Geneza 1 și Geneza 2 sunt două relatări diferite ale Creației?

Geneza 1 și Geneza 2 sunt două relatări diferite ale Creației?

Criticii Bibliei se folosesc de diferențele existente în relatarea Creației din Geneza 1 și Geneza 2 pentru a discredita autoritatea și inspirația ei. Aceștia susțin că primele două capitole sunt de fapt două relatări antagonice ale Creației și că niciuna dintre ele nu ar fi fost scrisă de Moise.

Între argumentele aduse de acești critici se numără și folosirea unor nume diferite ale lui Dumnezeu în cele două capitole (Elohim, în capitolul 1 și Yahweh, în capitolul 2), precum și faptul că în capitolul 1 plantele apar ca fiind create în ziua a treia, în timp ce în capitolul 2, ele apar după crearea omului.

Capitolele 1 și 2 din Geneza reprezintă două tablouri care descriu același eveniment unic, măreț și irepetabil: Creația. Existența a două relatări despre același eveniment este ceva obișnuit pentru literatura antică a Orientului Apropiat. O structură asemănătoare cu relatarea din Geneza o găsim și în mitul sumerian Enki și Ninmah, unde întâlnim două relatări paralele, precum și în Epopeea lui Atrahasis.

Faptul că Moise folosește două nume diferite ale lui Dumnezeu în cele două capitole nu reprezintă o dovadă că ar exista vreun antagonism între ele. Dumnezeul Creator este prezentat sub multe nume pe paginile Scripturii, dar pentru acest motiv nu există contradicții în Biblie. Este firesc ca o Persoană atât de măreață și slăvită ca Dumnezeu să aibă diferite nume, care surprind fiecare în parte câte o latură a personalității, naturii și caracterului Său. Și este la fel de firesc ca autorii cărților Bibliei să folosească în diferite situații un alt nume al lui Dumnezeu, care să se armonizeze cu situația respectivă.

De ce există totuși două relatări ale Creației în Geneza? Nu era suficientă doar una?

Dacă Geneza 1 ne prezintă o vedere panoramică, generală, asupra actului Creației în cele șase zile, Geneza 2 se concentrează asupra zilei a șasea, mai precis asupra acelei părți a zilei a șasea în care a fost creat omul.

Geneza 2 se aseamănă cu ceea ce în tehnica fotografică se numește opțiunea „macro”. Din marele tablou panoramic al Creației, atenția se focalizează asupra unui singur eveniment – crearea omului, scoțând la lumină detalii și informații pe care primul tablou nu le oferă.

Astfel, aflăm procedeul folosit de Creator pentru aducerea la existență a omului (vezi vers.7). Apoi aflăm despre căminul pregătit de Creator pentru primii oameni: grădina Edenului (vezi vers.8‑15). Suntem informați, de asemenea, cu privire la crearea femeii (vezi vers.18‑25), dar și cu privire la singura restricție impusă de Dumnezeu oamenilor: consumarea fructelor din pomul cunoștinței binelui și răului (vezi vers.16.17).

De fapt, capitolul 2 face introducerea a ceea ce este relatat în capitolul 3 cu privire la căderea omului. Fără informațiile pe care le avem în capitolul 2, nu am fi înțeles nimic din cele petrecute cu ocazia ispitirii și căderii omului. Cu greu ne-am putea imagina cartea Genezei fără capitolul 2.

Ideea susținută de unii critici ai Bibliei potrivit căreia capitolul 2 susține că plantele au fost create după crearea omului nu are niciun temei. Versetele 8‑17 nu vorbesc despre crearea vegetației pe întregul pământ, deoarece aceasta fusese creată în ziua a treia a săptămânii Creației (vezi Geneza 1,11.12), ci despre „sădirea” unei grădini în Eden, care urma să fie căminul primilor oameni.

În concluzie, nu există nicio contradicție între relatările din Geneza 1 și Geneza 2. E vorba doar de două perspective asupra aceluiași eveniment măreț, unic și irepetabil: Creația. Geneza 1 ne prezintă o imagine de ansamblu asupra săptămânii Creației, în timp ce Geneza 2 se oprește cu reflectorul asupra acelei părți a zilei a șasea, în care în centrul atenției se află omul așezat în căminul pregătit de Dumnezeu.

Lori Balogh