Cele 2300 de zile și cele 70 de săptămâni
– Capitolele 8 și 9 –
În ocazia precedentă am studiat simbolul „cornului cel mic”, așa cum este prezentat în capitolul 8. Am înțeles că, spre deosebire de capitolul 7, unde „cornul cel mic” reprezintă Roma papală, în capitolul 8 „cornul cel mic” simbolizează Roma în ambele ei faze: întâi Roma păgână, apoi cea papală, religioasă.
Am studiat pe rând amănuntele profeției legate de acest „corn mic” și am văzut faptele pline de aroganță ale acestei puteri, care s-a înălțat până la „oștirea cerurilor” (poporul lui Dumnezeu din toate timpurile), persecutând acest popor. Apoi am văzut cum „cornul cel mic” s-a înălțat până la „Căpetenia oștirii „ (Domnul Christos), smulgându-I „jertfa necurmată”, respectiv prerogativele Sale de Mare Preot în Sanctuarul ceresc; cum acest „corn” a surpat temelia Templului ceresc, făcând ca lucrarea Domnului Christos în cer să devină ineficientă, pusă în umbră, pentru o mare mulțime de oameni.
Dacă ținem cont că Roma papală reprezintă un imens imperiu spiritual, având circa 1,07 miliarde de credincioși (după Anuarul pontifical al Bisericii Catolice din 2002), care accepta învățăturile „cornului cel mic”, ajungem la concluzia că pentru a șasea parte din omenire Mântuitorul mijlocește în zadar în Sanctuarul din cer. Dacă mai adăugăm la aceștia și pe cei 1,4 miliarde de musulmani, apoi pe cei peste 800 milioane de hinduși și milioanele de păgâni din întreaga lume, ne întrebăm: Câți oameni acceptă, cred și privesc la lucrarea de Mare Preot a Mântuitorului în Templul ceresc? Pentru câți dintre oameni jertfa și mijlocirea lui Christos vor fi eficiente?
Dar lucrul cel mai trist și dureros este faptul că Biserica creștină, cea care trebuia să fie depozitară adevărului lui Dumnezeu, tocmai ea, prin tradițiile ei, prin învățăturile străine și omenești pe care le predică de la amvoane, pune în umbră Persoana și lucrarea Mântuitorului din zilele noastre.
Reîntorcându-ne la Cartea lui Daniel, ne vom concentra acum atenția asupra unui pasaj din cuprinsul ei care ne vorbește despre timp.
Daniel 8,13-16
Înainte de a desluși care este perioada de timp pe care o are în vedere profeția, trebuie să înțelegem ce s-a întâmplat cu Daniel în timpul viziunii primite în capitolul 8 și care e legătura între capitolele 8 și 9 (cu atât mai mult cu cât între cele două capitole este o distanță în timp de aproximativ 13 ani!).
După descrierea lucrării „cornului cel mic”, Daniel aude un dialog între două persoane cerești. Una din aceste ființe întreabă: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” (vers.13). Sau, altfel spus, pe ce perioadă de timp se întinde această viziune, care culminează cu lucrarea teribilă a „cornului cel mic”?
Cea de-a doua ființă cerească răspunde: „Până vor trece 2300 de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit” (vers.14). Interesant de observat este faptul că, deși una dintre ființe o întrebă pe cealaltă despre perioada de timp, răspunsul este dat profetului. „Și el mi-a zis…” (vers.14 pp.) Ce semnificație poate avea acest detaliu?
Din relatarea lui Daniel rezultă că acesta era atât de șocat și impresionat de cele ce văzuse și auzise în derularea viziunii din capitolul 8 încât s-a blocat complet. Ar fi vrut să pună el întrebarea, însă cuvintele nu-i veneau pe limbă. Ființa cerească, ce pune întrebarea cu privire la timp, nu face altceva decât să preia gândul lui Daniel și să-l exprime în cuvinte. Iată motivul pentru care cea de-a doua ființă îi răspunde lui Daniel, deoarece întrebarea era, de fapt, a inimii lui.
Apoi, în versetele 15 și 16, îngerul Gabriel primește însărcinarea de a-i tâlcui viziunea lui Daniel, lucru pe care Gabriel îl face imediat. Îi tâlcuiește simbolurile berbecului, țapului, cornului cel mare de pe capul țapului, al celor patru coarne crescute în locul lui, apoi îi explică simbolul „cornului cel mic”, subliniind de trei ori că vedenia privește timpul sfârșitului (vers.17-26)
Care a fost reacția bătrânului profet? Daniel a căzut leșinat, fără cunoștință, chiar în timp ce îngerul îi explică semnificația viziunii (vers.18). Impresia asupra minții lui a fost atât de puternică, încât Daniel nu a mai suportat continuarea explicației, îngerul fiind nevoit să întrerupă tâlcuirea (vers. 26-27).
De ce impresia a fost atât de puternică? Daniel cunoștea principiul zi-an de interpretare a perioadelor profetice, căci era familiarizat cu profețiile lui Ezechiel și Ieremia. Când îngerul Gabriel i-a vorbit despre 2300 de seri și dimineți până la curățarea Sanctuarului, Daniel a știut că este vorba de o perioadă lungă de timp până la reabilitarea acestuia. Neînțelegând că profeția se referea la Sanctuarul ceresc, nu la Templul din Ierusalim, Daniel nu a putut suporta acest gând și a leșinat.
În acest punct al tâlcuirii dată de înger, acesta este nevoit să o întrerupă, urmând să o reia mult mai târziu, când Daniel va fi pregătit să o suporte. Și acest moment a fost stabilit de Providență să fie abia peste 13 ani, cu ocazia rugăciunii rostite de profet și redată în capitolul 9 al cărții.
Daniel 9,1-16
Așadar trecuseră 13 ani între timp. Babilonul căzuse sub puterea medo-perșilor, iar împărat peste Babilon era Darius Medul, unul dintre generalii marelui Cirus, împăratul Persiei. Daniel era nespus de frământat cu privire la soarta poporului său, a Ierusalimului care se afla în ruine, a Templului care, de asemenea era în ruină, acolo fiind întrerupte slujbele de peste o jumătate de secol.
Studiind cartea profetului Ieremia (cap. 25), Daniel a înțeles că în planul lui Dumnezeu era să treacă 70 ani de robie, după care poporul iudeu urma să fie eliberat, iar Ierusalimul și Templul urmau să fie reconstruite.
Daniel 9,17-19
Daniel se roagă, așa cum o făcuse mereu, dar de data aceasta, el se roagă în mod special pentru ca Dumnezeu să-Și aducă aminte de poporul Său, de Ierusalim și de Templu. O cerere specială a profetului este aceea ca rezidirea Ierusalimului și a Templului să devină o realitate.
Daniel 9,20-23: Răspunsul cerului la rugăciunea lui Daniel.
Este demn de observat cat de repede a răspuns cerul la rugăciunea sinceră și fierbinte a lui Daniel. „Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești prea iubit și scump. Ia aminte dar și înțelege vedenia!” (vers.23)
Îngerul îi spune lui Daniel să ia aminte și să înțeleagă vedenia. Care vedenie? Din relatarea capitolului 9 nu rezultă că lui Daniel i s-ar fi dat o altă vedenie după cea descrisă în capitolul 8, primită cu circa 13 ani în urmă.
Concluzia firească este aceea că îngerul Gabriel se referă la vedenia din capitolul 8, dându-i de înțeles lui Daniel că el a venit să continue explicația din punctul în care profetul leșinase.
Daniel 9,24-27: Ce legătură este între profeția celor 2300 seri și dimineți din capitolul 8,14 și cea a celor 70 săptămâni din capitolul 9, primită de Daniel cu 13 ani mai târziu?
