a spus: „Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele” ( Ioan 14,15, etc. )
Iar cu privire la indemnurile Mangaietorului, este foarte adevarat ce spuneti. V-ati gandit insa vreodata ca indemnurile Duhului Sfant nu pot contrazice ceea ce scrie Scriptura, caci acelasi Duh i-a inspirat si pe scriitorii Bibliei ? Duhul nu Se poate contrazice pe Sine, indemnandu-ne sa facem altceva decat este scris. Pana la urma, duhurile trebuie cercetate ( 1 Ioan 4,1 ) in functie de revelatia Scripturii, care ramane ultimul criteriu.
Nu inteleg de ce sunteti atat de suparat pe o Lege pe care a dat-o Dumnezeu, nu oamenii. Nu cumva aceasta suparare ascunde o acuzatie subtila la adresa lui Dumnezeu ca nu a dat o Lege buna ?
Cu stima,
Lori B.
Total gresit afirmatia ta,cum poti zice ca versetul este eronat?sau tu alegi care versete is bune si care nu?unde scrie in biblie cum ai zis tu”Voi veti implini cerintele Legii din dragoste fatza de Dumnezeu si recunostinta fatza de indurarea Lui.”? vb tu aberatii,in primul rand mantuirea este prin har si nu prin lege si dupa ce am primit harul sau tot Dumnezeu ne-a pregatit faptele bune prin care trebuie sa umblam,deci omul nu afce nimic pt mantuirea sa ca totul face El,noi trebuie sa umblam prin credinta ca Avraam ca daca am implini cerintele legii cum spui tu atunci am zice ca avem merite si ca adaugam noi la mantuirea noastra si am pica din har,dar inca ceva Iisus il cheama la om asa pacatos cum este,cand l-a acceptat ca Mantuitor omul devine neprihanit prin har si atunci omul este curatit de orice pacat si nu mai este sub condamnarea Legii,atunci ce rost mai are legea daca nu mai este osandirea ei cum zice Pavel? si cei nascuti din nou sunt indrumati de Duhul Sfant si nu de lege ca evreii cum au fost inainte de Hristos si legea este pentru cei fara de Hristos scrie in timotei pentru ucigasi,curvari etc dar cei care sunt a lui Hristos sunt calauziti de El si nu de lege care i osandea mereu in Hristos nu mai este osandire si El i calauzeste pe ai sai de asta a zis apostolilor merg ca sa vina Mangaietorul ca sa va invete si sa va indrume peste tot si cine este sub Duh nu mai este sub Lege,noi avem fagaduinta cerul si viata vesnica si nu Canaanul care a fost fagaduit lui Moise si poporul evreu,tu unde vrei sa ajungi in cer la Hristos sau in Canaan?