Cauze ale deprecierii naturii Duhului Sfant in miscarea antitrinitariana

Cauze ale deprecierii naturii Duhului Sfant in miscarea antitrinitariana

     In lumea crestina exista trei mari conceptii cu privire la natura si personalitatea Dumnezeirii:

1) Unitarianismul – Sustine ca Dumnezeirea este alcatuita dintr-o singura Persoana – Dumnezeu Tatal, singurul Dumnezeu adevarat. Pentru unitarieni, Iisus Christos este cel mai mare profet si cel mai iubit Fiu al lui Dumnezeu, insa El este doar un om, in timp ce Duhul Sfant este inteles ca fiind puterea lui Dumnezeu care lucreaza in Univers.

     2) Binitarianismul – Sustine ca Dumnezeirea este alcatuita din doua Persoane divine – Tatal si Fiul – actionand intr-o perfecta armonie. Duhul Sfant este inteles ca fiind o esenta divina lipsita de personalitate, care emana fie de la Tatal, fie de la Fiul.

3) Trinitarianismul – Sustine ca Dumnezeirea este alcatuita din trei Persoane divine distincte, coegale, coeterne si avand aceeasi natura – Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cele trei Persoane reprezinta un singur Dumnezeu si actioneaza intr-o armonie desavarsita, avand acelasi caracter si aceleasi planuri.

Este lesne de observat ca atat in crezul unitarian, cat si in cel binitarian, natura Duhului Sfant este depreciata, El fiind considerat doar o emanatie, o energie divina, nu o Persoana divina egala in natura si autoritate cu Tatal si Fiul.

Pentru orice cititor al Bibliei, dumnezeirea Tatalui este de la sine inteleasa si clar afirmata atat in Vechiul, cat si in Noul Testament. De asemenea, si dumnezeirea Fiului este afirmata si sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu. Insa cand ne referim la Duhul Sfant, dumnezeirea si personalitatea Sa nu sunt la fel de evident sustinute de revelatia divina. Acestea sunt deduse din unele afirmatii indirecte ale Scripturii.

Satana a profitat de aceasta realitate si i-a determinat pe unii crestini sa nege dumnezeirea si personalitatea deplina a Duhului Sfant. Acestia argumenteaza ca daca Duhul Sfant ar fi o Persoana divina de aceeasi natura cu Tatal si Fiul, Scripturile ar fi afirmat clar acest lucru. Exista insa niste cauze care explica aceasta pozitie a unei parti a crestinatatii, cu tendinta de a deprecia natura divina a Duhului Sfant.

O prima cauza o reprezinta faptul ca in Biblie exista mai putine informatii, mai putina revelatie explicita cu privire la Duhul Sfant in comparatie cu revelatia pe care o avem despre Tatal si Fiul. Acesta este o realitate obiectiva si de necontestat. Daca am face o statistica a textelor biblice care vorbesc despre Tatal si Fiul, in comparatie cu cele care vorbesc despre Duhul Sfant, balanta ar inclina in mod evident spre primele doua Persoane divine.

O alta cauza a deprecierii naturii Duhului Sfant in conceptia unor crestini o reprezinta lipsa unei prezentari clare si sistematice in Cuvantul lui Dumnezeu despre natura Sa. Despre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul avem nenumarate descrieri ale atributelor Lor divine, insa despre Duhul Sfant avem doar cele revelate de Insusi Iisus Christos in predica rostita inainte de  patimile si  jertfa Sa ( Ioan cap. 14-16 ). Dar chiar si in acest discurs de ramas bun al Mantuitorului gasim putine informatii despre natura Duhului Sfant, El concentrandu-se asupra lucrarii Lui.

O alta cauza pentru care unor crestini le este dificil ( daca nu chiar imposibil ) sa accepte ideea ca Duhul Sfant este o Persoana divina de aceeasi natura cu Tatal si Fiul este faptul ca El nu apare descris pe paginile Bibliei ca o Persoana vizibila si reala. Scriptura este plina de imagini vizibile ale personalitatii Fiului lui Dumnezeu; exista si imagini „in oglinda” ale personalitaii Tatalui ( vezi scena judecatii din Daniel 7,13.14 sau scenele descrise in Apocalipsa 5 ).

Insa imagini care sa ne prezinte vizibil personalitatea Duhului Sfant nu se intalnesc in Biblie. La aceste considerente mai putem adauga faptul ca vorbitorii de limba engleza, timp de generatii, nu au avut la indemana alte traduceri ale Bibliei decat versiunea King James, in care Duhul Sfant este prezentat prin expresia „The Holy Ghost”. „Ghost” inseamna „duh” sau „fantoma”, ceea ce i-a determinat pe multi crestini sa aiba dificultati in a crede in personalitatea Duhului Sfant.

