“Pana la batranetea voastra Eu voi fi Acelasi “
– Promisiunea lui Dumnezeu pentru cei varstnici –
“Ascultati-Ma, casa lui Iacov si toata ramasita casei lui Israel, voi, pe care v-am luat in spinare de la obarsia voastra, pe care v-am purtat pe umar de la nasterea voastra ! Pana la batranetea voastra Eu voi fi Acelasi, pana la caruntetele voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc.” Isaia 46, 3-4
Astazi e o zi obisnuita, o zi ca atatea alte mii de zile care s-au scurs din viata… Totusi, in ciuda rutinei, ceva neobisnuit se intampla cu tine…
Dimineata, cand te dai jos din pat, o durere surda la genunchi te anunta ca un “musafir” nepoftit bate la usa existentei tale.
“Nu-i nimic, o sa-mi treaca” – iti spui in gand. “Putin balsam chinezesc cu camfor si totul va fi bine “… Si, trecand peste disconfortul provocat de durere, te duci usor schiopatand sa-ti vezi de treburi.
La baie, dupa ce iti faci igiena de dimineata, o privire in oglinda te face sa nu-l mai recunosti pe cel ce te priveste de dincolo de luciul ei .
“ Cand am albit atat de mult ? Nici n-am observat…Si cearcanele astea, cand au aparut ? Dar parul ? Parul atat de bogat alta data, parca s-a rarit peste noapte …” Apoi, in loc de consolare, iti spui in gand:
“ Probabil ca sunt prea obosit…Am nevoie de mai multa odihna”.
Cand te duci sa-ti iei ziarul din cutia postala si vrei sa-ti arunci ochii pe el – o alta surpriza: ochelarii pe care ti i-a recomandat medicul cu un an in urma nu te mai ajuta. Vezi incetosat, mana nu-ti mai ajunge sa indepartezi ziarul de ochi si oftezi:
“Of ! De ce ziarele astea sunt scrise cu litere atat de mici ? De ce nu se scrie cu litere mai mari, ca sa le poata citi oricine ?”
Dar nu ai ce face. Trebuie sa te gandesti serios la o vizita la medicul oftalmolog pentru o noua reteta de ochelari. Pana atunci, amani citirea ziarului si te apuci de o multime de treburi ramase nefacute prin casa si gospodarie.
Dar iata ca suna telefonul. De la celalat capat al firului, o voce dojenitoare iti zgarie timpanul:
“Bine mai, omule ! Nu mi-ai promis ca astazi la ora unu ne intalnim in parc ca sa rezolvam problema despre care am discutat ?”
“ Oh, iarta-ma, te rog. Am uitat pur si simplu. Nu stiu ce e cu mine de uit mereu in ultima vreme…”
Si, ca sa-ti impaci prietenul de la celalalt capat al firului, reprogramezi totul pentru maine. Dar, ca sa nu uiti din nou, iti legi o ata pe degetul mic de la mana stanga. Dar daca maine, descoperind semnul pe deget, nu-ti vei mai aminti de ce l-ai pus acolo ?
Dupa amiaza, intorcandu-te acasa de la cumparaturi, sotia te intampina cu o veste nu prea placuta:
“Dragul meu, stii ca familia Popescu a plecat in excursia pe munte despre care vorbisem acum o saptamana ? “
“ Chiar au plecat ? Si pe noi de ce nu ne-au anuntat ? Stiau bine ca si noi suntem amatori de asa ceva…”
Apoi, dupa ce iti trece prima emotie negativa, judecand la rece, iti dai singur explicatia “fenomenului”:
“Desigur, ei sunt mult mai tineri decat noi… Nu mai avem varsta lor…Poate s-au gandit ca nu mai facem fata efortului de a urca pana in varf…”
Apoi vine seara… O durere de dinti te anunta ca trebuie sa treci cat mai repede pe la stomatolog . In curand, daca mai amani, vei ajunge la proteza…Iar gandul acesta nu-ti surade prea mult. Ai vrea sa citesti o carte buna, dar iti amintesti ca ochelarii nu te mai ajuta si trebuie schimbati. Pornesti televizorul si gasesti un documentar interesant. Ai vrea sa-l urmaresti pana la capat, dar iti este asa de somn… Si e de abia ora 9 ! Alta data, te culcai la ore tarzii si nu era nicio problema. A doua zi erai “fresh”si o luai de la capat.