În Daniel 8,1‑2, Daniel face de trei ori referire la „vedenia” din acest capitol și de fiecare dată folosește același cuvânt ebraic „hazon”: „În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie („hazon”), afară de aceea pe care o avusesem mai înainte. Când am avut vedenia („hazon”) aceasta, mi s-a părut că eram în capitala Susa, în ținutul Elam; și în timpul vedeniei („hazon”) mele, mă aflam lângă râul Ulai.” (Daniel 8,1‑2) Daniel descrie apoi ce a văzut în această vedenie („hazon”): berbecul, țapul, cornul cel mic și așa mai departe. Astfel „hazon” se referă la întreaga viziune din capitolul 8.
În contrast cu aceasta, atunci când vorbește în mod specific despre cele 2300 de zile, Daniel folosește pentru viziune un cuvânt diferit: „mareh”. „Iar vedenia („mareh”) cu serile și diminețile, de care a fost vorba, este adevărată… Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia („mareh”) aceasta, și nimeni nu știa.” (Daniel 8, 26‑27)
Astfel, în Daniel 8 avem două cuvinte traduse prin „vedenie”: „hazon”, pentru întreaga viziune și „mareh”, pentru profeția celor 2300 de zile din cap. 8,14, parte pe care Daniel nu a înțeles-o.
În Daniel capitolul 9 aceste cuvinte apar din nou, atunci când îngerul Gabriel i se arată lui Daniel: „Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie („hazon”) și m-a atins… Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia („mareh”).” (Daniel 9,21-23).
Care „mareh” să o înțeleagă? Este una singură: „mareh” a celor 2300 de zile, pe care Daniel nu o înțelesese. Este evident că explicația din Daniel 9,24‑27 este legată de profeția celor 2300 de zile din capitolul precedent. Gabriel a venit să-i dea lui Daniel înțelegerea cu privire la „mareh” a celor 2300 de zile.
Legătura dintre profeția celor 2300 de zile și cea legată de cele 70 de săptămâni reiese și din primele cuvinte ale îngerului: „70 săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte.” Expresia din limba română „au fost hotărâte” a fost tradus din „chatak” care înseamnă „au fost hotărâte”, „au fost decretate” sau „au fost tăiate”.
Înțelesul de bază al termenului original, în ciuda diferitelor traduceri ale Bibliei, este acela de „tăiate”, „separate”, „retezate” dintr-o parte mai mare, așa cum reiese din majoritatea dicționarelor ebraice. Din nefericire, cuvântul nu mai apare nicăieri altundeva în Biblie, astfel că nu putem să ne orientăm după felul în care este tradus în altă parte a Scripturii. În ugaritică, o limbă asemănătoare ebraicii, cercetătorii au observat că expresia paralelă pentru „chatak” înseamnă tot „retezat”, „tăiat”.
Așadar, sensul de bază al acestei expresii este: „70 de săptămâni au fost „tăiate”. Tăiate din ce? Tăiate din ce altceva decât dintr-o perioadă mai lungă de timp ce fusese amintită anterior. Singura perioadă profetică amintită anterior, mai lungă decât cele 70 de săptămâni, este cea a celor 2300 de seri și dimineți, din capitolul 8,14.
Avem, așadar, două perioade profetice: una mai lungă – cele 2300 de seri și dimineți (2300 zile profetice) și una mai scurtă – cea a celor 70 de săptămâni (490 zile profetice), a doua fiind „tăiată”, „separată” sau „retezată” din prima.
Dar care este punctul de pornire al celor două perioade profetice? Pentru cea de-a doua – cele 70 de săptămâni – punctul de pornire este clar arătat în versetul 25: „Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului…”
Deoarece perioada celor 70 de săptămâni este tăiată din cea a celor 2300 de zile, este firesc să considerăm că și perioada mai lungă – cele 2300 de zile – are același punct de plecare: porunca pentru rezidirea Ierusalimului. Care este data la care începe derularea celor 70 de săptămâni profetice, precum și a celor 2300 de zile profetice?
Răspunsul ne este dat atât de istoria universală, cât și de cea biblică, în cartea profetului Ezra. Istoria consemnează trei decrete în legătură cu reconstrucția Templului și a Ierusalimului:
- Primul decret, al lui Cirus, dat în anul 538-537 î.Ch., despre care vorbește Ezra 1,1.
- Al doilea decret, al lui Darius 1 (Histaspe), în anul 520‑519 î.Ch., despre care scrie Ezra 6,1‑12.
- Al treilea decret, al lui Artaxerxes Longimanus, dat în anul al șaptelea al domniei lui, respectiv în anul 457 î.Ch., despre care amintește Ezra 7,1-26.
Care dintre cele trei date este punctul de pornire pentru derularea celor două perioade profetice? Dacă am lua în calcul primul decret, cel al lui Cirus din anul 538 î.Ch., aceasta ar însemna că, folosind principiul zi-an, să ajungem la Mesia în jurul anului 55 î.Ch., o dată imposibilă pentru viața și activitatea lui Iisus. Dacă am porni de la cel de-al doilea decret, cel al lui Darius 1, din anul 520 î.Ch., am ajunge la anul 37 î.Ch., de asemenea o dată imposibil de acceptat pentru viața și lucrarea lui Iisus.
Dacă citim cu atenție conținutul primelor două decrete, vom observa că ele se referă strict la reconstrucția Templului, adică ele privesc doar restabilirea vieții religioase a poporului iudeu. În același timp, îngerul Gabriel, în explicația pe care i-o da lui Daniel în capitolul 9,25 specifică punctul de pornire al celor două perioade profetice ca fiind „darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”, nu a Templului.
Or singurul decret dintre cele trei care se referă la acest aspect este doar cel de-al treilea, cel al lui Aratxerxes Longimanus, din anul 457 î.Ch. Acest decret prevedea rezidirea atât a Templului, cât și a Ierusalimului, adică restaurarea deplină a statului iudeu, atât sub aspect religios, cât și sub aspect civil. Decretul lui Artaxerxes prevedea o autonomie deplină a statului iudeu, cu dregători și funcționari iudei.
Important de reținut: Deși au existat trei decrete, Ezra nu le privește separat, ci vede în toate cele trei decrete unul singur. „Și bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă, după prorociile prorocului Hagai și ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit și au isprăvit după porunca Dumnezeului lui Israel și după porunca lui Cir, lui Dariu și lui Artaxerxe, împăratul perșilor.” (Ezra 6,14)
Să observăm singularul din expresia „după porunca”, nu „după poruncile”, cum ar fi de așteptat să se exprime Ezra. El vedea în toate aceste decrete Providența divină care a culminat cu ultimul decret, cel al lui Artaxerxes.
Am aflat până acum un lucru esențial: Punctul de pornire al celor două perioade profetice (cel de 2300 de zile și cel de 70 de săptămâni) este anul 457 î.Ch. Să revenim acum la Daniel 8, 13-14! La întrebarea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” există și un răspuns: „Până vor trece 2300 de seri și dimineți, apoi Sfântul Locaș va fi curățit.”
Două observații:
- Deoarece viziunea din capitolul 8 începe cu berbecul, simbolizând Imperiul Medo-Persan, este de așteptat ca perioada celor 2300 de seri și dimineți să înceapă în perioada dominației persane.
- De asemenea, deoarece Sanctuarul este centrul viziunii din capitolul 8, împreună cu lucrarea de Mare Preot a Domnului Christos, este de așteptat din nou ca perioada celor 2300 de seri și dimineți să înceapă cu niște evenimente legate de restaurarea Templului și a poporului lui Dumnezeu.
