Rugăciuni fierbinți

Rugăciuni fierbinți

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Iacov 5:16

Indiferent de religia practicată, puterea rugăciunii este un ideal pe care orice practicant al religiei respective dorește să-l atingă. Orice om care se roagă, într-un fel sau altul, unui dumnezeu sau altul, are dorința ca rugăciunea sa să fie atât de puternică încât „să miște” brațul lui Dumnezeu, astfel încât cererea sa să fie împlinită.

Dar oamenii, indiferent că sunt creștini, budiști, mahomedani, hinduși, etc., au intuit faptul că, pentru a fi plină de putere, rugăciunea trebuie să fie precedată de anumite condiții ce se cer împlinite.

Unii au crezut că, pentru a fi ascultate rugăciunile lor, trebuie să se izoleze de lume. Așa a luat ființă monahismul cu toate privațiunile pe care le impune această alegere. Alții, pentru a dobândi mai multă putere în rugăciune, s-au retras și din mănăstiri, devenind pustnici. Retrași în peșteri, în grote ascunse ale pământului, hrănindu-se cu ceea ce le oferă viața sălbatică a munților și izolați de restul lumii, acești oameni doresc să experimenteze o putere mai mare a rugăciunilor lor.

Alții recurg la puterea banului, dăruind averi întregi bisericii și sperând că gestul lor va da putere rugăciunilor lor. În Evul Mediu, biserica a profitat din plin de această mentalitate greșită a unor credincioși și a adunat averi considerabile. Pentru a-i convinge pe oameni că rugăciunile lor vor avea mai multă putere, biserica a recurs și la vânzarea unor „indulgențe”, unele având o valoare echivalentă cu aproximativ 300 de dolari. Oamenii erau învățați de preoții lor că, în momentul în care banii lor cădeau în cutia bisericii, erau iertate păcatele lor trecute, prezente și chiar cele viitoare (pe care intenționau să le facă). Desigur, dacă plăteau pentru acestea!

Alții recurg la fapte de caritate pentru „a se pune bine cu Dumnezeu”. Alții fac pelerinaje lungi și obositoare la locurile sfinte … Ce nu inventează omul ca să afle secretul puterii în rugăciune? Este uimitor la câte privațiuni se poate supune un om pentru ca să atingă acest obiectiv!

Văzând la câte chinuri, eforturi și privațiuni se supun oamenii pentru a intra în grația lui Dumnezeu, profetul Mica pune o întrebare care ar trebui să dea de gândit acelora dintre noi care căutăm puterea în altă parte decât acolo unde se află ea cu adevărat: „Ți s-a arătat, omule, ce este bine și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8).

Nu, Dumnezeu nu cere lucruri mari pentru a ne asculta rugăciunile. Puterea rugăciunii nu se află undeva departe, inaccesibilă nouă, oamenilor de rând. Dumnezeu nu-Și găsește plăcerea în a ne vedea chinuindu-ne să împlinim niște condiții greu de atins.

Versetul citat la început (Iacov 5:16) amintește doar de două condiții pe care le cere Dumnezeu pentru ca rugăciunea noastră să miște brațul Său: omul care se roagă să fie neprihănit și rugăciunea lui să fie fierbinte.

Ce înseamnă pentru un om care se naște pe acest pământ blestemat să fie neprihănit (prima condiție!)? Prin definiție, cuvântul „neprihănit” înseamnă „fără pată”, „fără păcat”. David însă recunoaște în dreptul său: „Sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5). Iar apostolul Pavel, întărind cele spuse de psalmist, adaugă: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).

Așadar, cum poate un om care se naște cu înclinații spre păcat să poată împlini această primă condiție a unei rugăciuni plină de putere? Aici este minunea harului lui Dumnezeu. Un om păcătos, cu slăbiciuni și defecte, dar care și-a predat întreaga sa viața lui Christos, care crede în Jertfa Sa ispășitoare, care se străduiește, din dragoste și cu recunoștință, să asculte de Legea lui Dumnezeu, este privit de cer ca și cum n-ar fi păcătuit niciodată. Biblia ne oferă suficiente dovezi în acest sens.

Este greu de îndeplinit această condiție? Cere Dumnezeu prea mult de la noi? Dacă El ne-ar cere toate aceste lucruri fără să ne dea și puterea de a le îndeplini, atunci da, ar fi greu. Chiar imposibil pentru firea noastră omenească! Dar Providența divină a rânduit ca noi să avem la dispoziție o putere imensă pentru a birui păcatul și a trăi o viață în deplină ascultare de voința lui Dumnezeu – prezența Duhului Sfânt în viețile noastre. Nu rămâne decât ca noi să facem alegerea cea bună: să cerem prezența Lui în viața noastră și să conlucrăm alături de El în desăvârșirea unui caracter nobil.

