Poporul Evreu – dovada de netagaduit a existentei lui Dumnezeu
Se povesteste ca regele prusac Frederic al II-lea l-a intrebat odata pe medicul sau personal: „Poti sa-mi dai cel putin o dovada despre existenta lui Dumnezeu?” Contele Reventlow i-a raspuns fara ezitare: „Desigur, sire, evreii!”
Ce anume face din poporul evreu o dovada de netagaduit ca exista un Dumnezeu viu si adevarat? Aceasta intrebare capata o si mai mare greutate daca luam in considerare faptul ca poporul evreu nu a excelat niciodata in istoria sa milenara ca o mare putere politica, economica sau militara. Acest popor nu a fost mai numeros decat alte popoare si nici nu a stapanit teritorii intinse asemenea marilor puteri coloniale ale lumii.
Acest adevar l-a recunoscut insusi Moise, artizanul uman al Exodului, in discursurile pe care le-a rostit in fatza poporului Israel aflat la hotarele Canaanului. „Nu doar pentru ca intreceti la numar pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele…” ( Deuteronomul 7,7 )
De asemenea, Moise le atrage atentia israelitilor care erau pe punctul de a intra in Canaan ca nu pentru calitatile lor morale le-a promis Dumnezeu Tara Sfanta. „Cand ii va izgoni Domnul, Dumnezeul tau dinaintea ta ( popoarele canaanite n.n. ), sa nu zici in inima ta: „Pentru bunatatea mea m-a facut Domnul sa intru in stapanirea tarii acesteia.” Caci din pricina rautatii acestor neamuri le izgoneste Domnul, Dumnezeul tau dinaintea ta. Nu, nu pentru bunatatea ta, nici pentru curatia inimii tale intri in stapanirea tarii lor, ci din pricina rautatii acestor neamuri le izgoneste Domnul, Dumnezeul tau dinaintea ta si ca sa implineasca astfel cuvantul pe care Domnul l-a jurat parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. Sa stii dar ca nu din pricina bunatatii tale iti da Domnul, Dumnezeul tau acea tara buna ca s-o stapanesti, caci tu esti un popor tare incapatanat.” ( Deuteronomul 9, 4-6 )
Din cuvintele lui Moise, adresate poporului Israel la hotarele Canaanului, intelegem ca nu a existat nicio calitate umana sau morala care sa-i recomande pe evrei pentru a deveni mostenitori ai Canaanului. Dimpotriva, Moise, fiind un bun cunoscator al naturii umane, ii face constienti pe conationalii lui de un mare defect de caracter care a marcat istoria si destinul acestui popor: incapatanarea.
Dar tocmai lipsa unor calitati ( marimea natiunii, puterea economica, militara sau politica ), impreuna cu unele slabiciuni de natura morala, fac din istoria acestui popor o dovada ca deasupra existentei lui trebuie sa fi actionat o Forta supranaturala.
Acelasi Moise, care incearca sa-i convinga pe israeliti ca nu calitatile lor ii recomanda pentru mostenirea Canaanului, le atrage atentia asupra a doua motive pentru care ei erau privilegiati:
„Ci pentru ca Domnul va iubeste, pentru ca a vrut sa tina legamantul pe care l-a facut parintilor vostri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mana Lui puternica din casa robiei, din mana lui faraon, imparatul Egiptului.” ( Deuteronomul 7,8 )
Unii pot pune la indoiala existenta unei Providente divine care a vegheat indeaproape intregul proces al nasterii acestui popor deosebit. Pentru sceptici, iata cateva intrebari de gandire, legate de acest subiect. Insa, cautand un raspuns corect la aceste intrebari, sa nu pierdem din vedere doua realitati evidente:
1) Poporul Israel a stat in crunta robie egipteana cel putin doua secole, perioada in care nu a avut acces la cultura si educatie.
2) Egiptul era o mare putere politica, militara si economica in vremea aceea.
Iata intrebarile:
1) Cum a putut poporul evreu sa-si pastreze identitatea nationala intr-o perioada atat de lunga de timp, in conditiile unei robii crunte?
2) Cum au reusit evreii sa-si pastreze religia monoteista in conditiile in care atat Egiptul, cat si natiunile inconjuratoare erau politeiste?
3) Cum se explica cele zece plagi cazute peste Egipt intr-un interval de timp atat de scurt, culminand cu moartea tuturor intailor nascuti ai egiptenilor?
4) Cum se explica faptul ca plagile i-au afectat doar pe egipteni, nu si pe evrei?
5) Cum se explica iesirea poporului evreu din Egipt pana la ultimul om si ultimul animal al turmelor lor, tinand cont ca evreii nu aveau armata?
6) Cum a putut un popor estimat la peste doua milioane de suflete sa traverseze Marea Rosie fara sa aiba corabii?
7) Cum a scapat poporul evreu de razbunarea lui faraon si a armatelor lui, in conditiile in care evreii nu aveau o armata dotata?
8) Cum a putut un popor de peste doua milioane de oameni sa supravietuiasca in pustiu timp de aproape 40 de ani, in tara nimanui?
9) Cum au putut evreii sa cucereasca Canaanul – un teritoriu ocupat la acea data de popoare puternice si razboinice?
Dupa logica omeneasca, toate aceste realizari ale poporului Israel ar fi fost practic imposibile. Daca Dumnezeu este scos din ecuatia Exodului, nimic din ceea ce s-a intamplat atunci nu are logica, nu are sens. Insa daca acceptam ideea unei interventii supranaturale in toata aceasta dinamica a evenimentelor legate de Exod, totul devine explicabil, totul are sens.
Dumnezeul Bibliei nu este un Dumnezeu al imposibilului, ci al posibilului. Atotputernicia Sa face ca toate lucrurile sa devina posibile. Chiar si eliberarea unui popor de sclavi needucati si lipsiti de putere din mainile celei mai puternice puteri politice, militare si economice a vremii.
Doar prin interventia unui Dumnezeu viu si atotputernic a fost posibil sa se nasca un popor in conditiile vitrege ale sclaviei egiptene. Doar prin interventia Lui a putut fi eliberat acest popor prin minuni inexplicabile din punct de vedere omenesc. Doar prin interventia Lui acest popor a fost sustinut timp de 40 de ani de peregrinare prin pustiul Sinaiului, in conditii ostile vietii. Doar prin interventia Lui acest popor mic, slab si needucat a pus stapanire pe teritoriul Canaanului, in ciuda faptului ca acesta era ocupat de popoare puternice si razboinice.
Insa dincolo de toate acestea, exista o minune si mai greu de explicat daca Il excludem pe Dumnezeu din dinamica evenimentelor Exodului: Religia monoteista a poporului evreu a reusit sa supravietuiasca intr-un mediu profund pagan si politeist. Nasterea si supravietuirea poporului evreu este o ilustrare vie a ceea ce apostolul Pavel avea sa scrie cu circa un mileniu si jumatate mai tarziu:
„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea Lui.” ( 1 Corinteni 1,27-29 )
Istoria poporului evreu este o dovada puternica a existentei lui Dumnezeu.
„Nihil sine Deo!”
„Nothing without God!”
„Nichts ohne Gott!”
„Nimic fara Dumnezeu!”
Lori Balogh
