„Eu fac ceruri noi si un pamant nou”

“Eu fac ceruri noi si un pamant nou”

-Promisiunea lui Dumnezeu pentru cei ce doresc o lume mai buna-

“Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte. Ci va veti bucura si va aveti veseli pe vecie pentru cele ce voi face.” Isaia 65, 17-18 pp.

O lume mai buna… Cine nu o doreste ? Cine nu o viseaza ?

Stalpul de pe marginea drumului, acoperisul de pe casa sau tractorul de pe camp cu siguranta ca nu doresc o lume mai buna. Ele, si inca un milion de alte lucruri care ne inconjoara, isi pot indeplini menirea chiar si in lumea acesta, atat de intunecata, nesigura si nefericita. Insa noi , oamenii, cu totii dorim o schimbare a starii actuale de lucruri. Cu totii dorim o lume mai buna…

Unii dintre noi visam la ceva mai mult decat la o simpla cosmetizare a lumii in care traim. Vrem o transformare radicala, de esenta, a lumii noastre. De ce? Pentru ca ne-am saturat de un milion si ceva de lucruri care se petrec zilnic in jurul nostru, lucruri care ne rapesc bucuria de a trai si care ne fac nefericiti.

Te-ai gandit vreodata sa asterni pe hartie toate lucrurile de care te-ai saturat si pe care nu ai dori sa le mai intalnesti intr-o lume viitoare ? Eu am incercat lucrul acesta . Am inceput sa scriu toate acele lucruri neplacute care imi veneau in minte din realitatea zilnica, insa am fost nevoit sa abandonez ideea . Motivul ? Sunt prea numeroase aceste lucruri si as avea nevoie de cateva volume intregi pentru a le enumera. Daca nu crezi, incearca si tu si te vei convinge.Eu iti sugerez doar inceputul acestei liste interminabile…

In ce ma priveste ( lista este, desigur, subiectiva ! ) , m-am saturat de gropi in asfalt, de pene de cauciuc, de pene de motor sau pene de curent; m-am saturat de gauri in ozon, de facturi la intretinere, de noroi si vesti de razboaie, de vaci nebune si furturi din bancomate, de seceta si inundatii, de baroni locali si campanii electorale, de hoti, pedofili, eruptii vulcanice, braconieri si peturi aruncate pe carari de munte; m-am saturat de ochelari de vedere si mariri de impozite, de sisteme de alarma si examene pierdute , de amenzi si sentinte nedrepte, de minciuni, ipocrizie, fandoseli, populism si alcoolism; m-am saturat de gaze de esapament , de praf, de circuri electorale, de poluare si sali de operatie, de mucegai in borcanele de zacusca, de proteze dentare, somaj, crize de tot felul si injectii; m-am saturat de dezbracati si travestiti, de pantofi rupti si vulgaritate, de incalzirea globala, de promisiuni electorale si TVA, de palpitatii si priviri rautacioase, de accidente aviatice si carii dentare, de bacsis, molii si coruptie…

Apoi, m-am saturat si de scame pe costumul de haine, de inundatiile vecinului de deasupra, de injuraturi, cutremure, ranjete si muste in cana cu lapte; m-am saturat de scandalurile vecinilor de alaturi, de pixuri care nu scriu, de trenuri care intarzie cate doua ore, de E-uri alimentare si rovignete, de terorism, de cresterea cursului valutar si virusi in calculator; m-am saturat sa vad saracia lucie a multora alaturi de opulenta sfidatoare a catorva, de clor in apa de baut, de emisiuni de doi bani, de subcultura si furtuni magnetice, de gandaci de Colorado si crime oribile. M-am mai saturat si de cimitire, riduri, escroci si scurt-circuite, de negi, matreata , viscol si rebuturi, de praf, de arsita, imbulzeli la promotii, de greve, incendii si vase cu smaltul sarit…

Ma opresc aici, desi as putea adauga inca o multime de alte lucruri care ne fac viata chinuita si nefericita pe acest pamant obosit dupa atatea milenii de istorie a pacatului. Tu poti continua insa lista si chiar iti sugerez sa o faci. Apoi, dupa ce vei fi obosit de scris, te rog sa-ti imaginezi ca niciunul din aceste lucruri nu va mai exista in lumea noua promisa de Dumnezeu.

“Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte. Ci va veti bucura si va veti veseli pe vecie pentru cele ce voi face…” ( Isaia 65, 17-18 pp )

Ne putem oare imagina o lume in care toate aceste lucruri nedorite, care ne fac viata atat de amara, vor lipsi cu desavarsire? Oricat de prolifica ar fi imaginatia noastra, ea lucreaza pe baza unor date stocate in memorie. Or, aceste date sunt limitate la acest pamant, la experientele acumulate in decursul vietii, la micul nostru univers in care aparem si disparem asemenea unui abur.

Trebuie sa recunostem ca, desi apartinem vastului ocean al Universului, alcatuit din miliarde si miliarde de galaxii, ne este imposibil sa trecem dincolo de limite chiar si la nivelul imaginatiei. Apostolul Pavel subliniaza ideea de limite ale imaginatiei umane, scriindu-le credinciosilor din Corint: “Dupa cum este scris: “Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” ( 1 Corinteni 2, 9 )

Cuvantul-cheie al promisiunii lui Dumnezeu la care doresc sa ma opresc acum este cuvantul “nou”. Cand afirmam despre un anumit lucru ca este nou se subintelege ca nu este vorba despre ceva reconditionat, resapat, imbunatatit. Un lucru nou este ceva inexistent anterior, ceva cu totul nou in esenta si structura lui. Cuvantul “nou” semnifica de fapt, in contextul promisiunii lui Dumnezeu, o noua Creatie.

M-am intrebat adesea ( probabil ca nu sunt singurul ) de ce Dumnezeu va reinnoi si cerurile , din moment ce istoria pacatului s-a desfasurat pe pamant. Nu ar fi logic si suficient ca Dumnezeul Creator sa recreeze doar Pamantul ?

Raspunsul la aceasta intebare este complex. In primul rand, nu trebuie sa uitam ca pacatul a aparut intai in cer. Apostolul Pavel le scrie credinciosilor evrei ca si in cer exista lucruri care trebuie curatite, datorita contaminarii lor in prezenta pacatului ( vezi Evrei 9, 23 ). Sanctuarul ceresc este un exemplu in acest sens ( Daniel 8, 14 ).

In al doilea rand, privind problema dintr-un alt punct de vedere, oamenii de stiinta creationisti au ajuns la concluzia ca, in timpul Potopului biblic, s-a produs o serie de cataclisme, nu doar la nivelul planetei noastre, ci chiar in sistemul nostru solar, schimband ordinea stabilita initial de Creator ( vezi cartea “Creationismul stiintific” , scrisa de Henry M. Morris, director al Institutului de Cercetari Creationiste ). Potopul nu a fost o simpla inundatie locala. Nu a fost nici macar o inundatie mondiala. Modificarea axei Pamantului, insotita de aparitia ciclului anotimpurilor, de eruptii vulcanice fara precedent si uriase miscari ale scoartei terestre ce au dus la aparitia lanturilor muntoase, a reprezentat un cataclism pe care am putea sa-l consideram cosmic, cu efecte vizibile cel putin in imediata vecinatate a sistemului nostru solar. Cand Dumnezeu vrea sa inlature pacatul, El vrea sa indeparteze si consecintele lui. De aceea, toate modificarile survenite cu ocazia Potopului se cer inlaturate din noua Creatie a lui Dumnezeu. El va face nu doar un Pamant nou, ci si ceruri noi.

In al treilea rand, asa-zisa “cucerire” a spatiului cosmic, inceputa de rusii lui Gagarin , continuata de americanii lui Neil Armstrong si sustinuta azi de numeroase misiuni internationale, presupune o reala contaminare a acestui spatiu printr-o multime de “gunoaie”. In jurul planetei, dincolo de straturile superioare ale atmosferei, plutesc mii si mii de resturi ale activitatilor umane. In 13 iunie 1983, sonda spatiala Pioneer 10 a strabatut orbita planetei Neptun si a devenit primul obiect construit de om care a parasit sistemul nostru solar. Astazi nimeni stie unde se mai afla aceste “produse” ale civilizatiei omenesti. Lumea promisa de Dumnezeu va trebui sa fie curata din toate punctele de vedere. Astfel de “gunoaie” cosmice – adevarate amintiri neplacute ale civilizatiei noastre intunecate- nu vor mai exista in noua Creatie, caci Dumnezeu va face “ceruri noi si un pamant nou”.