Ambele observații corespund perfect cu punctul de plecare pe care deja l-am aflat din capitolul 9 – anul 457 î.Ch., an în care, din porunca lui Artaxerxes Longimanus, împăratul Persiei, Templul din Ierusalim a fost restaurat împreună cu Ierusalimul și cu redarea autonomiei depline a statului iudeu.
„2300 de seri și dimineți”
În raportul Creației din Geneza ni se spune, la sfârșitul fiecărei zile, că „a fost o seară și apoi o dimineață; aceasta a fost ziua întâi„, a doua, a treia etc. (Geneza 1,5.8;13.19.23.31). Reiese din raportul Genezei că expresia „o seară și o dimineață” se referă la o zi literală de 24 h. Așadar, expresia „2300 de seri și dimineți” înseamnă 2300 de zile. Problema care se pune în acest punct al studiului nostru este aceea că într-o profeție escatologică (privitoare la evenimentele finale ale istoriei), așa cum este cazul profețiilor din Cartea lui Daniel și din Apocalipsa, zilele nu sunt reale, ci profetice. Conform principiului de interpretare a perioadelor profetice, supranumit „principiul zi-an”, cele 2300 de zile profetice sunt echivalente cu 2300 de ani reali. (vezi studiul despre „cornul cel mic”, Numeri 14,34; Ezechiel 4,6; Leviticul 25,8).
Cu privire la „principiul zi-an”, este bine de știut că nu adventiștii au descoperit acest principiu de interpretare a perioadelor profetice. În secolul al 9‑lea, învățatul iudeu Nahawendi a ajuns la concluzia că cele 2300 de zile din profeția lui Daniel reprezintă 2300 de ani reali.
Pe la anul 1292, Arnold de Vilanova, un medic vestit, care a tratat regi și papi, afirma și el că cele 2300 de zile reprezintă de fapt 2300 de ani. Printre primii care au susținut principiul de interpretare zi-an a fost starețul Italian Gioacchino da Fiore (Ioachim de Floris), un precursor al Reformei. Acest mod de socotire a timpului profetic a devenit un standard pentru adepții mișcărilor antipapale: valdenzii, wiclefiții, husiții, precum și toți protestanții de după secolul al 16‑lea.
Dacă cele 2300 de zile ar fi literale, ar rezulta o perioadă de șase ani și patru luni, perioadă care s-ar încheia pe la anul 450 î.Ch., an în care nu s-a împlinit nimic din cele prezise de profeție. Dacă la aceasta mai adăugăm și întreita subliniere a îngerului Gabriel că profeția privește vremea sfârșitului, avem un argument în plus să considerăm că perioada celor 2300 de seri și dimineți reprezintă de fapt o perioadă de 2300 de ani reali.
Dacă punctul de plecare al celor 2300 de zile-ani este anul 457 î.Ch., rezultă că perioada se încheie în anul 1844. Ce s-a întâmplat în anul 1844, la sfârșitul perioadei de 2300 de ani? Recitind versetele 13 și 14 din capitolul 8, înțelegem că la sfârșitul celor 2300 de ani urmau să se întâmple câteva lucruri importante:
- Desființarea „jertfei necurmate” urma să înceteze. Lucrarea de mijlocire a Domnului Christos ca Mare Preot în Templul ceresc urma să fie scoasă din întunericul Evului Mediu la lumina cunoștinței oamenilor. Începând cu acest an, atenția oamenilor urma să fie îndreptată spre Sanctuarul ceresc și la lucrarea pe care Domnul o face acolo în favoarea noastră.
- „Sfântul Locaș”,adică Templul ceresc, urma să nu mai fie călcat în picioare de puterea „cornului cel mic”, ci lucrarea importantă ce se desfășoară în el să fie proclamată în întreaga lume.
- „Oștirea”, adică poporul lui Dumnezeu, urma să nu mai fie persecutat. Se încheia cu Evul Mediu întunecat, cu crimele și atrocitățile lui, cu întunericul spiritual în care „cornul cel mic” (puterea papală) a ținut națiunile Europei.
- Sanctuarul ceresc urma să fie curățat.
Ce înseamnă curățarea Sanctuarului ceresc? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să privim la ceea ce se petrecea în Templul pământesc din vechime, care, după cele afirmate de apostolul Pavel, reprezenta o „umbră” a celui ceresc. (vezi Evrei 8,5; 9,23)
Slujbele care se făceau în Templul pământesc erau de două feluri: unele erau slujbe zilnice, care se făceau în curte și în prima despărțitură, respectiv în Sfânta, iar altele erau slujbe anuale, oficiate în a doua despărțitură, Sfântă Sfintelor. Slujba anuală era una singură și se oficia în ziua a zecea a lunii a șaptea iudaice, numită și Ziua ispășirii (vezi Leviticul 23 26‑32).
Ziua ispășirii era o zi de o solemnitate deosebită, deoarece în această zi se făcea ispășirea păcatelor și curățarea Sanctuarului pământesc de toate păcatele mărturisite, adunate peste an acolo. În cadrul ceremoniei, un loc special îl aveau cei doi țapi; unul pentru Domnul și unul pentru Azazel.
Țapul pentru Domnul era sacrificat, iar marele preot intra cu sângele lui în a doua despărțitură a Sanctuarului, pentru a face ceremonia de curățare a acestuia. Apoi, marele preot așeza în mod simbolic toate păcatele mărturisite ale poporului din cursul întregului an, și depozitate în Sanctuar, asupra țapului pentru Azazel – simbol al lui Satana. Apoi țapul, încărcat cu toate păcatele mărturisite, era gonit în pustie, unde pierea mâncat de fiarele sălbatice.
Ziua ispășirii era o zi solemnă, o zi de judecată a poporului. Cel care neglija această lucrare și care nu își mărturisea păcatele, rămânea în afara harului lui Dumnezeu. Toate aceste slujbe însă nu erau decât niște „umbre”, niște simboluri ale adevăratei slujbe săvârșite de Mântuitorul nostru în Sanctuarul ceresc. „Deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta, trebuia că înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea…” (Evrei 9,23-24)
În anul 1844, anul în care s-a încheiat perioada profetică de 2300 de ani, în Templul ceresc a început marea lucrare de curățare a lui. Mântuitorul a intrat în cea de-a doua despărțitură a Templului, în Sfânta Sfintelor, acolo unde se află chiar tronul lui Dumnezeu, acolo unde se află cel mai sfânt loc din Univers (vezi studiul „Scena judecății”, Daniel 7, 9-14).
În anul 1844, Iisus Christos a început lucrarea de ispășire a păcatelor mărturisite și adunate acolo, în memoria Sanctuarului ceresc. Aceasta înseamnă o lucrare de judecată de cercetare. După cum, pentru evrei, Ziua ispășirii era o zi de o maximă solemnitate, căci se hotăra soarta veșnică a fiecărui credincios, la fel, începând cu anul 1844 omenirea a intrat în cea mai solemnă perioada de timp, în care se hotărăște soarta veșnică a fiecărui suflet omenesc.
Dar, fiecare eveniment major din cer are un corespondent pe pământ: Începutul curățării Sanctuarului ceresc și al judecății de cercetare avea să fie însoțită pe pământ de apariția unei mișcări, a unui popor, a unei biserici care avea să vestească lumii ultimele solii ale lui Dumnezeu către omenire: Cele Trei Solii Îngerești din Apocalipsa capitolul 14.
Prima dintre cele trei solii avertizează lumea de începutul judecății lui Dumnezeu, ceea ce corespunde cu începerea curățării Sanctuarului ceresc. „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui și închinați-vă Celui ce a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele apelor…” (Apocalipsa 14,6).