“Oare ce se intampla cu mine ? “- te intrebi inainte de a adormi. “Am inceput sa uit, ma doare ba una, ba alta, am caruntit, tinerii ma evita, dioptriile trebuie schimbate tot mai des…Ce se intampla cu mine ?”
Intr-un tarziu, iti amintesti ca undeva, in Biblie, scrie ceva despre experienta prin care tocmai treci acum. Rememorate, cuvintele Scripturii par a fi un diagnostic crud, pe care nu ai fi dorit sa-l auzi niciodata:
“Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii cand vei zice: “Nu gasesc nicio placere in ei”, pana nu se intuneca soarele si lumina, luna si stelele si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie; pana nu incep sa tremure paznicii casei ( mainile ), si sa se incovoaie cele tari ( picioarele ); pana nu se opresc cei ce macina ( dintii ), caci s-au imputinat; pana nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre ( ochii ); pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita ( buzele ), cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit; te temi de orice inaltime si te sperii pe drum; pana nu infloreste migdalul cu peri albi si de abia se taraste lacusta; pana nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui vesnica si bocitorii cutreiera ulitele, pana nu se rupe funia de argint, pana nu se sfarma vasul de aur, pana nu se sparge galeata la izvor si pana nu se strica roata la fantana; pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost , si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu care l-a dat. O, desertaciune a desertaciunilor…Totul este desertaciune.” ( Eclesiastul 12, 1-8 )
Si asa, cu mintea framantata de ganduri agatate de tot atatea semne de intrebare, intr-un tarziu adormi mirat, nedumerit, nelinistit si frustrat…
Ce se intampla cu tine ? O stii si tu prea bine: ai inceput sa imbatranesti. E greu s-o recunosti , caci ai simtamantul ca , daca o faci , aceasta inseamna un fel de capitulare. De aceea, eviti subiectul, poate apelezi la cateva siretlicuri care sa mai atenueze cruda realitate: putina vopsea pentru parul doamnelor sau pentru mustata domnilor, putin fard si fond de ten pe obraji, o croiala mai tinereasca a hainelor… Uneori glumesti chiar pe seama varstei inaintate, spunandu-ti ca nu batranetea e o boala, ci tineretea e o boala de care te vindeci la batranete. Pe prietenul cel mai bun iti place sa-l chemi “batrane”, iar cand cei din jur , vorbind despre varsta a treia, se refera la ea ca fiind “ a treia tinerete” , te simti uns la inima…
Dar oricat ai incerca sa te amagesti, persifland ideea de batranete, undeva in tainitele sufletului tau esti din ce in ce mai ingrijorat. O multime de intrebari fara raspuns iti rascolesc existenta, intrebari la care nici nu te gandeai in anii trecuti:
“Oare chiar am inceput sa imbatranesc? Ce ma asteapta oare ? Ma voi accepta pe mine insumi in noua postura ? Dar cei jur, ma vor mai respecta la fel? Imi vor mai acorda aceeasi atentie ca inainte ? Voi mai fi dorit ? Lipsa mea va fi simtita ? Dar Dumnezeu, cum il priveste pe un om inaintat in varsta ? Il mai iubeste la fel ca in anii tineretii?”
Cat de repede a trecut tineretea, acea varsta a usilor deschise, a optimismului si a planurilor de viitor ! Parca ieri te indreptai spre profesia indragita si spre tovararul de viata iubit, asteptandu-te ca totul sa dureze o vesnicie. Dar nu a fost asa. Pe masura ce anii au trecut, usile deschise alta data au inceput sa se inchida rand pe rand.
Daca alta data iti placea sa calatoresti mult, astazi observi ca nici sanatatea, nici pensia nu-ti mai permit acest lucru. Daca alta data umblai pe toate coclaurile si prin toate vagaunile muntilor, astazi incepi sa te sperii cand trebuie sa urci un simplu deal. Daca alta data o multime de prieteni te inconjurau si-ti calcau pragul casei, astazi ei sunt tot mai putini: unii sunt prea departe, altii au problemele lor, altii s-au instrainat de tine, altii au disparut …Si an de an, dispar din ce in ce mai multi …Daca alta data iti permiteai sa faci risipa de bani cand iti faceai cumparaturile, acum trebuie sa dramuiesti fiecare banut, cautand magazinele cele mai ieftine si promotiile cele mai atragatoare.