Ioan, vizionarul de pe insula Patmos, intareste si el ideea unei noi Creatii:
“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era.” ( Apocalipsa  21, 1 )

Noua Creatie va fi bazata pe legi necunoscute omului pacatos de astazi. Doresti o dovada? Tot Ioan ne spune: “ Moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat , nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” ( vers. 4 )

Ne este greu ( daca nu chiar imposibil! ) sa ne imaginam o lume in care nu exista moarte si suferinta. Traim sub imperiul legii entropiei ( a doua lege a termodinamicii ) , acea “lege a desertaciunii” si “robie a stricaciunii” de care vorbeste apostolul Pavel ( Romani 8, 20-21 ). Totul in jurul nostru e supus distrugerii , ruinei, neantului…Orice lucru frumos, daca nu e intretinut periodic, daca nu se depun eforturi pentru reconditionarea lui, in final se va distruge datorita acestei legi crude si imuabile. Orice realizare umana pe care o admiram este urmarea unei lupte crancene impotriva acestei legi fizice. E suficient doar sa devii indiferent fata de o realizare sau un succes, pentru ca cruda lege a entropiei sa-si faca lucrarea distrugatoare, trimitand cele mai mari realizari in neant.

Nu pot spune ce se va intampla cu aceasta lege care guverneaza fiecare aspect al vietii noastre pe pamant, dar sunt convins ca, in noua Creatie, Dumnezeu ii va anula efectele prin legi necunoscute de noi astazi. Chiar daca nu putem intelege cum se va intampla acest lucru, el se va intampla cu siguranta, pentru ca o promite Insusi Creatorul. Si “Dumnezeu nu este un om ca sa minta, nici fiu al omului ca sa-I para rau. Ce a spus, oare nu va face? Ce a fagaduit, oare nu va implini? “ ( Numeri 23, 19 )

Viata pe Noul Pamant nu va fi un “dolce far niente”. Ea nu va fi o trandaveala vesnica la umbra pomilor roditori din Paradis. Daca doar la aceasta s-ar rezuma viata vesnica, eu personal m-as plictisi crunt. Si nu doar eu… Intrebata daca ar dori Paradisul, sotia unui mare artist roman a raspuns categoric: “Nu ”. “Dar de ce nu l-ati dori ?”- a fost din nou intrebata. “ Pentru ca m-as plictisi ca o vesnicie sa stau la umbra si sa mananc fructe sub pomii din Paradis” .

Doamna avea perfecta dreptate. Ea nu stia insa ca, in lumea cea noua promisa de Dumnezeu celor mantuiti, nu va exista plictiseala. Cele mai variate nevoi ale fiintei umane si cele mai inalte aspiratii vor fi implinte la superlativ.

1 ) In noua Creatie va fi implinita pe deplin nevoia de Dumnezeu. Richard Wurmbrand, in cartea sa “Umple-ti vidul!”, scrie despre golul imens in forma de Dumnezeu cu care se naste orice om pe pamant. Nevoia aceasta nu este programata de Creator. Ea este mai degraba o consecinta fireasca a statutului nostru de fiinte create.

Desi Dumnezeu vine in intampinarea acestei nevoi chiar in aceasta viata, doar in noua Creatie ea va fi pe deplin implinita.

“Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos ( oglizile din acea vreme erau confectionate din metale lustruite, care dadeau imagini intunecoase ), dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunoastem in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin…” ( 1 Corinteni 13, 12 )

Nevoia de Dumnezeu isi va gasi implinirea in vietuirea omului in prezenta nemijlocita a Creatorului:
“ El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor… Ei vor vedea Fata Lui si Numele Lui va fi pe fruntile lor.” ( Apocalipsa 21, 3; 22, 4 )

2 ) In noua Creatie va fi implinita pe deplin nevoia de comunicare. Suntem fiinte sociale si sociabile, caci inca de la Creatiune Dumnezeu a stabilit ca “ nu este bine ca omul sa fie singur” ( Geneza 2, 18 ).

