O singura Biserica a lui Christos
Latinii aveau un dicton, folosit adesea si in zilele noastre: „Toate drumurile duc la Roma” ( „Mille viae ducunt homines per saecula Romam” ). Daca in unele domenii ale vietii acest dicton este aplicabil fara a se gresi, in domeniul religios el ii poate conduce pe oameni pe un drum infundat.
Multe voci din zilele noastre sustin ca, deoarece Dumnezeu este unul singur, toate religiile ne conduc, intr-un fel sau altul, la El. Este ceva asemanator, spun acestia, cu cucerirea unei culmi muntoase. Desi exista un singur varf, exista mai multe carari si posibilitati de a ajunge acolo.
Sunt constient ca cele ce voi afirma in continuare ar putea fi interpretat ca fiind exclusivism religios. Departe de mine asa ceva ! Consider exclusivismul religios ca fiind o mare gaura neagra a spiritului uman. Iar cand acesta se manifesta chiar in sanul crestinismului, care prin definitie este ( sau cel putin ar trebui sa fie ) o religie a iubirii, lucrurile sunt cu atat mai grave.
Pe baza multor pasaje biblice, dar mai ales pe baza invataturilor Mantuitorului, sunt convins ca Dumnezeu are copii credinciosi in toate religiile si in toate denominatiunile crestine. E vorba de oameni profund spirituali, oameni care-L cauta si Il iubesc pe Dumnezeu si care traiesc dupa toata lumina pe care o au in momentul de fatza.
In timpul activitatii Sale publice, Domnul Iisus a apreciat credinta multor oameni care nu faceau parte din poporul evreu – poporul ales care, din nefericire, devenise exclusivist in privinta mantuirii.
Samariteanul din pilda este apreciat de Mantuitorul pentru ca, in contrast cu cei doi evrei neaosi ( preotul si levitul ), a dat dovada de o adevarata iubire fatza de aproapele ( Luca 10, 25-37 ). Sutasul roman care L-a rugat pe Iisus sa-i vindece robul este si el apreciat pentru credinta lui. Si nu oricum: „Cand a auzit Iisus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a intors spre norodul care mergea dupa El si a zis: „Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare” ( Luca 7,9 ).
Iar femeii siro-feniciene care a insistat cu tenacitate pe langa Iisus ca sa-i fie vindecata fiica, Mantuitorul ii spune cuvinte pe care multi evrei din vremea aceea ar fi dorit sa le auda din gura lui Mesia si nu le-au auzit: „Atunci Iisus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta ta; faca-ti-se cum voiesti” ( Matei 15, 28 ).
Nu, Dumnezeu nu este exclusivist atunci cand e vorba de chemarea la mantuire a oamenilor. Caci in Iisus Christos, spune apostolul Pavel, „nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Christos” ( Galateni 3, 28 ).
Cu siguranta ca evreilor din vremea Lui, dar si ucenicilor atinsi si ei de spiritul exclusivist si de complexul de superioritate dat de apartenenta la poporul ales, nu le-a convenit deloc afirmatia facuta de Iisus in Ierusalim cu ocazia Praznicului Innoirii Templului: „Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu si va fi o turma si un Pastor” ( Ioan 10, 16 ).
Atunci este adevarat ca toate drumurile duc la Roma ? Daca Dumnezeu are copii credinciosi pe toate meridianele si paralele globului pamantesc, in toate religiile si in toate bisericile crestine, inseamna ca exista mai multe cai ale mantuirii ? Inseamna ca exista mai multe biserici ale lui Christos si ca, in final, nu conteaza carei biserici apartii ?
Conform Scripturii, raspunsul nu poate fi decat un „Nu !” categoric. Eu cred ca Dumnezeu are o singura Biserica adevarata, chiar daca ii iubeste pe toti oamenii in mod neconditionat si chiar daca ii considera ca fiind copiii Sai pe toti cei care implinesc voia Sa, desi inca nu apartin acestei Biserici. Iata cateva argumente care ma determina sa am acest crez:
1) Exista o singura Biserica a lui Christos deoarece, ori de cate ori vorbeste despre ea, Mantuitorul foloseste singularul.