Da, batranetea este varsta usilor care se inchid rand pe rand, pana ce se va inchide si ultima usa – cea a vietii… Va mai ramanea ceva deschis ?
Am o prima veste buna pentru tine: Da, mai ramane o usa deschisa chiar si pentru cel ce se indreapta spre apusul vietii, o usa pe care o deschide nu un om muritor, ci Insusi Dumnezeu:
“ Iata ca ti-am pus inainte o usa deschisa pe care nimeni n-o poate inchide, caci ai putina putere…” ( Apocalipsa 3, 8 )
Dar ce se poate vedea din pragul acestei usi deschise ? O multime de lucruri pe care poate le-ai ignorat pana acum. Poti avea o alta perspectiva asupra vietii si mortii, asupra adevaratelor valori in contrast cu surogatele ce ne inconjoara la tot pasul. Din pragul acestei usi deschise poti vedea mai aproape ca oricand cerul in toata frumusetea lui, iar dorul dupa prezenta lui Iisus capata o alta intensitate. De aici, din pragul acestei usi, poti privi viata cu mai multa intelepciune si poti experimenta pocainta la la un nivel neatins pana atunci.
Binecuvantata fie aceasta “usa “ deschisa ! Dar mai binecuvant fie Cel care a deschis-o pentru noi, atunci cand “usile” existentei noastre efemere se inchid una dupa alta.
Si acum, dupa ce speranta a reinviat in sufletul tau, vreau sa-ti aduc si alte vesti bune:
1) Batranetea nu este o problema de esenta, ci de aparenta. Ea nu vizeaza continutul, ci ambalajul. Trupul este cel care imbatraneste, nu spiritul.
Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint cu atata convingere: “ De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru din afara se trece, totusi omul nostru din launtru se innoieste din zi in zi…Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad. Caci lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice.” ( 2 Corinteni 4, 16.18 )
Am vazut atatia oameni in varsta, cu slabiciunile inerente perioadei de viata prin care trec, dar care sunt atat de tineri in spirit. Nu pot uita cazul unui batran crestin aflat pe patul mortii…Se stingea ca o lumanare, traia ultimele zile, nu mai avea putere nici sa vorbeasca…Dar avea un spirit atat de tanar! Era atat de optimist si increzator in dragostea lui Dumnezeu ! Avea o minte atat de lucida si o judecata atat de limpede incat multi tineri ar fi avut de invatat de la acest “batran atat de tanar” .
Spunea cineva: “Nu ma consider batran. Sunt doar un tanar care sufera de o boala: batranetea.” Oamenii de stiinta au ajuns la o concluzie neasteptata, inlaturand multe prejudecati impamantenite printre oameni: creierul omului ajunge la deplina sa maturitate in jurul varstei de 55-60 de ani. Este momentul in care el poate da tot ce poate mai bun, cu conditia sa fie folosit.
Asadar, nu te uita la ambalaj, ci la continut ! Nu te lasa indus in eroare de aparentele unui trup plin de slabiciuni sau suferind, ci ai in vedere esenta. Pe Dumnezeu aceasta Il intereseaza. El stie ca la sfarsit, cand va sosi momentul innoirii tuturor lucrurilor, nu va fi o problema sa ne dea trupuri care sa se bucure de o tinerete vesnica. Ceea ce asteapta acum de la noi este sa ne pastram spiritul vesnic tanar, crescand zi de zi in intelepciune, in cunostinte, in caracter…
2 ) Biblia, in calitatea sa de Cuvant al lui Dumnezeu, are o viziune deosebit de luminoasa asupra varstei inaintate. Batranetea este privita ca o varsta a roadelor, cand bobul de grau e cules si pus la pastrare in granarele cerului.