Nevoia de comunicare face parte din insasi natura umana. Este si motivul pentru care Dumnezeu a pregatit celor mantuiti, pe langa frumusetile de nedescris ale Noului Pamant, si o cetate- Noul Ierusalim. Si ce cetate ! Dupa aprecierea unor cercetatori ai Bibliei, Noul Ierusalim va avea marimea Frantei actuale. Ideea de cetate ne transmite, pe langa altele, si promisiunea ca nevoia de comunicare va fi pe deplin implinita. Vom putea comunica nemijlocit, deschis, fara complexe, atat cu Tatal nostru ceresc, cat si cu fiintele inteligente create de Dumnezeu din intregul Univers. Vom putea discuta, “la gura sobei”, cu oameni rascumparati din toate generatiile, cu ingerii, cu locuitorii altor lumi. Le vom impartasi din trairile noastre din viata aceasta ; le vom povesti din experientele noastre cu Dumnezeu si ii vom invata cat de adanca a fost groapa din care ne-a scos Mantuitorul si cat de profunda a fost dragostea Lui pentru noi. La randul lor, locuitorii Universului ne vor invata o multime de lucruri pe care le-am fi stiut si noi daca nu am fi cunoscut tragedia pacatului. Astept cu nerabdare clipa in care voi sta fata in fata cu ingerul meu pazitor, acela care m-a vegheat pe tot parcursul vietii. Sunt convins ca avem multe sa ne spunem!

3 ) O alta nevoie fundamentala a fiintei umane ,care va fi pe deplin implinita pe Noul Pamant, este nevoia de cunoastere. Ea este sadita de Creator in fiecare dintre noi. Daca unii oameni se pare ca nu o au, aceasta se intampla pentru ca acei oameni au reprimat-o, au neglijat-o si au innabusit-o, dand prioritate altor lucruri.

Cu aproape trei mii de ani in urma, inteleptul imparat Solomon declara :
“ Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc in intelepciune tot ce se intampla sub ceruri. Iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fii oamenilor. ” ( Eclesiastul 1,13 )
Nevoia de cunoastere face parte din nevoile intelectuale ale omului. Ca fiinte inteligente, avem sadita in noi o permanenta sete de cunoastere pe care, in conditii normale, cautam permanent sa o satisfacem. Si aceasta, chiar daca, datorita pacatului, noi folosim doar o mica parte din potentialul creierului nostru ( unii spun ca, in mod obisnuit, omul se foloseste doar de opt pana la douazeci de procente din intreaga capacitate intelectuala).
In viata viitoare se vor deschide campuri nelimitate de cunoastere . De la legile care guverneaza lumea atomului, pana la cele care conduc miliardele de galaxii ( astronomii afirma ca au numarat pana acum, cu mijloacele existente, peste o suta de miliarde de galaxii !), cei mantuiti vor putea admira si studia intelepciunea lui Dumnezeu in frumusetea desavarsita a naturii de pretutindeni.
“ Toate comorile Universului vor fi deschise spre studiul mantuitilor lui Dumnezeu. Neancatusati de moarte, ei isi vor lua zborul neobosit catre lumile indepartate- lumi care au fost miscate de durere la vederea necazului oamenilor si au tresaltat in cantari de bucurie la vestea despre un suflet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii Pamantului vor ajunge partasi la bucuria si intelepciunea fiintelor necazute in pacat. Ei se vor impartasi din comorile de cunostinta  si intelegere castigate prin veacuri si veacuri din contemplarea lucrarilor lui Dumnezeu. “ ( E. G. White, Tragedia Veacurilor, pag. 592 )
Ma intreb: acei crestini, care in viata aceasta nu dovedesc nici o sete de cunoastere , multumindu-se doar cu implinirea unor nevoi banale ( ce mananc, cum dorm, cat mai costa intretinerea s.a.), cum se vor simti pe Noul Pamant, unde vor fi provocati la o cunoastere permanenta ? Se vor simti oare in largul lor ?
Suntem fiinte inteligente, si placerea suprema a inteligentei este cunoasterea. Aceasta nu se dobandeste fara efort, uneori mai intens decat efortul fizic. Ma intreb din nou : Ce vor face acolo aceia care nu se obisnuiesc inca din aceasta viata sa-si foloseasca puterile mintii ? Ignorantii, fie ca nu vor ajunge pe Noul Pamant, fie ca vor avea de recuperat o multime de examene de corijenta pierdute in aceasta viata.

4 ) Nevoile emotionale ale omului vor fi si ele implinite pe deplin in noua Creatie a lui Dumnezeu. In viata viitoare vom iubi si vom fi iubiti. Lucrul acesta este sigur. Un Dumnezeu al iubirii ne va implini la superlativ aceasta nevoie emotionala. Dar va pun o intrebare care poate va va intriga pe unii din voi : In viata viitoare se va mai plange ? Vor mai fi regrete ? Raspunsul meu este: Da, se va mai plange si vor fi si regrete. Poate ca ti se pare o erezie acest gand, dar hai sa intelegem mai profund realitatile viitoare !
Mantuitorul ne-a spus ca, la revenirea Sa in slava, “ din doi barbati care vor fi la camp, unul va fi luat, si altul va fi lasat ; din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata, si alta va fi lasata ; si din doi insi care vor fi in acelasi pat, unul va fi luat, si altul va fi lasat. “  ( Luca 17,34 ).  Mesajul este ca revenirea Domnului Hristos va produce despartiri vesnice. Vor fi, poate, membrii ai aceleiasi familii care vor fi despartiti pentru vesnicie. Nu pentru ca asa doreste Dumnezeu, ci pentru ca asa au ales oamenii. In final, Dumnezeu nu va face altceva decat sa respecte alegerea fiecaruia. Vor fi despartiri intre prieteni, rude, colegi…