Dupa frumoasa marturisire de credinta a lui Petru: „Tu esti Christosul, Fiul Dumnezeului celui viu”, Mantuitorul ii spune acestuia: „Si Eu iti spun: „Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” ( Matei 16, 16.18 ).
Trecand peste controversa privitoare la cine este „piatra” pe care Domnul Iisus urma sa-Si zideasca Biserica, este de remarcat faptul ca Mantuitorul nu foloseste pluralul atunci cand vorbeste de Biserica. El nu vorbeste de „bisericile Mele”, ci de „Biserica Mea.” Inteleg de aici ca Domnul Iisus, desi are copii credinciosi in toate religiile si bisericile crestine, El are pe pamant o singura Biserica adevarata, pe care o considera ca fiind a Lui.
2) Exista o singura Biserica a lui Christos deoarece, desi vorbeste de mai multe „oi” ca fiind ale Sale, acestea aflandu-se acum in alte „staule”, Mantuitorul afirma clar ca El are un singur „staul” al Sau.
„Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta glasul Meu si va fi o turma si un Pastor” ( Ioan 10,16 ).
Daca ar exista mai multe biserici ale lui Christos, de ce atunci El afirma ca trebuie sa aduca in „staulul” Sau si pe acele „oi” raspandite in alte staule ? De ce nu le lasa acolo ? De ce Iisus vorbeste de necesitatea ca „oile” Sale sa faca parte dintr-o singura „turma” al carui pastor este El Insusi ? Raspunsul este simplu: Pentru ca Domnul Iisus nu are mai multe biserici adevarate, ci doar una singura.
3) Exista o singura Biserica a lui Christos deoarece aceasta este mireasa Mielului. Iar Apocalipsa nu vorbeste de mai multe mirese, ci de una singura.
„Vino sa-ti arat mireasa, nevasta Mielului !” – este invitatia pe care unul din ingeri o face batranului apostol Ioan in timpul viziunilor sale ( Apocalipsa 21,9 ). Pe ultima pagina a Scripturii, intre ultimele versete ale Bibliei, se afla chemarea facuta lumii intregi, atat de Duhul Sfant, cat si de mireasa lui Christos – Biserica Sa: „Si Duhul si Mireasa zic: „Vino !” Si cine aude sa zica: „Vino !” Si celui ce ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara plata !” ( Apocalipsa 22,17 ).
Vorbind despre relatia lui Christos cu Biserica Sa, apostolul Pavel o aseamana cu relatia de iubire dintre un barbat si sotia lui ( nu sotiile ! ): „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Christos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca , dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana” ( Efeseni 5, 25-27 ).
Daca planul lui Dumnezeu pentru familia omeneasca este monogamia, din comparatia pe care o face apostolul Pavel este evident ca planul lui Dumnezeu cu privire la Biserica Sa este acelasi: sa existe o singura Biserica adevarata, nu mai multe.
4) Exista o singura Biserica a lui Christos deoarece Iisus, vorbind despre Sine, a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” ( Ioan 14,6 ).
Niciodata Mantuitorul nu ne-a lasat sa intelegem ca ar exista mai multe cai ale mantuirii si mai multe adevaruri. Conform afirmatiei Sale, exista o singura cale spre Imparatia lui Dumnezeu, exista o singura „Usa a oilor” prin care pot intra cei ce doresc mantuirea ( Ioan 10, 7.9 ), exista un singur Pastor bun si o singura „turma” ( Ioan 10, 11.16 ), exista un singur adevar.
Oamenii au inventat diferite cai spre mantuire, au construit diferite „usi” spre Imparatia lui Dumnezeu si au facut din crezurile lor adevaruri mantuitoare. Dar dupa cum nu poate exista decat un singur adevar, nu mai multe, la fel nu poate exista decat o singura Biserica a lui Christos care tezaurizeaza si propovaduieste acest adevar.
5) Exista o singura Biserica a lui Christos deoarece exista un singur Dumnezeu.
