Ilustrații despre orbirea spirituală
Ești sigur că vezi bine?
O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniștit. În prima dimineață din noua casă, în timp ce își savurau micul dejun, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care își întindea cearceafurile în balcon.
„Ce cearceafuri murdare întinde vecină noastră…! Cred că are nevoie de un nou săpun… Poate ar trebui s-o învăț să-și spele cearceafurile!”
Soțul ei privi și rămase tăcut… Și așa, la fiecare două sau trei zile femeia repetă observațiile, în timp ce vecina își întindea rufele la soare. După o lună, femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate și îi spuse soțului ei:
„Privește dragă, a învățat să spele rufele! O fi învățat-o altă vecină?”
„Nu scumpa mea” – zise soțul -, „azi m-am trezit mai de dimineață și am spălat geamurile casei noastre!”
Așa este și în viață. De multe ori, totul depinde de curățenia ferestrelor sufletului nostru prin care privim pe alții. Și așa se face că:
„Fără îndoială azi… vă văd mult mai bine ca ieri.”
Comunicare vs. deducție
Unul dintre marile accidente feroviare din istorie s-a petrecut la tunelul El Toro, în Leon, Spania, la 3 ianuarie 1944. Peste cinci sute de oameni au murit atunci. Trenul acela de pasageri, era lung și avea câte o locomotivă la fiecare din cele două capete ale trenului.
În acea zi, când trenul a intrat în tunelul El Toro, motorul locomotivei din față s-a oprit. Mecanicul de la locomotivă din spate a pornit imediat motorul ca să tragă trenul înapoi și să îl scoată din tunel. Însă, în același timp, mecanicul de la locomotiva din față a reușit să repornească motorul și a vrut să continue drumul.
Mecanicii nu aveau niciun mijloc de comunicare unul cu celălalt. Și așa, neștiind unul de altul, ambii credeau că, de fapt, au nevoie de mai multă putere. Trăgeau de tren în ambele direcții. Sute de oameni au murit astfel asfixiați de monoxid de carbon, deoarece trenul nu se putea „hotărî” în ce direcție să o ia.
Sursa: Ilustrații fierbinți, Wayne Rice
Vânătoare de lupi la eschimoși
La început, eschimosul ia un cuțit foarte bine ascuțit și îl încinge în sânge, după care îl lasă să înghețe. Adaugă apoi strat după strat sânge, până când lama cuțitului este complet acoperită cu sângele înghețat.
Apoi, vânătorul fixează cuțitul în pământ cu lama în sus. Lupul depistează foarte ușor mirosul de sânge datorită mirosului său foarte fin. Odată descoperit cuțitul, acesta începe să lingă sângele de pe lamă. Linge din ce în ce mai repede. Curând, ajunge la lama cuțitului dar nu se oprește deoarece gustul îi place. Dorința sa pentru sânge devine tot mai de nestăpânit.
Noaptea arctică și friguroasă îl face să nu simtă că lama i-a brăzdat limba și sângele pe care îl linge acum cu atâta poftă este de fapt sângele său. Apetitul carnivor continuă până când cade mort în zăpadă!”
Sursa: Ilustrații fierbinți, Wayne Rice
Culegere de Lori Balogh
