Ilustrații despre perseverență
Nu te opri, continuă să cânți!
Când luminile din încăpere s-au stins și concertul era pe cale să înceapă, mama s-a întors la locul ei și a descoperit că fiul său dispăruse. Dintr-o dată, cortinele au fost date la o parte și lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scenă. Îngrozită, mama văzu că băiețelul ei se așezase la claviatură, apăsând pe clape și alegând cu grijă notele cântecelului „Twinkle, Twinkle Little Star”.
În acea clipă, marele maestru pianist și-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian și i-a șoptit băiatului la ureche:
„Nu te opri! Continuă să cânți!”
Apoi, aplecându-se, Paderewski și-a întins mâna stângă și a început să completeze melodia, adăugând partea de bas. După puțin timp, și-a întins și mâna dreaptă, de cealaltă parte a băiatului și a adăugat un acompaniament cursiv.
Împreună, bătrânul maestru și tânărul ucenic au transformat o situație ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasă, într-o experiență extraordinar de creativă. Cei din public au fost atât de fascinați, încât nu și-au putut aminti ce a mai cântat marele maestru după aceea. Și-au amintit doar de piesa clasică: „Twinkle, Twinkle Little Star”.
Poate că așa stau lucrurile și cu Dumnezeu. Ceea ce poți realiza doar de unul singur este puțin probabil ceva demn de a fi reținut. Ne dăm silința să fim cât mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzică frumoasă și armonioasă. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vieții noastre poate fi cu adevărat frumoasă.
Data viitoare când îți propui să faci lucruri mărețe, ascultă cu atenție. S-ar putea să auzi vocea Maestrului, cum îți șoptește la ureche: „Nu te opri! Continuă să cânți!”
Ține minte: Dumnezeu nu îi cheamă pe cei pregătiți, ci mai degrabă, îi pregătește pe cei „chemați”. Viața se măsoară mai exact prin viețile pe care le atingi, nu prin lucrurile pe care le dobândești. Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze și să fie mereu alături de tine! „Nu te opri! Continuă să cânți!”
Mari realizări prin perseverență
Mai toate realizările mari ale omenirii au fost rezultatul perseverenței asidue:
– Edison a inventat becul electric după aproximativ 5 000 de încercări nereușite.
– Fullton a fost obiectul hazului și batjocurii generale când a propus instalarea motor cu ardere internă pe un vapor.
– Einstein a căzut la primul examen de admitere la universitate.
– Frații Wright au oferit planurile primului avion guvernului american, însă au fost refuzați.
– Podarevski, celebrul pianist ceh, a fost descurajat de profesoara sa de pian pe motiv că are degetele de la mâini prea mici pentru a cuprinde o octavă.
Test
Un profesor voia să-i învețe o lecție pe studenții săi. Le-a dat posibilitatea de a alege între trei teste: unul de 50, altul de 40 și ultimul de 30 de întrebări. Celor care l-au ales pe cel de 30 de întrebări le-a pus câte un 8, chiar dacă au răspuns bine la toate întrebările. Celor care au ales testul de 40, le-a pus câte un 9, chiar dacă mai mult de jumătate dintre răspunsuri au fost incorecte. Iar celor care l-au ales pe cel de 50 de întrebări, le-a dat câte un 10, chiar dacă au greșit aproape toate răspunsurile. Studenții erau nedumeriți. Profesorul le-a spus:
„Dragii mei, nu voiam să vă verific cunoștințele, ci hotărârea voastră de a ținti cât mai sus.”
„Lasă-mă să greșesc!”
Michael Jordan, care în 1999 era numit cel mai mare atlet nord-american al secolului al XX-lea, declară:
„Am ratat mai mult de 9 000 de aruncări în carieră. Am pierdut aproape 300 de jocuri. De 26 de ori mi s-a încredințat responsabilitatea de a înscrie coșul decisiv și am ratat. Am eșuat iar și iar în viață și de aceea am reușit.”
Immanuel Kant parcă e portavocea generației tinere când scria: „Nu-mi da sfaturi! Știu să greșesc și singur.”
Vârsta nu e o piedică în calea visurilor
Jurnalistul și fotograful Vladimir Yakovlev, de 56 de ani, considerat tatăl jurnalismului modern în Rusia, s-a lăsat de condus imperii media în 2011 și s-a apucat de un proiect personal: A călătorit în jurul lumii, a strâns 50 de povești despre oameni care au continuat să ducă o viață bogată și intensă la vârste înaintate și le-a publicat într-un volum intitulat „The Age of Happiness” („Vârsta fericirii”).
La 80 de ani, Yvonne Dole a avut un accident de mașină în urma căruia s-a ales cu o comoție serioasă. Doctorii au sfătuit-o să renunțe la patinaj. Astăzi, la 89 de ani, Yvonne continuă să participe la competiții.
„Dacă vreodată intru într-o pasă proastă, mă uit la colegii mei, îmi pun patinele în picioare și zâmbesc.”
La 88 de ani, Johana Quass este o adevărată vedetă a gimnasticii. Quass a început să se antreneze când a împlinit 56 de ani.
Când a împlinit 88 de ani, Pat Moorhead și-a sărbătorit ziua sărind de 80 de ori la rând, fără pauze, cu parașuta.
Lloyd Kahn a încercat skateboarding-ul la 65 de ani. S-a suit pe o placă, a căzut imediat și s-a rănit la o mână. Din această experiență a tras concluzia că ar trebui să poarte echipament de protecție complet: genunchiere, cotiere și cască. Acum are 79 de ani și declară:
„Nu știu niciun truc special. Nu merg repede ca adolescenții, tocmai ca să sar oricând de pe placă și să aterizez în picioare.”
