A fost Iisus avantajat în lupta cu ispita?

A fost Iisus avantajat în lupta cu ispita?

În Epistola către evrei există câteva versete care ne arată că Mântuitorul a cunoscut aceeași luptă teribilă cu ispita pe care o cunoaște orice copil al lui Dumnezeu care tânjește după neprihănire.

„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul” (Evrei 2,14).

„Prin urmare, a trebuit să se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2,17.18).

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” (Evrei 4,15).

Există însă și voci care contestă faptul că Mântuitorul ar fi cunoscut toate ispitele cu care ne confruntăm noi, oamenii muritori. Iisus nu a fost căsătorit, deci El nu cunoaște din propria experiență tensiunile și ispitele care apar în viața de cuplu. El nu a avut copii, deci El nu cunoaște ce înseamnă să ai un copil răzvrătit și nerecunoscător, și nici ispita de a te purta prea dur cu un astfel de copil.

Nu ni se relatează nicăieri în Evanghelii că Iisus ar fi fost bolnav. Prin urmare, El nu a cunoscut ispita de a te încrede mai mult în medici și medicamente decât în Dumnezeu, Marele Medic, și nici ispita de a te îndoi de dragostea lui Dumnezeu din cauza suferințelor fizice care te apasă.

Pe vremea lui Iisus nu existau telefoane fixe sau mobile, internet, televiziune, Facebook, Twitter, jocuri video, AI și o mulțime de alte lucruri care ar fi putut să-I răpească timpul de la împlinirea misiunii Sale. Pe vremea Lui nu existau supermarketuri cu ofertele lor tentante, nu fusese descoperit tutunul și oamenii încă nu știau să producă băuturile spirtoase pe care le cunoaștem astăzi.

De asemenea, nu existau cluburi de noapte, discoteci, săli de cinema, păcănele, droguri de mare risc și nici dulciurile rafinate atât de ispititoare de astăzi. Iisus nu a fost nevoit să învețe în școli ca cele din zilele noastre, în care evoluționismul este predat ca fiind o veritabilă și incontestabilă știință. Iisus nu a trăit într-o societate secularizată ca cea în care trăim noi.

În concluzie – spun unii – Iisus nu a cunoscut puterea ispitelor cu care ne confruntăm noi și, dacă ținem cont de faptul că El a fost și Fiul lui Dumnezeu, Cel Neprihănit, totul pare să ne conducă într-o singură direcție: El a avut un avantaj față de noi. El a putut lupta cu ispita de pe o altă platformă, de la un alt nivel la care noi nu vom putea ajunge niciodată.

A avut Iisus cu adevărat un avantaj față de oamenii muritori în lupta cu ispita? Cred că problema este pusă greșit încă de la început. Problema nu este aceea dacă Iisus a avut sau nu un avantaj față de omul născut cu o natură decăzută, ci adevărata problemă este alta: Dacă El a avut acest avantaj, în favoarea cui l-a folosit? A folosit avantajul pentru Sine sau în beneficiul nostru? Iar Evanghelia ne răspunde fără echivoc: Iisus a făcut ceea ce a făcut doar pentru binele nostru veșnic, pentru mântuirea noastră.

Da, Iisus, în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, S-a născut fără o natură păcătoasă ca a noastră. Natura Sa sfântă era necesară tocmai pentru a ne salva din prăpastia păcatului. Atunci când un turist rătăcit pe munte cade într-o prăpastie și se rănește grav, salvamontiștii care vin să-l salveze trebuie să fie ei înșiși răniți ca și el pentru a-l salva? Nu trebuie ca ei să fie pe deplin sănătoși și în putere pentru a face lucrul acesta? Atunci de ce să-I cerem lui Iisus să fie exact ca noi, având o natură decăzută, pentru a ne salva?

Un alt aspect de care trebuie să ținem cont este următorul: De-a lungul istoriei păcatului condițiile și împrejurările s-au schimbat, însă ispitele au rămas aceleași în esența lor, deoarece natura umană a rămas aceeași.

Iisus nu a fost căsătorit, deci se pare că nu a cunoscut ispita de a se despărți de soția Sa în cazul unor neînțelegeri fără soluție. Însă El a fost ispitit să „divorțeze” de familia Sa care nu-L înțelegea și-I făcea greutăți; a fost ispitit să rupă definitiv relațiile cu ucenicii Săi, care L-au părăsit și trădat.