Crezi ca, cel putin la inceputul vietii viitoare, cei mantuiti nu vor plange pentru cei dragi care nu vor fi cu ei ? Crezi ca la revenirea lui Hristos ni se vor sterge creierele, ramanand amnezici pentru vesnicie ? Ii vom uita pe cei dragi, care nu se vor bucura de adevarata viata, inca din prima clipa a vesniciei ?
Eu nu cred lucrul acesta. Ar fi inuman ! Nu ne-am mai putea numi oameni daca i-am uita pe cei dragi din prima clipa si daca nu am simti durere pentru cei pierduti care nu se vor putea bucura impreuna cu noi. Argumentul pentru aceasta afirmatie il gasim tot in Cuvantul lui Dumnezeu :

“El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. “ ( Apocalipsa 21,4 )
In care moment al vesniciei, spune Biblia ca Dumnezeu va sterge lacrimile ce vor mai brazda obrajii celor mantuiti ?  Ne raspunde versetul 2 din acelasi pasaj biblic-dupa coborarea pe Noul Pamant a cetatii Noului Ierusalim. Cand va avea loc acest eveniment ? La sfarsitul mileniului.
Revenirea Mantuitorului nu ne va transforma in niste fiinte insensibile, cu inimi de piatra, care vom asista indiferenti la judecarea celor pierduti. Dimpotriva, cel putin in timpul mileniului, vor mai fi regrete si lacrimi. Regrete pentru toate ocaziile pierdute de a face ceva pentru salvarea semenilor nostri, regrete pentru ocaziile pierdute in propria crestere spirituala, regrete pentru ceea ce am fi putut face si nu am facut. Revenirea lui Isus va pecetlui pentru vesnicie alegerile facute acum si aici. In viata viitoare vom putea face multe, dar nu vom putea recupera ceea ce putem face in aceasta viata.
Totusi, Dumnezeu nu va reprosa nimic niciunuia din cei mantuiti. Daca nu credeti lucrul acesta, cititi Pilda fiului risipitor relatata in Luca 15 ! Nu numai ca nu ne va reprosa nici una din neimplinirile noastre, dar El Insusi Se va pleca spre fiecare dintre copiii Sai rascumparati si le va sterge lacrimile, va alina durerea despartirii de cei nemantuiti, si va umplea golul aparut in sufletele lor prin despartirea de cei dragi. Dragostea Sa va gasi mijloacele cele mai potrivite pentru a ne alina de orice pierdere, astfel incat vesnicia sa o putem trai in deplina pace, bucurie si fericire. Chiar daca vor fi lacrimi si regrete la inceputul vesniciei, ele nu vor dura vesnic. Nevoile emotionale ale oricarei fiinte omenesti vor fi implinite la maximum, si doar in ceea ce priveste latura pozitiva a lor.

5 ) Nevoia de spatiu este o nevoie reala a oricarei fiinte , nu doar a omului. Din nefericire, aparitia pacatului ne-a inghesuit pe aceasta planeta mica. Dupa cataclismul potopului biblic, criza spatiului s-a acutizat prin micsorarea suprafetei uscatului, ea reprezentand acum aproximativ o treime din suprafata totala a Pamantului. Foamea de spatiu o resimtim pe masura ce creste populatia globului. Si daca , la cele peste sase miliarde de oameni, cat numara astazi populatia lumii, se resimte aceasta criza a spatiului, ma intreb : Ce se va intampla cand populatia se va dubla, sau se va tripla ?
De ce oare ne simtim atat de bine pe varful unui munte, sau pe tarmul marii ? Pentru ca acolo, cel putin acolo, avem implinita nevoia de spatiu.
Un amanunt ce merita sa fie subliniat : cand apostolul Ioan vorbeste in Apocalipsa despre Noul Pamant, el face o afirmatie interesanta.
“ Apoi am vazut un cer nou si un Pamant Nou, pentru ca cerul dintai si Pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. “  ( Apocalipsa 21,1 )
Pornind de la aceasta afirmatie, unii au tras concluzia ca pe Noul Pamant nu vor mai exista mari, lacuri, poate nici chiar ape curgatoare. Ar fi trist sa se intample asa ceva. Apele, indiferent de modul in care sunt organizate, isi au rolul si frumusetea lor in armonia Creatiunii. Cand Ioan scrie in Apocalipsa ca “ marea nu mai era “, sensul real al cuvintelor lui este acela ca “marea aceea nu mai era. “