În tot ceea ce face în legătură cu mântuirea neamului omenesc, Dumnezeu are un principiu după care acționează întotdeauna: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, proroci.” (Amos 3,7) Conform acestui principiu divin, curățarea Sanctuarului ceresc și începutul judecății preadvente nu putea începe fără ca Dumnezeu să nu descopere acest lucru lumii. De aceea, în preajma anului 1844, El a trezit interesul multor oameni pentru studiul Bibliei și mai ales al profețiilor din Daniel și Apocalipsa. Din acest interes s-a născut o mișcare – mișcarea adventă. Așa s-a născut Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Aici, în profeția celor 2300 de zile din Daniel 8,14 se află actul de naștere al acestei biserici, aici se află menirea și misiunea ei pe pământ, dar și solia pe care trebuie să o ducă lumii.
Satana nu a privit cu ochi buni apariția acestei noi biserici într-un moment atât de important și de solemn pentru istoria omenirii. În aceeași perioadă de timp, în preajma anului 1844, Satana a adus pe scena lumii o serie de mișcări mondiale, care să abată atenția lumii de la adevărul prezent spre o altă direcție, spre o linie moartă. Au apărut diversiunile în care Satana este maestru:
- Revoluțiile de la 1848, care au condus lumea în direcția secularismului, al societății de consum.
- În anul 1848 a fost publicat Manifestul Partidului Comunist al lui Karl Marx și Friedrich Engels, care a dus la apariția ideologiei comuniste și la trecerea unei mari părți din populația lumii de partea acestei ideologii.
- În anul 1859 se pun bazele evoluționismului, prin publicarea lucrării „Originea Speciilor” a lui Charles Darwin.
- În aceeași perioadă, mai precis în anul 1848, apare spiritismul modern, cu o creștere spectaculoasă în anii care au urmat.
Așadar, exact în perioada în care mișcarea adventă trebuia să iasă pe scena lumii cu o solie specială din partea lui Dumnezeu, Satana a încercat să abată atenția acesteia spre alte direcții: secularizarea societății, comunism, evoluționism și spiritism, sub toate formele sale.
Însă, în pofida eforturilor disperate ale lui Satana de a umbri mișcarea adventă și solia ei, adevărul a fost și este proclamat cu putere pe toate căile: de la inimă la inimă, prin literatură, prin radio și T.V, prin lucrarea medicală și ADRA, prin evanghelizări publice sau cursuri prin corespondență, prin internet și telefonul mobil.
Însă dincolo de toate aceste mijloace clasice sau moderne de predicare a Evangheliei, Dumnezeu dorește să proclamăm solia Sa prin viețile noastre. Iată de ce existăm ca biserică!
Lori Balogh
Aceste talcuiri sunt niste rataciri, fiindca cifrele din Daniel 8-9 sunt simbolice. Adevarul e inteles doar de oamenii curati duhovnicesti, traiti in adcultarea Bisericii. Taicuirile acestea sunt facute doar rational, de aceea au gresit adventistii de-a lungul timpului atunci cand au prezis sfarsitul la date exacte, vare nu s-au implinit. Speriati lumea si- duceti in ratacire.
Cele 2300 de seri și dimineți sunt cu referire la zile reale. Este vorba aici despre perioada în care Iisus iese la propovăduire și despre timpul dedicat activității mesianice.
Iisus iese la propovăduire la finele anului 26 d.Hr, cu 10 zile înainte de calendele lui Ianuarie 27 d.Hr. în seara zilei de 22 decembrie.
Din această zi – care era de fapt ajunul zilei sale aniversare când se născuse (la 23/24 decembrie anul 8 î.Hr.) și până la Înviere sunt 2300 de seri și dimineți. În ziua Sa aniversară va fi Botezat de Ioan. De la 22 dec, 26 d.Hr și până la 8 Aprilie 33 d.Hr sunt exact 2300 de zile. Hristos are o viață pământească de 40 de ani, Ultimii 7 ani sunt anii propovăduirii mesianice la care se referă textul de la Daniel 8: 13-14; 26. Evanghelia lui Ioan vorbește despre participarea lui iisus la 4 dintre Pesahurile de la Jerusalim. Asta nu ânseamnă că Iisus a propovăduit 4 ani. La Paștele anului 32, de dinaintea ultimului, Hristos nu participă la Pesahul de la Jerusalim pentru că nu sosise vremea jerfei. Mai avea de lucrat în sufletele ucenicilor. Se retrage în Betabara, dincolo de Iordan, în părțile Iordaniei de astăzi.Iar alte două Pesahuri sunt petrecute de Hristos pe iarbă, cu prilejul înmulțirii pâinilor. Sunt momentele când anticipează Cina cea de taină, adică instituirea Jertfirii de Sine pentru Mântuirea lumii. În total sunt 7 Pesahuri: două pesahuri ale înmulțirii pâinilor; unul cel din Betabara și patru despre care vorbește Ioan.
Lucrez de multi ani in Italia si am avut ocazia in cadrul studiilor si cercetarilor mele sa colaborez cu specialisti in arheologie din mai multe tari. Unii dintre ei, precum Dan Bahat sau Kasvalder sunt foarte cunoscuti. Am avut ocazia sa lucrez si cu Davide Valente, consulet la Muzeul Egiptului din Torino. In lucrarea lui despre Arheologie biblica afirma ca data decretului pentru rezidirea Ierusalimului a fost in 457 in. Chr.
Ca sa nu ma repet, raspunsul il gasiti in comentariile mele anterioare.
Cu stima,
Lori B.
Stimate Domnule Lori,
Vă rog să precizați dumneavoastră cum se traduce „Locul Preasfânt” din următoarele versete:
Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al „Locului Preasfânt” și al adevăratului Cort , care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. Evrei 8.1,2
După perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfânt.” Evrei 9.3
Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în „Locul Preasfânt”, nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare Cortul dintâi. Evrei 9.8
Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârsit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, o dată pentru totdeauna, în „Locul Preasfânt”, nu cu sânge de ţapi și de viţei, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. Evrei 9.11,12
Traduceri în alte limbi
Evrei 8.2 „the holy things” – engleză, „am Heiligtum” un loc sfînt – germană,
Evrei 9.3 „Holy of holies” – engleză, „Allerheiligste” preasfânt – germană,
Evrei 9.8 „the holy place” – engleză, „Heilige” sfânt – germană,
Evrei 9.12 „the holy place” – engleză, „Heiligtum” un loc sfînt – germană.
Dacă ați putea da și traducerea din greacă ar fi foarte bine. După aceste precizări vom putea continua discuția.
Va rog sa fiti atent si la alte traduceri ale Bibliei atunci cand doriti sa faceti un studiu aprofundat. De ex. in Evrei 9,12, expresia „Locul prea sfant” este tradusa prin „sanctuar” in alte traduceri ( de ex, traducerea catolica a abatelui Crampon in limba fr. si altele ). Deci intrarea Mantuitorului in „sanctuar” nu inseamna intrarea Sa direct in Sfanta Sfintelor. Deoarece sanctuarul pamantesc a fost alcatuit dupa modelul celui ceresc ( Exod 25,8.40 ), este numai logic sa intelegem ca Domnul Iisus a trebuit mai intai sa intre in Sfanta, si apoi in Sfanta Sfintelor.