Multi oameni ai lui Dumnezeu au avut experiente deosebite la batranete, cand L-au simtit pe Tatal ceresc mai aproape ca oricand. Profetul Daniel a trecut prin experienta gropii cu lei pe cand era in varsta de peste 80 de ani ( se pare ca avea 84 de ani ! ). Moise a fost chemat sa devina eliberatorul omenesc al poporului evreu pe cand era in varsta de 80 de ani. Aron a fost chemat la preotie la 83 de ani, iar apostolul Ioan a primit cea mai mare descoperire profetica din toate timpurile ( Apocalipsa ) la peste 90 de ani.
Mai mult decat atat, prin poruncile si recomandarile ei, Biblia ne indeamna la respect fata de cei varstnici:
“Sa te scoli inaintea perilor albi si sa cinstesti pe batran” ( Leviticul 19, 32 pp. )
“Slava tinerilor este taria, dar podoaba batranilor sunt perii albi “ ( Proverbe 20, 29 )
“ Nu mustra cu asprime pe un batran, ci sfatuieste-l ca pe un frate” ( 1 Timotei 5, 1 )
Daca vreodata esti ispitit sa gandesti ca Dumnezeu nu-ti mai acorda aceeasi atentie ca in tinerete, alunga acest gand ! Toate poruncile si indemnurile biblice cu privire la respectul pe care il datoram cu totii celor batrani sunt izvorate din Dumnezeu. El este Tatal ceresc al tuturor: al copiilor, al tinerilor, al celor in puterea varstei, dar si al celor aflati la apusul existentei lor pamantesti. In profetia lui Ioel cu privire la revarsarea Duhului Sfant in zilele din urma, nimeni nu este trecut cu vederea. Batranii isi au locul lor in planul lui Dumnezeu:
“Dupa aceea voi turna Duhul Meu peste orice faptura: fiii si fiicele voastre vor proroci, batranii vostri vor visa visuri si tinerii vostri vor avea vedenii. Chiar si peste robi si peste roabe voi turna Duhul Meu in zilele acelea.” ( Ioel 2, 28-29 )
Ce conteaza inaintea unui Dumnezeu vesnic cativa ani in plus sau in minus la varsta unui om, cand toata vesnicia este la dispozitia Lui ?
Ascultati cu cata delicatete si dragoste ii vorbeste Dumnezeul cerului si al pamantului batranului Daniel, aflat la varsta la care era pregatit sa fie cules ca un rod copt pentru granarele cerului:
“Nu te teme de nimic, om prea iubit ! Pace tie ! Fii tare si cu inima !”
“Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul. Tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.” ( Daniel 10, 19; 12, 13 )
Pot exista pentru un batran cuvinte mai mangaietoare decat acestea ? Daca aceste cuvinte ar fi spuse de un muritor, le-am privi ca pe o urare oarecare lipsita de putere . Dar ele sunt rostite de Insusi Dumnezeu prin gura ingerului Sau, ceea ce face ca aceste cuvinte sa capete o greutate imensa.
Si acum sa ne intoarcem la fila de jurnal pe care tocmai ai scris-o. Astazi a fost o zi obisnuita, cu grijile si problemele ei. Ai descoperit insa unele lucruri care te nelinistesc. Cu siguranta ca maine vei descoperi alte lucruri nelinistitoare: poate cateva riduri noi, poate vei descoperi o noua o neputinta, poate o boala nedorita iti va da tarcoale, poate te vei simti mai singur ca niciodata…
Nu te nelinisti ! Italienii au un proverb interesant: “Motorul este totul. Caroseria nu conteaza “
Pe Dumnezeu nu-L intereseaza “caroseria” ta sau a mea. Ea oricum va fi schimbata la revenirea Mantuitorului, daca vom fi credinciosi pana la sfarsit. Pe Tatal ceresc Il intereseaza “motorul” fiintei noastre interioare, spiritul si inima. Pe acestea le vrea curate, indiferent ca esti tanar sau batran. Si pentru ca El stie ca singur iti va fi greu sa le pastrezi curate pana la sfarsit, te asigura cu cea mai mare gingasie si intelegere:
“Pana la batranetea voastra Eu voi fi Acelasi, pana la caruntetele voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc.” Isaia 46, 3-4
Lori Balogh
Mulțumim