Ceea ce vrea sa ne spuna Biblia nu este ca pe Pamantul cel Nou nu vor mai fi intinderi de ape, ci ca aceste intinderi nu vor mai fi asa de mari ca astazi, cand marile si oceanele lumii ocupa circa doua treimi din suprafata globului. Aceasta proportie intre suprafata ocupata de apa si cea ocupata de uscat nu a existat la Creatiune, ci a aparut in urma potopului. Uriasele cantitati de apa ajunse pe pamant in urma “ruperii stavilarelor cerului”, si prin deschiderea “izvoarelor adancului”, au dat nastere intinselor suprafete ale marilor si oceanelor lumii.
Cand Creatorul va reinnoi Pamantul nostru, El va restabili proportiile armonioase de la inceput, si astfel spatiul nu va mai fi o problema. Si de ce ar mai fi o problema din moment ce intregul Univers va sta la dispozitia celor Mantuiti ?

6 ) Nevoia de timp. Cat de acut simtim aceasta nevoie ! Viata nu ne ajunge sa realizam tot ce ne-am propus ; zilele ne lasa impresia ca se scurteaza ; orele devin minute, iar minutele –secunde. Iar noi traim aceasta drama a lipsei de timp cu atat mai mult cu cat descoperim in adancurile fiintei noastre o sete inexplicabila de eternitate.

Dumnezeu a pus in inima noastra “ gandul vesniciei“ ( Eclesiastul 3,11), de aceea viata viitoare va fi o viata vesnica, in care nevoia de timp a omului va fi implinita la superlativ. Va fi o viata cat viata lui Dumnezeu ! Si vom avea nevoie de o astfel de viata, pentru a cunoaste toate minunile Universului.
Am facut un calcul simplu : daca am numara cele peste o suta de miliarde de stele din Calea Lactee (galaxia noastra), cate una pe secunda, am avea nevoie de aproximativ trei mii de ani. Doar ca sa le numaram ! Cat timp ne-ar trebui sa le vizitam ? Dar ca sa le cunoastem indeaproape ? Si este vorba doar de galaxia noastra ! Astronomii spun ca au descoperit pana acum peste o suta de miliarde de galaxii. Daca fiecare din aceste galaxii ar avea tot atatea stele cat are Calea Lactee, ne-ar trebui, doar ca sa le numaram, trei sute de mii de miliarde de ani ! Acestea sunt, intr-adevar, cifre astronomice ! Si la propriu, si la figurat!
Am putea vorbi, de asemenea, despre nevoia de exprimare, de comemorare,si de multe alte nevoi fundamentale ale fiintei umane.  Dar, oricat de multe ar fi ele, avem promisiunea clara a Cuvantului lui Dumnezeu :“  Dumnezeu ne va da, fara plata, impreuna cu El ( Hristos ), toate lucrurile„. (  Romani 8,32 u.p.)
In fata unei asfel de perspective, ma intreb si te intreb : De ce oare nu ne ridicam ochii de la maruntele si pamantestile noastre probleme spre orizonturile luminoase ale lumii celei noi, pe care Tatal nostru ceresc este nerabdator sa ne-o ofere ?
De ce ne mai impiedicam unul de altul, de ce ne mai poticnim in propriul nostru egoism, de ce ne mai lasam doborati de rautatea altora, cand o lume infinit mai buna este gata sa intre in scena ?
Aici, pe acest pamant bolnav si obosit, ne-am saturat de o multime de lucruri care apartin lumii pacatului. Dumnezeu ne-a promis insa o alta lume mai buna, o lume in care niciodata nu ne vom mai satura sa admiram, sa gustam si sa traim dragostea lui Dumnezeu revarsata peste intreaga Sa Creatie. De ce am refuza o asemenea perspectiva?

Lori Balogh