Cu stima,
Lori B.
teoría conform careia Domnul Isus ar fi intrat in sfinta pina la 1844 si apoi in sfinta sfintelor de la 1844 incoase pentru a face curatirea sanctuarului nu este adevarata deoarece in Sfinta un intra decit preotii din semintia lui Aron . Marele preot intra numai in Sfinta Sfintelor o data pe an pentru ispasirea pacatelor.Concluzie :sfirsitul celor 2300 de seri si dimineti nu marcheaza in niciun fel iesirea Domnului din Sfinta si intrarea in Sfina Sfintelor.Asa cum a spus cineva mai sus si mai ales cum spune Cuvintul in Ev.9:12 ca Domnul a intrat ca Mare Preot in Sfinta Sfintelor cu singele Sau o data pentru todeauna sa faca ispasirea pacatelor.
Tocmai asta vreau sa va fac sa intelegeti: in timp ce de anul 1844 sunt legate multe evenimente pe pamant ( nu doar in cer ! ), despre anul 706 d.Chr nu stim nimic. Cum am ajuns la acest an ? Simplu: pornind de la data propusa de d-v pentru rezidirea Ierusalimului ( anul 444 i. Chr. ) si adaugand 1150 de ani, conform tot interpretarii d-v cu privire la cele 2300 de seri si dimineti. Va las pe d-v sa faceti calculul in care nu sunteti de acord cu principiul de interpretare profetic in care o zi profetica este echivalenta cu un an real. Adica cele 1150 de zile ar fi zile si nu ani.
Cu stima,
Lori B.
Eu n-am propus nimic, nici o data domnule Balogh. Am spus doar ca relevanta e egala pentru 706 (cum ati ajuns la anul asta nu stiu) cat si pentru 1844.
Fiti binecuvantati
Profetia legata de anul 1844 are mult de-a face si cu cele de pe pamant, nu numai cu cele din cer. Marea miscare religioasa de redesteptare din preajma anului 1844 ( nu doar de pe continentul american ) a fost strans legata de intelegerea acestei profetii. Nu intamplator, in preajma acestei date au aparut cateva miscari care au schimbat destinul omenirii: revolutiile nationale din 1848, aparitia spiritismului modern ( casa familiei Fox, 1848 ), aparitia darwinismului ( „Originea speciilor”- Darwin, 1859 ) si Manifestul Partidului Comunist al lui Marx ( 1848 ).
Am scris pe larg despre importanta anului 1844 in articolul „Noi dimensiuni ale luptei dintre bine si rau incepand cu mijlocul secolului al 19-lea” de la urmatoarea adresa: https://www.loribalogh.ro/2010/10/2-noi-dimensiuni-ale-luptei-dintre-bine-si-rau-incepand-cu-mijlocul-secolului-al-19-lea/
Cu privire la anul 706 d.Chr. sau o alta data pe care ati prefera-o in locul anului 1844, nu exista asemenea conotatii. Asadar, relevanta datei propuse de d-v nu poate fi identica cu cea a anului 1844.
Cu stima,
Lori B.
Relevanta anului 706 DC este indentica cu cea a anului 1844 DC, nu credeti? Am si eu o intrebare: exista vreo profetie la a carei implinire nu s-a intamplat nimic pe pamant ci doar in cer? Ma refer la orice profetie inafara celei legate de 1844 DC. Daca nu, cum se face ca subit apare o profetie care n-are nimic de-a face cu pamantul?
PS: Nu, nu doresc sa daram nimic din ce au cladit altii.
Fiti binecuvantati
Aceeasi logica matematica la care faceti aluzie ma determina sa consider ca, daca o seara si o dimineata inseamna o zi, atunci 2300 de seri si dimineti inseamna 2300 de zile ( zile profetice sau ani reali ), nu 1150 de zile. Cat despre asocierea serilor si diminetilor cu jertfa necurmata, mi se pare fortata nu asocierea in sine ( caci este facuta chiar de Biblie ), ci interpretarea d-v.
Daca am considera ca porunca de rezidire a Ierusalimului ar fi fost data in anul 444 i.Chr, nu in 457 i.Chr. ( ceea ce eu nu cred, conform celor afirmate in articolele mele ), iar cele 2300 de seri si dimineti ar inseamna 1150 de zile, iar zilele ar inseamna ani reali, am ajunge la anul 706 d.Chr. Ce relevanta ar avea aceasta data pentru d-v ? Iar daca am considera ca cele 1150 de zile ar insemna zile reale, ce relevanta ar avea cei trei ani, doua luni si zece zile pentru d-v ? Daca doriti sa daramati o interpretare a profetiilor pe care au sustinut-o Miller si mii de predicatori milleriti, si care este sustinuta si astazi de adventisti, trebuie sa puneti ceva in loc. Insa ceva credibil, cu argumente solide, pe care as fi foarte interesat sa le cunosc si sa supun criticii. Cand doresti sa darami coliba cuiva, trebuie sa-i oferi ceva mult mai bun si mai atragator decat ceea ce are.
Cu stima,
Lori B.
Chiar daca am luat in calcul expresia din Geneza „a fost o seara, apoi o dimineata”, tot o zi inseamna luate impreuna. Iar in Daniel 8:14 avem „pana vor trece 2300 de seri si dimineti”. Nu se spune 2300 de seri si 2300 de dimineti pentru a concluziona ca avem 2300 zile. Logica matematica trebuie sa functioneze si in calculele din Biblie. In Daniel 8:13,14 exact de jertfa necurmata se vorbeste, cum spuneti ca e fortata asocierea “seri si dimineti” cu jertfa necurmata?
Fiti binecuvantati
E singura data, (nu?) cand se foloseste expresia “seri si dimineti” pentru o profetie. In Daniel 8, 13- 14 se asociata jertfa necurmata cu „seri si dimineti”. Eu nu cred in coincidente in Biblie, mai ales atunci cand avem vorba de profetii. De ce nu s-a folosit termenul clasic de zile, sau saptamani etc? Nu e logic sa nu asociem textul din Daniel 8, 13- 14 cu Exod 29:38-46, dar asta e doar ce cred eu, in rest fiecare sa inteleaga cum ii permite Duhul Sfant. Poate ca inca nu este dat sa intelegem vedenia dat fiind ca se spune ca este vorba despre vremuri indepartate si ca trebuia sa fie pecetluita pana atunci.
Fiti binecuvantati
Este parerea d-v si o respect, desi nu sunt de acord cu ea. Motivele sunt aratate in articol. Mi se pare fortata asocierea expresiei „seri si dimineti” din profetia lui Daniel 8 cu jertfa necurmata, tragand de aici concluzia ca nu este vorba de o perioada de 2300 de zile profetice, ci de jumatatea perioadei, adica 1150 de zile ( ani reali ). Expresia „seri si dimineti” din profetia lui Daniel este legata mai degraba de modul de calculare a timpului, asa cum rezulta din raportul Creatiei: „A fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta fost ziua intai” ( nu jumatatea zilei intai ! – Geneza 1, 5.8.13, etc. )
Cu stima,
Lori B.
Am facut un comentariu in ultimul articol aparut (Anul 457 i.Chr. si decretul de rezidire a Ierusalimului) dar citindu-l pe acesta de aici vad ca s-a discutat deja ideea anului de la care sa se faca numaratoarea. Cum am spus si in celalalt comentariu, nu cred ca decretul de rezidire a cetati a fost in 457 BC.
Si eu sunt de parere ca 2300 de seri si dimineti inseamna 1150 zile (sau ani?) pentru ca in Exod 29:38-46 se vorbeste de jertfiea unul miel dimineata si unul seara. Despre ce fel de jertfa e vorba? Exact jertfa necurmata, pentru ca e continua, mielul de seara ramane pe altar pana dimineata si invers. Deci intr-o saptamana se jerfeau 14 miei corespondentul a 7 zile, adica 14 seri si dimineti, nu?