Creatorul Universului iubeste pluralitatea si diversitatea. Natura ne ofera suficiente argumente in acest sens: Nu exista doua frunze identice care cresc in acelasi copac; nu exista doi fulgi de zapada identici, desi cad miliarde si miliarde pe pamant; nu exista doua amprente digitale identice, desi suntem la ora actuala peste sapte miliarde de locuitori ai planetei.
In unele domenii ale vietii insa, pluralitatea nu-si are locul. „Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine !” – este prima porunca a Legii morale ( Exodul 20, 3 ). Si daca nu exista decat un singur Dumnezeu, oare nu trebuie sa existe si o singura credinta adevarata si o singura Biserica ce predica aceasta credinta ?
Apostolul Pavel ne asigura ca in domeniul moral unicitatea este cea care corespunde adevarului, nu pluralitatea: „Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai pe sus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti” ( Efeseni 4, 4-6 ).
6) Exista o singura Biserica a lui Christos deoarece aceasta este trupul lui Christos, iar trupul Lui este unul singur.
Apostolul Pavel intareste acest adevar in epistolele sale: „Caci, dupa cum trupul este unul si are mai multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, tot asa este si Christos. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh ca sa alcatuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” ( 1 Corinteni 12, 12.13 ).
Acelasi apostol afirma in Epistola catre efeseni: „Exista un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre” ( Efeseni 4,4 ).
7) Exista o singura Biserica a lui Christos deoarece Dumnezeu nu poate avea mai multe biserici adevarate, in timp ce doctrinele lor se contrazic.
Chiar daca are mai multe fatzete, adevarul este doar unul singur, iar doctrina unei biserici trebuie sa reflecte acel adevar unic. Acesta este motivul pentru care ecumenismul, asa cum este el gandit la ora actuala, nu are nicio sansa de reusita.
Cum ar putea fi adevarata doctrina nemuririi sufletului in acelasi timp cu doctrina sufletului muritor ? Cum am putea fi de acord ca ziua poruncita de Dumnezeu pentru inchinare si odihna este in acelasi timp si ziua a saptea, dar si ziua intai a saptamanii ? Cum s-ar putea armoniza in acest punct doi credinciosi: unul care crede si se inchina la icoane cu unul care crede si se inchina doar lui Dumnezeu ? Si exemplele pot continua…
Deoarece adevarul este unul singur, exista o singura doctrina adevarata si, in consecinta, exista o singura Biserica recunoscuta de Christos ca fiind a Lui: „Biserica Mea” ( Matei 16, 18 ).
In concluzie, a crede ca Dumnezeu are o singura Biserica adevarata nu inseamna exclusivism. A fi exclusivist inseamna a crede ca doar cei care isi au numele inscris in registrele unei anumite biserici vor fi mantuiti. Dumnezeu are copii credinciosi pretutindeni pe pamant, caci sta scris: „De la rasaritul soarelui pana la asfintit, Numele Meu este mare intre neamuri si pretutindeni se arde tamaie in cinstea Numelui Meu si se aduc daruri de mancare curate; caci mare este Numele Meu intre neamuri”, zice Domnul ostirilor” ( Maleahi 1,11 ).
Acestia pot fi intalniti in salbaticia junglei amazoniene, in deserturile Africii sau gheturile Groenlandei; ei pot fi intalniti si in religiile pagane, dar si in sutele si miile de denominatiuni crestine. Dumnezeu priveste la inima lor curata si, conform promisiunii Sale, ii va chema si-i va aduce in unicul si adevaratul Sau „staul” – Biserica Sa.
Cum va face lucrul acesta ? Prin predicarea Evangheliei la orice faptura, caci „Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.” ( Matei 24,14 ).
Doresc cu sinceritate ca fiecare dintre noi sa cautam cu inima libera de orice prejudecata acea singura Biserica a lui Christos, acel „staul” pastorit de Insusi Domnul Iisus Christos, Pastorul cel bun.
„Si cand se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa care nu se va vesteji, a slavei” ( 1 Petru 5,4 ).
Lori Balogh