Dar ce înseamnă ca rugăciunea să fie fierbinte (a doua condiție!)? O prima observație (poate banală prin formularea ei) este aceea că rugăciunea fierbinte este opusul rugăciunii reci, a acelei rugăciuni rostită doar cu buzele, dar la care inima nu participă cu căldura sentimentelor ei calde. Din acest punct de vedere, rugăciunea fierbinte este o rugăciune a inimii mai mult decât o rugăciune a buzelor. Cuvintele noastre nu pot exprima întotdeauna focul dorinței și al nevoii interioare. De multe ori rugăciunea se rezumă doar la câteva cuvinte, restul fiind tăcere sau chiar lacrimi. Inima plânge…

Termenul „fierbinte” este preluat din viața fizică și transpus în viața spirituală. În legătură cu „lucrurile fierbinți”, viața ne învață cel puțin două lucruri banale, dacă ar fi să ne oprim doar la aspectul fizic:

1. Lucrurile fierbinți sunt curățate, sterilizate. La temperaturi mari, germenii sunt distruși; totul devine steril, curat.
2. Lucrurile fierbinți sunt protejate de a fi furate. Nu am auzit de niciun hoț care să fure obiecte fierbinți. Am avut ocazia să intru într-o fabrică de scule și am văzut că se furau multe scule produse acolo. Însă niciodată nu am auzit că cineva ar fi încercat să fure o sculă direct din cuptorul de tratamente termice. Se furau doar sculele reci…

Aplicând aceste observații la rugăciunea fierbinte, constatăm:

1. Rugăciunea fierbinte curăță sufletul, inima și mintea celui care o rostește. Cel care se roagă fierbinte nu-și mai poate urî semenul, nu mai scoate în evidență defectele celui de lângă el, iar tendințele păcătoase ale eului nu rezistă la „temperaturile” înalte ale rugăciunii.

Când suntem răciți, cu toții combatem febra prin toate mijloacele posibile. Febra însă este un fenomen fiziologic, o reacție de apărare a organismului, atunci când este invadat de germeni patogeni. Organismul își crește temperatura pentru ca microbii să fie distruși.

Nu v-ați simțit mai curați după ce v-ați rugat cu lacrimi în ochi pentru o problemă sau o persoană? Nu ați simțit că păcatul, cel puțin în acele clipe de intimă comuniune cu Dumnezeu, nu mai are aceeași putere ca înainte? Rugăciunea fierbinte curată, arde tot ce e rău și purifică sufletul celui care o rostește.

2. Rugăciunea fierbinte nu poate fi „furată” de cel rău. Satana nu poate bloca drumul rugăciunii fierbinți și nici nu-i poate devia drumul spre tronul lui Dumnezeu. Dacă Satana s-ar atinge de o asemenea rugăciune, s-ar arde. Cu cât rugăciunea este mai fierbinte, cu atât oștirile întunericului sunt mai îndepărtate. Rugăciunea fierbinte a celui mai umil copil al lui Dumnezeu face ca întregul iad să tremure.

Citind Biblia, observăm din experiența oamenilor credinței și ai rugăciunii cât de puternică este rugăciunea fierbinte și ce este ea în stare să producă în viețile oamenilor:

– Rugăciunea fierbinte a stins incendii de proporții. În Numeri 11:2 se relatează despre un foc ce a izbucnit în tabăra lui Israel. Moise se roagă fierbinte pentru popor și focul se stinge.

– Rugăciunea fierbinte aduce vindecare. În Geneza 20:17, Avraam este surprins rugându-se pentru Abimelec, un împărat păgân. Ca urmare a rugăciunii lui Avraam, Abimelec este însănătoșit împreună cu întreaga sa familie.

– Rugăciunea fierbinte aduce iertare. În Deuteronomul 9:18‑20, Moise se roagă pentru poporul care își făcuse un idol egiptean – vițelul de aur. Ca urmare a rugăciunii lui fierbinți, poporul este iertat de Dumnezeu.

– Rugăciunea fierbinte a oprit chiar soarele din drumul său. În Iosua 10:12, se relatează despre lupta poporului Israel cu amoniții. Ca urmare a rugăciunii fierbinți a lui Iosua, soarele s-a oprit aproape o zi întreaga deasupra câmpului de bătălie. A fost cea mai lungă zi din istoria planetei noastre.

– Rugăciunea fierbinte a dus la învierea morților. În 2 Regi 4:33, se relatează despre învierea fiului sunamitei ca urmare a rugăciunii fierbinți a lui Elisei.

– Rugăciunea fierbinte a prelungit viața. În 2 Regi 20:24, găsim rugăciunea lui Ezechia care a primit în dar de la Dumnezeu încă 15 ani de viață, ca urmare a rugăciunii lui fierbinți.

Și lista efectelor rugăciunilor fierbinți poate continua… Practic nu există limite ale lucrurilor ce pot fi obținute pe calea aceasta. Mântuitorul ne-a promis cu toată autoritatea Sa de Fiu de Dumnezeu: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da” (Ioan 15:7). „Și orice veți cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13‑14). „Adevărat, adevărat vă spun că orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da” (Ioan 16:23).

Și acum încă câteva făgăduințe care să ne încălzească inima până la punctul de fierbere, în așa măsură încât și rugăciunile noastre să devină fierbinți:

„Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întărești inima; Îți pleci urechea spre ei” (Psalmul 10:17).

„Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană și urechile Lui iau aminte la strigătele lor” (Psalmul 34:15).

„Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă toți cei ce-L cheamă din toată inima” (Psalmul 145:18).

Lori Balogh