Arturo Toscanini
Un exemplu de handicap transformat în biruință este ceea ce i s-a întâmplat lui Arturo Toscanini. El și-a îndatorat propulsarea în arena publică faptului că era miop. Pe când era încă un simplu violoncelist, a trebuit să învețe pe dinafară toate partiturile simfonice.
Într-o bună zi, dirijorul s-a îmbolnăvit și singurul care cunoștea partitura pe dinafară era tânărul Toscanini. La numai 19 ani a trecut în fruntea formației muzicale și toată sala l-a ovaționat îndelung. Aparentul lui handicap l-a ajutat nu numai să salveze spectacolul, ci și să devină unul dintre cei mai iluștri mânuitori ai baghetei din toate timpurile. Fără miopie… ar fi cântat în continuare într-una dintre orchestrele obscure din Italia.
Nu te da bătut!
Kalpana Saroj ar fi trebuit să moară în sărăcie și repudiere socială, doar fiindcă s-a născut într-o familie săracă, iar indienii încă mai acceptă discriminarea în funcție de castă.
„Unii dintre părinții colegilor mei nu mă primeau în casele lor, pentru că proveneam dintr-o familie săracă. Nu îmi era permis să particip la toate activitățile școlare, pentru că făceam parte din casta Dalit” – povestește indianca. Kalpana a fost obligată să se mărite la vârsta de 12 ani cu un bărbat mai mare decât ea cu 10 ani.
„Eram bătută de fratele soțului meu și de soția acestuia. Eram abuzată fizic și psihic” – povestește Kalpana. Pentru că divorțul nu este o practică acceptată în India, la început Kalpana nu l-a luat în considerare ca posibilă soluție. În schimb, s-a gândit la sinucidere.
„Într-o zi, am decis să-mi iau viața. Am băut trei sticle cu insecticid” – mărturisește indianca.
Din fericire, a fost salvată de una dintre rudele sale. După această experiență teribilă, tânăra și-a făcut curaj și a fugit de acasă.
„Am decis să-mi trăiesc viața, să fac ceva cu ea și apoi să mor.”
La vârsta de 16 ani, a început să lucreze în domeniul confecțiilor cu unchiul său, însă câștiga mai puțin de un dolar pe lună. Un împrumut guvernamental pe care l-a investit în propria afacere i-a schimbat viața.
Tânăra și-a deschis o mică întreprindere, care i-a adus reputația unui bun manager. Datorită acesteia, indianca a fost rugată să preia conducerea unei companii de inginerie a metalelor, Kamani Tubes, care la momentul respectiv avea datorii foarte mari. După restructurarea companiei, Kamani Tubes a devenit o afacere înfloritoare, iar Kalpana a devenit multimilionară și o inspirație pentru cei care nu cred că își pot învinge circumstanțele.
Concursul de gimnastică
La jocurile olimpice de vară din anul 1876, Shun Fujimoto a participat cu echipa națională a Japoniei la concursurile de gimnastică. În lupta pentru medalia de aur, Fujimoto și-a fracturat piciorul în timpul exercițiului de la sol.
Accidentul însă nu l-a oprit și el a concurat la următorul aparat – inele. Exercițiul a fost excelent și toată lumea s-a mirat cum de reușise o aterizare perfectă când el avea un picior fracturat.
Când ziariștii l-au întrebat cum de a rezistat, el a răspuns:
„Da, piciorul m-a durut atât de mult încât mi-au dat lacrimile. Dar acum țin în mână medalia de aur și durerea a trecut.”
Reușite în ciuda greutăților
Istoria prezintă multe cazuri de oameni care au ales să nu cedeze în fața greutăților cu care s-au confruntat în viață.
La vârsta de trei ani, Johnny Fulton a fost călcat de o mașină. Șoldurile i-au fost strivite, coastele rupte, craniul și picioarele fracturate. Nu mai exista nicio speranță de supraviețuire. Dar el nu s-a dat bătut. De fapt, mai târziu a reușit să fugă un kilometru în mai puțin de două minute.
Când avea nouă ani, Walt Davis a paralizat total din cauza poliomielitei, însă nu s-a dat bătut. În 1952, el a devenit campion olimpic la sărituri.
În 1938, Karoly Takacs, membru al echipei campioane maghiare de shooting (tragere cu pistolul) și sergent în armată, și-a pierdut brațul drept când grenada pe care o ținea în mână a explodat. Dar Takacs nu s-a dat bătut. A învățat să tragă cu mâna stângă și a câștigat medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1948 și 1952.
Când avea 5 ani, Shelly Mann a paralizat din cauza poliomielitei, însă nu a renunțat. În cele din urmă a stabilit pentru SUA opt recorduri la înot și a câștigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice din Melbourne, Australia.
Până la vârsta de 10 ani, Woodrow Wilson nu știa să citească. Dar era o persoană hotărâtă. El a devenit al 28‑lea președinte al SUA.
Morse
Samuel F. B. Morse, tânărul care a inventat un instrument ce poate transmite mesaje prin cablu, a încercat să câștige interesul Congresului Statelor Unite pentru a construi o linie experimentală și a-și testa ideea. Lui Morse i s-a spus că ar folosi la fel de mult să se dea bani pentru a construi o cale ferată spre Lună.
Dar era nevoie de mai mult decât Congresul Statelor Unite pentru a-l descuraja și, în 1844, el a dovedit lumii că telegraful era o reușită. Atunci lumea a trecut de partea lui, iar faima i s-a răspândit peste mări și țări. Astăzi, pretutindeni, mașinăriile lui țăcăne transmițând mesaje telegrafice în toată lumea.
Culegere de Lori Balogh