Un alt motiv al deprecierii naturii Duhului Sfant in conceptia unor oameni este existenta unei ierarhizari a rolurilor si functiilor care se observa in interiorul Dumnezeirii. Unii crestini Il percep pe Tatal ca fiind in varful ierarhiei, pe Fiul ca ocupand o pozitie secundara, iar pe Duhul Sfant ca ocupand o treapta inferioara. Aceasta conceptie este un gen de arianism subconstient.

In discursul de ramas bun al lui Iisus din seara de Paste, El afirma: „Si Eu voi ruga pe Tatal si El va va da un alt Mangaietor care sa ramana cu voi in veac, si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi…” ( Ioan 14,16.17 p.p.; vezi si Ioan 15,26; 16,13-15 ).

Aceasta promisiune a Mantuitorului pare sa ne vorbeasca despre un rol subordonat al Duhului Sfant fatza de Tatal si Fiul. Desi alte parti ale Scripturii ne prezinta dovezi ca Duhul Sfant Isi exercita propria Sa vointa ( vezi 1 Corinteni 12,11; Evrei 2,4; Ioan 3,8 ), in cuvintele de ramas bun rostite de Domnul Christos Duhul Sfant pare sa aiba o pozitie de subordonare fatza de Tatal si Fiul. Fiul cere de la Tatal trimiterea Mangaietorului, Tatal Il ofera, iar Duhul Sfant Se supune.

Insa in predica Sa din noaptea de Paste Iisus le-a vorbit ucenicilor despre rolul, functia si lucrarea speciala pe care o avea de facut Duhul Sfant si nu despre statutul, rangul si natura Sa divina.  Daca nu intelegem acest lucru, aceste declaratii ale Domnului Christos ne pot duce pe panta gresita a unui arianism subconstient, in care Tatal si Fiul sunt priviti a fi pe un plan superior, in timp ce Duhul Sfant ar ocupa un plan inferior in Dumnezeire.

O alta cauza pentru care natura Duhului Sfant este depreciata in conceptia unei parti a crestinatatii o reprezinta excesele care pot fi observate in miscarea charismatica. Dorind sa se puna la adapost de aceste excese si manifestari iesite din comun, puse pe seama manifestarii Duhului Sfant, unii crestini au cazut in cealalta extrema, evitand sa creada si sa se roage pentru umplerea cu Duhul Sfant.

Persoana Duhului Sfant este cea mai tainica dintre Persoanele Dumnezeirii. Natura Lui este o taina pe care mintea si ratiunea umana nu o pot patrunde. Autoarea americana Ellen White declara despre acest lucru urmatoarele:

     „Natura Duhului Sfant este o taina. Oamenii nu pot sa o explice, fiindca Domnul nu le-a descoperit-o. Oamenii, avand pareri fanteziste, pot grupa laolalta anumite pasaje din Scriptura si din ele sa cladeasca o sustinere omeneasca; dar primirea acestor vederi nu va intari biserica. Cu privire la asemena taine, care sunt prea adanci pentru priceperea omeneasca, tacerea este de aur.” ( Ellen White, „Faptele apostolilor”, cap. „Darul Duhului”, 52.1 )

Pentru omul pacatos nu este important sa stie ce este Duhul Sfant, ci cine este El. Dar mai ales este important sa cunoasca lucrarea pe care El o face in vederea mantuirii omului. Iar lucrarea pe care o face Duhul Sfant si despre care ne-a vorbit pe larg Insusi Mantuitorul ( Ioan cap.14-16 ) dovedeste din plin ca El nu este o simpla forta, putere sau emanatie impersoanala, ci o Persoana care are plinatatea Dumnezeirii.

Duhul Sfant Se identifica atat de mult cu lucrarea de mijlocire a Fiului lui Dumnezeu incat devine reprezentantul Acestuia pe pamant. Iisus Christos este primul Mangaietor, iar Duhul Sfant este al doilea Mangaietor, de aceeasi valoare, natura si putere cu primul. „Allos parakletos” ( grec. ) inseamna „un alt Mangaietor, un alt Aparator, un alt Avocat, un alt Ajutor”. Altul, dar de aceeasi natura si putere cu primul. Si aceasta spre mangaierea si mantuirea noastra.

Lori Balogh