Iar in ceea ce priveste locul in care s-a inaltat Mantuitorul, in Evrei capitolul 9 se vorbeste de cele doua parti ale Cortului de pe pamant: Locul Sfant si cel Preasfant. In Locul Preasfant intrau preotii o data pe an cu sange pentru pacatele din nestiinta. Apoi se face comparatia ca Isus a intrat o data pentru totdeaua in Locul Preasfant cu propriul sange. Degeaba in alte traduceri apar alte semnificatii, comparatia cu cortul construit de Moise e clara, trebuie citit tot textul nu doar versete sau franturi de versete. Deci Isus, ca jertfa, a intrat in adevaratul Loc Preasfant, in cer, pentru a pecetlui noul Legamant. (Evrei 9:24-28). Deci in adevaratul Loc Preasfant, sau Sfanta Sfintelor, Isus mijloceste pentru noi inca de cand s-a dat ca jertfa pentru pacatele noastre, practic ziua ispasirii pacatelor omenirii.
Fiti binecuvantati
Din raportul Creatiei reiese clar ca o zi literala este alcatuita din „o seara si o dimineata” ( partea intunecoasa si partea luminoasa a zilei ).
Cat priveste intrarea Domnului Christos in „Locul Prea Sfant” imediat dupa inaltarea Lui la cer, este bine sa consultam si alte traduceri ale Bibliei, nu doar pe cea a lui Cornilescu. Traducerea FIDELA, de exemplu, reda textul din Evrei 9,12 astfel: „Nici prin sangele tapilor si viteilor, ci prin propriul Lui sange a intrat o singura data in locul sfant, obtinand rascumparare eterna pentru noi”.
In aceeasi traducere, textul din Evrei 8, 1.2 suna stfel: „Iar suma celor despre care am vorbit este ca: Avem un astfel de mare preot, care s-a asezat la dreapta tronului maiestatii in ceruri; un servitor al sanctuarului ( al „Locului Prea Sfant”, dupa Cornilescu ) si al adevaratului tabernacol, pe care l-a ridicat Domnul si nu omul”.
La fel suna traducerile Louis Second ( fr. ), Crampon ( fr. catolica ), Revised Standard Version ( en. ) si altele. Traducerea Douay (en.) foloseste in locul expresiei „Locul Prea Sfant” expresia „locurile sfinte„, referindu-se la intregul sanctuar ceresc, nu doar la o parte a lui. Acolo unde Cornilescu traduce prin „Locul Prea Sfant”, alte traduceri recunoscute ca fiind de valoare folosesc termenul „sanctuar”, referindu-se la intreg templul ceresc.
Cat priveste interpretarea profetiilor apocaliptice, d-v puteti opta pentru cea pe care o considerati cea mai buna. Eu raman totusi la interpretarea prezentata in aceste articole, nu pentru ca ea ar fi lipsita de greseli sau ca nu s-ar mai putea adauga nimic la ea, ci pentru ca, deocamdata, o consider cea mai pertinenta.
Cu stima,
Lori B.
Cit priveste vedenia din Daniel cap. 8 as incerca o interpretare. In primul rind trebuie vazut la ce vreme se refera vedenia .Textul ne spune urmatoarele : vedenia priveste : ,,vremea sfirsitului „; ,,vremea de apoi a miniei”; ,,vremuri indepartate”. Dar in acelasi timp cind se da interpretarea vedeniei se zice ca vedenia vizeaza : imparatia mezilor si persilor (berbecele) ;imparatia grecilor (tapul) si tara minunata (israelul).Deci vedenia nu se poate implini dupa anul 135 d.H pentruca in anul 70 d.H este nimicit templul iar in 135 d.H are loc marea dispersie a evreilor cind ei sunt expulzati din Ierusalim iar Ierusalimul devine o cetate pagina.Deci dupa 135 d.H nu mai putem vorbi de existenta ,, tarii minunate ” despre care vorbeste Daniel in vedenie.
Mai mult implinirea vedeniei trebuie sa o intelegem in vremea mezilor si persilor si a inparatiei grecilor ne spune textul din Daniel cap.8. Astfel berbecele cu doua coarne reprezinta imparatia mezilor si persilor (cap.8:20) .Tapul este imparatia greciei (cap.8:21) ; cornul cel mare este cel dintii imparat (Alexandru Macedon – 333 – 323 i.H ) ; cele 4 coarne reprezinta impartirea imparatiei greciei in 4 parti (,,cele patru coarne … sunt patru imparati care se vor ridica DIN NEAMUL ACESTA ” adica din imparatia Greciei .) Imparatia greciei sa impartit la moartea lui Alexandru in 323 i.H in patru parti intre cei patru generali ai sai astfel: Cassander – a luat Macedonia si Grecia ; Lysimachus a luat Tracia si Bitinia ; Seleucus Nicator a luat Siria ,Armenia si teritorii din est ; Ptolemeu a luat Egipt si Cirena . Cornul cel mic se ridica din una din cele patru coarne (cap.8:9) .Deci cornul mic trebuie legat de imparatia grecilor deci de vremurile intertestamentale . El reprezinta pe Antioh Epifane al patralea (175-163 i.H).Istoria zice ca in 168-169 i.H Antioh ataca Egiptul dar este intors de puterea Romei inapoi si la intoarcere ataca tara lui Israel cu o armata de 22000 de oameni. Ei ucid o multime de oameni ,iau robi femei si copii si ard orasul .In 167 i.H Antioh hotaraste sa puna capat religiei iudeilor, le interzice sa traiasca dupa Lege ,sa tina Sabatul ,sarbatorile ,sa aduca jertfe ,taierea imprejur ,porunceste arderea sulurilor cartilor sfinte ,cere iudeilor sa aduca jertfe animale necurate ,transforma Templul in loc de inchinare pentru Zeus. In 25 Chislev 164 i.H dupa trei ani de la desacralizarea Templului iudeii i-au controlul tarii .Deci perioada celor 2300 de seri si diminetii trebuie sa inceapa la spurcarea templului -16 Dec.167 i.H cind Templul devine Templul lui Zeus si se sfirseste in 16 Dec.167 i.H cind iudeii iau controlul tarii (deci aproximativ 3 ani) . 2300 de seri si dimineti inseamna 1150 zile aproximativ 3 ani. Cele 2300 de seri si dimineti sunt legate de jertfa necurmata . 2300 de jertfe necurmate se aduceau in 1150 zile pentruca se aduceau 2 jertfe pe zi ,una seara si alta dimineata.
Faptul ca se zice ca vedenia priveste vremea sfirsitului nu inseamna ca se refera la sfirsitul lumii ci la sfirsitul lui Israel ca popor ales (judecata inceputa cu robia Asiriana si sfirsita in 70 d.H cind ,,puterea poporului sfint va fi zdrobita de tot „(Dan.12:7). In afara de Daniel 12:13 si profetiile care vorbesc de asezarea imparatiei lui Dumnezeu toate profetiile din Daniel cu privire la anumite timpuri s-au implinit fie in perioada intertestamentala pe vremea lui Antioh (Dan .cap.7,8,11) fie in 70 d.H (Cap.9,12)
Faptul ca 2300 de seri si dimineti ar fi 2300 ani este o incertitudine pentruca nu stim daca 2300 seri si dimineti sunt 2300 zile sau 1150 zile. Apoi nu stim daca o zi trebuie interpretata ca un an ,apoi a lega vedenia din cap.8 de cea din cap. 9 este doar o posibilitate dar nu o certitudine ,apoi ca cele 2300 seri si dimineti au ca punct de pornire cele 70 de saptamini poate fi doar o probabilitate nu o certitudine.