Iisus nu a avut copii biologici care să fie neascultători, prin urmare am putea crede că El nu a cunoscut tentația părinților de azi de a fi prea aspri cu copiii lor. Însă Iisus a avut pe pământ milioane de copii spirituali care se răzvrătesc împotriva Lui și împotriva Legii Sale.

Iisus nu a cunoscut tentația de a pierde timpul pe Facebook, în fața televizorului, pe internet sau cu jocurile pe calculator. Însă El putea pierde timpul și pe vremea Sa, potrivit obiceiurilor de atunci. El nu a cunoscut ispita de a pofti o înghețată nesănătoasă, dar ispita de a pofti ceea ce era interzis de Dumnezeu exista și atunci ca și acum.

Iisus nu a învățat evoluționism în școlile vremii, dar necredința exista și pe vremea Sa. Să ne gândim doar la saducheii timpului – niște învățători cu mare influență în societatea iudaică – care nu credeau nici în existența îngerilor, nici în înviere. Totuși, Iisus nu S-a lăsat influențat de învățătura lor.

Dacă analizăm cu atenție viața și activitatea Mântuitorului, ajungem la concluzia că El a cunoscut toate ispitele cu care ne confruntăm și noi, însă în forma lor primară. Dacă înaintăm mai adânc în subiect, putem afirma că Iisus a fost ispitit teribil în aspecte în care noi nu suntem ispitiți.

Noi suntem doar niște creaturi muritoare, El este Însuși Creatorul. Dacă pe noi ne-ar pălmui, batjocori, scuipa, biciui și, în final, răstigni o autoritate pământească, nu am putea face nimic, neavând nicio putere. Însă atunci când El a trebuit să treacă prin aceste patimi, El putea să Se salveze și să Se răzbune pe asupritorii Săi. Era ispitit să-Și folosească puterea divină sau să apeleze la Tatăl Său pentru a Se salva, dar nu a făcut-o.

Când a fost arestat de aprozi în Ghetsemani, iar Petru a scos sabia și l-a lovit pe robul marelui preot, Iisus i-a poruncit categoric acestuia: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de 12 legiuni de îngeri?” (Matei 26,52.53).

Da, a refuza să-ți folosești puterea în propriul avantaj, când știi că ai putere, este una dintre cele mai mari provocări. În pustia ispitirii, Iisus, Creatorul, putea să transforme pietrele în pâini pentru a-Și potoli foamea. Și totuși Iisus nu a făcut lucrul acesta.

Când a fost arestat în Ghetsemani, asemenea unui tâlhar de rând, Iisus putea chema în ajutor întreaga oștire a cerurilor. Un singur înger puternic ar fi fost suficient pentru a-L salva. Și totuși El nu a apelat la puterea și autoritatea Sa de Împărat al împăraților și Domn al domnilor.

Când era biciuit, scuipat și insultat de soldații romani și de conducătorii religioși evrei, un singur cuvânt, dacă ar fi rostit, ar fi fost suficient să le arate acestora cine este El, dându-le o lecție pentru totdeauna. Și totuși nu a făcut lucrul acesta.

Iar atunci când agoniza pe cruce, sub soarele arzător și sub ploaia de insulte ale celor care Îl priveau, Iisus putea să Se coboare de pe cruce și să Se întoarcă în cer fără să guste moartea. Și totuși, din dragoste față de omul păcătos, El nu a făcut lucrul acesta, ci a suferit până la capăt, căci ne-a iubit până la capăt.

Așadar, nu se pune problema dacă Iisus a avut sau nu un avantaj față de noi în lupta cu ispita. Important este pentru cine a folosit El acest avantaj: pentru Sine sau pentru noi? Răspunsul este evident: Pentru noi!

Și încă ceva: Noi, când cedăm ispitelor și păcătuim, avem un Mijlocitor în Persoana Sa la tronul Tatălui. „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Iisus Christos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, și nu numai ale noastre, ci pentru ale lumii întregi” (1 Ioan 2,1.2).

Dacă ar fi cedat unei singure ispite, pentru Iisus cine ar fi mijlocit? Nimeni! Și atunci, revine întrebarea: În lupta cu ispita, cine a fost mai avantajat: Iisus sau omul păcătos?

Lori Balogh