Ilustrații despre conștiință
Cei patruzeci de martiri
Noapte geroasă de iarnă… O legiune romană își așezase tabăra într-un oraș din Franța de azi, la marginea unui lac. Patruzeci de creștini fuseseră condamnați la moarte prin îngheț, pentru că nu-și renegaseră credința. Strânși laolaltă în mijlocul lacului, în noaptea geroasă, creștinii își așteptau moartea cântând: „Patruzeci de luptători se luptă pentru Tine, Iisuse. Ei cer de la Tine biruința și cununa”.
Crudul și mândrul comandant al legiunii stătea de veghe în cortul său comod și auzea cântarea. Mișcat de această neobișnuită mărturisire, ostașul, obișnuit cu blesteme și batjocuri, ascultă atent. Între cei condamnați se aflau și ostași de-ai lui care deveniseră creștini. Trebuiau ei să moară?
Apoi se hotărî. Ieși afară în gerul nopții, adună vreascuri pe malul lacului și făcu un foc uriaș, crezând că-i va putea îndemna pe unii dintre ei să renunțe la credința lor și să vină lângă foc. Dar lucrul nu s-a întâmplat. Cântecul lor răsuna din nou, dar din ce în ce mai slab…
Deodată, în vreme ce cântecul mai plutea în noapte, unul dintre condamnați urcă malul și căzu lângă foc. Cântecul celor patruzeci nu se mai auzea, iar unul dintre eroi fugi ca un laș. Pe fața comandantului se vedea o luptă teribilă. Deodată, el aruncă mantia celui ce fugise de moarte, îl privi cu milă, coborî malul și alergă la condamnații de pe lac, spunând: „Vreau să iau locul tău, ca să am cununa ta”. După câteva minute, cu o proaspătă putere, cântecul se auzi din nou, purtat de vânt la ostașii înspăimântați și adunați în jurul lacului.
O asemenea hotărâre poate fi luată doar de o conștiință care vorbește cu putere…
„Eddie cel ușuratic”
Cu mulți ani în urmă, Al Capone stăpânea efectiv fiecare colțișor al orașului Chicago. Era recunoscut drept urzitorul a tot ceea ce putea fi mai josnic, de la contrabandă cu alcool, până la prostituție și crimă.
Capone avea un avocat supranumit „Eddie cel ușuratic”. Îndemânarea și abilitățile sale avocățești l-au ținut pe marele Al departe de închisoare ani în șir. Este adevărat că răsplata sa a fost regească. În semn de recunoștință, Capone nu numai că l-a răsplătit pe Eddie cu imense sume de bani, dar i-a făcut parte și de câștigurile sale, lăsându-l să se bucure de nespuse privilegii.
Eddie însă avea o slăbiciune. Avea un fiu pe care-l iubea ca pe ochii din cap. Eddie se îngrijea ca fiul său să aibă tot ce-și dorea: haine scumpe, mașini luxoase și o educație aleasă. În mod surprinzător, Eddie, cel care era băgat până în dinți în crima organizată, dorea ca fiul său să deosebească răul de bine. Dorea ca fiul său să devină o persoană mai bună decât el. Cu toată averea și influența sa, Eddie n-a putut să-i ofere fiului sau două lucruri: un nume bun și un exemplu bun de urmat.
Într-o bună zi, „Eddie cel ușuratic” a ajuns la concluzia că trebuie să facă tot posibilul ca să repare răul pe care l-a făcut. În consecință, a hotărât să se prezinte la autoritățile locale și să le spună adevărul despre Al „Cicatrice” Capone, astfel curățindu-și numele pătat și dovedindu-i fiului său că avea integritate morală. Eddie a divulgat totul.
N-a trecut un an și viața lui Eddie s-a sfârșit, el fiind găsit secerat de gloanțe pe o stradă lăturalnică din Chicago. În ochii lui Eddie, acest scump sacrificiu al său reprezenta cel mai prețios dar pe care a putut să-l ofere fiului său.
Biserica și nazismul
Albert Einstein, matematicianul născut în Germania, urmărea cum ținutul său natal ceda regimului dictatorial fascist instaurat de Hitler. Einstein se întreba dacă se va găsi cineva care să ia poziție și să se împotrivească lui Hitler: „Când hitlerismul a început să se manifeste în Germania, mă așteptam ca universitățile să se opună. Acestea l-au adoptat. Am tras nădejde că presa avea să-l denunțe, dar presa n-a făcut decât să-i promoveze ideologia. Rând pe rând, liderii și instituțiile care ar fi trebuit să se împotrivească filozofiei naziste, s-au plecat smeriți în fața acesteia. O singură instituție i s-a împotrivit în mod viguros: Biserica creștină. Pe cea pe care cândva am disprețuit-o, acum o iubesc cu pasiune pentru care nu am cuvinte.„
Angajarea bisericii în împotrivirea la rău l-a marcat profund pe Einstein. Acei oameni din anii 1930 au înțeles care era prețul acțiunilor lor și nu au dat înapoi.
Culegere de Lori Balogh