Dupa inaltarea la cer Hristos a intrat in ,,LOCUL PREA SFINT” nu numai in ,,LOCUL SFINT”. ,,o nadejde tare si neclintita ,care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntru Templului unde ISUS A INTRAT PENTRU NOI CA INAINTE MERGATOR ” – Evrei 6:19,20 ; ,,Duhul Sfint arata ca drumul in LOCUL PREA SFINT ,nu era inca deschis CITA VREME STA IN PICIOARE CORTUL DINTII” – Evrei 9:8 ; ,,a intrat odata pentru todeauna in LOCUL PREA SFINT ” – Evrei 9:12 ; ,,prin single lui Isus avem o intrare sloboda in LOCUL PREA SFINT PRIN PERDEAUA DIN LAUNTRU CARE ESTE TRUPUL SAU ” Evrei 10 :19,20 . Insasi faptul ca Isus sade la dreapta lui Dumnezeu arata ca el slujeste in LOCUL PREA SFINT pentruca tronul lui Dumnezeu este CHIVOTUL LEGAMINTULUI.
Eu am inteles de multa vreme de ce majoritatea crestinilor au ales sa tina ziua intai a saptamanii in locul Sabatului zilei a saptea. Si le respect alegerea… Nu pot fi insa de acord cu argumenele lor, care nu numai ca nu sunt biblice, ci sunt chiar impotriva invataturilor Scripturii. Aici e mult de discutat, insa doar cu cei care doresc cu sinceritate sa cunoasca adevarul…
Cu stima,
Lori B.
Chiar nu imi dau seama de ce nu puteti intelege de ce tinem ziua intai a saptamanii… Domnul Isus ne-a daruit darul nemeritat (mantuirea) si El a inviat in prima zi a saptamanii. Deaceea pentru noi este un nou inceput si o noua speranta ca asa cum a inviat El vom invia si noi. Ba inca din biserica primara se specifica ca erau adunati laolalta in prima zi a saptamanii. Pavel spune ca cine tine o zi pentru Domnul o tine si cine nu tine pt Domnu nu o tine. Deci haide-ti sa tinem asa cum ne-am hotarat fiecare dar cu adevarat sa o tinem pt El, nu sa judem pe altii pt incredintarile noastre.
Eu am pus doar o simpla intrebare. Daca tu ai „subinteles” raspunsul, e problema ta. Cat priveste „teoriile” la care te referi, ele sunt convingeri personale, deci voi raspunde personal inaintea lui Dumnezeu pentru ele, El fiind singurul Judecator obiectiv.
In ceea ce priveste incheierea dialogului, sunt perfect de acord.
Cu stima,
Lori B.
Atunci ,nu trebuie sa mai apreciem credinciosii care nu au ca temelie Biblia si se bazeaza doar pe parerile lor omenesti .Pavel spunea ca el sau un inger daca ar veni cu o alta Evanghelie sa fie anatema .Oricine ar fi el , pamantean sau inger …Si daca vom lua exemplul lui Ilie vom putea sa radem de ceea ce inventeaza unii in numele Domnului ,fara sa pacatuim .
Chiar ai impresia ca poti „sa subintelegi” pe cine apreciaza Dumnezeu, si in consecinta cum gandeste Dumnezeu? Mie mi se pare ca e cel putin o incumetare sa incerci asa ceva. Si Lucifer si-a dorit sa fie ca Dumnezeu, iar consecintele le cunosti.
Afirmatia ta ca „Iisus a fost un adevarat protestant” este si ea gresita, deoarece Dumnezeu nu s-a intrupat pe aceasta planeta ca sa protesteze (Si localnicii de la Pungesti protesteaza!), ci ca sa ne invete cum sa traim in acord cu vointa Lui (apostolii i se adresau cu titlul „rabi” adica invatator), si sa se jertfeasca pentru ca noi sa putem fi mantuiti.
Referitor la intrebarea pe care am pus-o de mai multe ori si la care nu vrei sa raspunzi, te anunt ca nu mai sunt interesat sa primesc un raspuns de la tine, avand in vedere „teoriile” pe care le-ai exprimat in special in ultimul raspuns. Inchei aici corespondenta cu tine.
La intrebarea ta nu am decat un singur raspuns: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni” ( Fapte 5, 29 ).
As dori sa meditezi la un tablou din V.T. mai precis, la Ilie si la proorocii Izabelei .Eu inteleg ca acesti prooroci aveau deplina incredintare ca Baal si cu Astarteea aveau sa trimeata foc din cer ca sa le mistuie jertfa.(Numai ca adevarul e unul singur si in toate limbile e la singular.) Cineva din cele doua tabere avea dreptate ,deci avea adevarul .La 1 Imparati 18 ,27 spune ca : „La ameaza,Ilie si-a batut joc de ei ,si a zis :Strigati tare ,fiindca este dumnezeu ;se gandeste la ceva ,sau are treaba , sau este in calatorie, sau poate ca doarme, si se va trezi .” Nestiinta nu o judeca Dumnezeu ,ci doar ignoranta voita ,acea incapatanare de a nu acceta adevarul . ( Am vazut un desen animat cu un rinocer care era pictor .El statea in doua picioare si picta peisaje din natura .In toate tablourile ii iesea un corn in mijlocul naturii.Cineva i-a atras atentia ca el nu vede nicaieri acel munte inalt si ascutit .Dar dupa o scurta contrazicere rinocerul a fost sfatuit sa aplece capul putin si doar atunci nu a mai vazut propriul corn . ) De aceea cred ca Dumnezeu priveste cu placere pe acei oameni care primesc adevarul si nu acei oameni , asa zisi credinciosi care cred ca au adevarul ,care-si permit sa spuna ca ei cunosc agenda de lucru a lui Dumnezeu ca si cum El ar fi un presedinte de stat care isi anunta vizita oficiala intr-un alt stat. Apoc .3 sfatuieste sa cumparam aur curatit prin foc ,chiar daca ni se pare noua ca suntem bogati ,si haine , si alifie ca sa ne ungem ochii si sa vedem .Chiar si Dumnezeu rade (Ps.2,4; 37,13 ) . De cine sa ascultam mai mult ,de Dumnezeu si Cuvantul Lui sau de oameni?
In ceea ce ii priveste pe milleriti, adventistii au recunoscut intotdeauna greseala pe care acestia au facut-o in interpretarii lui Daniel 8,14. Dar hai sa privim lucrurile si dintr-un alt unghi. Oare spre cine privea Dumnezeu mai cu placere in 1844: spre cei care L-au asteptat cu toata sinceritatea pe Iisus sa revina, pregatindu-se pentru acest eveniment, chiar daca au gresit in interpretarea unui text, sau spre cei multi, care desi se bateau in piept ca sunt crestini, isi bateau joc de primii ? Desigur, milleritii au gresit si aceasta i-a costat marea dezamagire. Nu uita insa ca chiar crestinismul s-a nascut dintr-o mare dezamagire. Daca ucenicii ar fi tinut seama de ceea ce le spusese Iisus cu privire la modul in care va fi tratat de propriul popor, nici ei nu ar fi trecut prin acea mare dezamagire. Si ei au gresit, ignorand cuvintele lui Iisus, insa pentru aceasta nimeni nu-si bate joc de ei asa cum se intampla astazi cu miscarea millerita.
In opinia mea, Iisus a fost un adevarat protestant, caci El a protestat fatza de deraierile religiei mozaice.
In ceea ce priveste ultima ta intrebare, raspunsul l-am dat deja in comentariile anterioare. „Cauta si vei gasi”
Daca priveai in propria ograda, gaseai urmatorul exemplu: in anul 1844 un grup de credinciosi in frunte cu William Miller l-au asteptat pe Mesia, pentru ca „au subinteles” ce au vrut ei din versetul nr. 14, Daniel, cap. 8. Daca se bazau pe”sta scris” nu traiau o asemenea dezamagire. In Noul Testament ar fi gasit scris ca nimeni in afara de Dumnezeu, nu cunoaste data revenirii lui Isus pe pamant si ca aceasta data nu va fi anuntata.
Principiul „sta scris” nu poate fi numit principiu protestant deoarece mai intai a fost folosit de Isus.
Si pentru ca vreau sa inchei dialogul, te-as ruga sa-mi raspunzi concis daca esti de acord ca in prorocia din Daniel 9:24-27 : “… de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului…”, verbul „a zidi” se referă la construcţia fizică a Ierusalimului.
Geo,
Si tie iti doresc, pentru anul in care am intrat, tot ce e mai bun in „camarile” ceresti.
Cu drag,
Lori
Domnul sa te binecuvinteze in anul in care am intrat.Scuze pentru intarzierea cu care ti-am raspuns.Imi place motto-ul pe care l-ai ales ,pentru ca stiu ce inseamna sa ai probleme cu un dinte sau cu o masea ,cand vrei sa bei un pahar de apa rece in timpul verii.Dar important este un singur lucru ,sa mergi la dentist .Si acolo ,chiar daca polizorul te deranjeaza trebuie sa te inarmezi cu rabdare ,si la intrebarea dentistului trebuie sa raspunzi in mod clar, ca acesta sa poata continua sa -ti termine lucrarea in asa fel incat apa rece sa nu-ti mai faca rau .(Adevarul…).Nu as vrea sa ma intelegi gresit .Nu as vrea sa ma vezi ca fiind dentistul, ci as dori sa fie ca intre doi colegi dentisti care -si repara reciproc dantura. Cu respect al tau frate in Hristos !
Cred ca este intelept sa nu mergem prea departe cu comparatia intre sanctuarul pamantesc si cel ceresc. Pavel vorbeste despre sanctuarul ceresc in termeni generali: „cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta” ( Evrei 9,11 ). Iar in vers. 24, el adauga: „Caci Christos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu”.
Inteleg din cele scrise Pavel ca sanctuarul ceresc are o cu totul alta natura decat cel pamantesc. Asta inseamna ca ne este imposibil sa ni-l imaginam, avand in vedere natura, slava si dimensiunile lui. A vorbi despre o „perdea” ( in termeni omenesti ) intr- un „locas de inchinare” ceresc, in care este prezent tronul Tatalui, inconjurat de ingeri de ordinul a „zece mii de ori zece mii si mii de mii” ( Apocalipsa 5, 11 ) inseamna a antropomorfiza tot ceea ce este ceresc. Ceea ce este ridicol…
Ca sa nu prelungim prea mult acest dialog, te rog sa spui franc unde vrei sa ajungi cu genul acesta de intrebari si daca te pot ajuta , o voi face cu placere. Daca nu, nu are rost sa continuam.
In sanctuarul din cer exista o perdea , asa cum era in sanctuarul pamantesc , care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor ?
In Sanctuarul ceresc. Cred ca raspunsul meu era evident din comentariile anterioare. Multumit de raspuns ?
Revin cu intrebarea : Unde s-a dus Domnul Isus dupa ce s-a inaltat de pe pamant . As vrea sa nu-mi dai texte din Biblie ,vreau rasunsul clar , in cateva cuvinte ,dar sa aibe ca baza textele biblice care mi le-ai trimis . Ti-e teama sa spui un adevar asa de simplu ,in doua vorbe ,voiam sa stiu doar locul anume ,unde s-a dus. Multumesc mult !!!
„Umbra” pe care o putem vedea noi in slujbele din sanctuarul pamantesc este departe de slava realitatilor ceresti. Ne este imposibil sa ne imaginam ce este in cer, nici nu incape in mintea noastra slava Sanctuarului ceresc cu tot ce se afla in el, din moment ce acolo se afla tronul Tatalui si sunt prezenti milioane si milioane de ingeri. Cred ca tot ce ne este descoperit in sanctuarul pamantesc are un rol pedagogic, pentru a ne face o idee despre lucrarea Domnului Christos din cer. Poate de aceea, nici nu e bine sa facem prea multe speculatii cu privire la cum arata imbracamintea lui Iisus, sau cat de mari sunt incaperile sanctuarului, etc. La timpul potrivit, le vom vedea asa cum sunt ele, in toata slava lor. Bineinteles, daca vom fi gasiti vrednici sa mostenim viata vesnica…
Amandoi am ajuns la concluzia ( pe baza Bibliei ) ca Domnul Isus nu a imbracat haina preoteasca a lui Aaron pentru ca El e Preot si Rege cum era si Melhisedec.
Nu pot sa-mi imaginez pe Domnul Isus cu haina de Mare Preot ca avand si clopotei .Inteleg pentru preotii care ar fi putut pacatui si sa nu-si fi marturisit pacatul ,acestia aveau nevoie de clopotei si chiar de o funie ,dar Domnul Isus nu avea nevoie de astea.El a intrat odata pentru totdeauna si noi avem intrare libera in locul prea sfant pe calea cea noua si vie ,pe care ne-a deschis-o El,PRIN PERDEAUA DINLAUNTRU , ADICA TRUPUL SAU.
Trebuie sa fim foarte atenti atunci cand incercam sa identificam semnificatia expresiei „dreapta Tatalui”. De exemplu, in Evrei 8,1.2, Pavel spune ca Domnul Christos „S-a asezat la dreapta scaunului de domniei al maririi, in ceruri, ca slujitor al Locului prea sfant”. In mod natural, avem tendinta de a identifica „Locul prea asfant” cu Sfanta Sfintelor, adica cu cea de-a doua incapere a sanctuarului. Insa nu aceasta este semnificatia corecta. Daca vom consulta si alte traduceri, vom observa ca „Locul prea sfant” nu este Sfanta Sfintelor, ci intregul sanctuar ceresc.
Iata cateva din cele mai cunoscute traduceri ale Bibliei in dreptul textului din Evrei 8,2, in care in locul expresiei „Locul prea sfant” din traducerea lui Cornilescu sunt folositi alti termeni ca „Sanctuar” sau „Sfintele”:
„…Comme ministre du sanctuaire et du veritable tabernacle…” – „…Ca slujitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol…” ( Louis Seconde )
„…En qualite de ministre du sanctuaire et du vrai tabernacle…” – „…In calitate de slujitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol…” ( Crampon – catolica )
„…A minister in the sanctuary and the true tent…” – „…Ca slujitor al sanctuarului si al adevaratului cort…” ( Revised Standard Version )
„…And who serves in the sanctuary, the true tabernacle…” – „…Si unde serveste in sanctuar, adevaratul tabernacol…” ( New International Version )
„…A minister of the holies and of the true tabernacle…” – Ca slujitor al sfintelor si al adevaratului tabernacol…” ( Douay dupa Vulgata )
„…A minister of the sanctuary, and of the true tabernacle” – „…Ca slujitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol…” ( King James )
„…Un servitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol” ( Fidela, in limba romana )
Toate aceste traduceri ne arata ca prin expresia „Locul prea sfant” , folosita de D. Cornilescu in Evrei 8,2, trebuie sa intelegem nu a doua incapere a Sanctuarului ceresc, ci intregul Sanctuar, in care Domnul Christos a intrat imediat dupa inaltarea la cer, incepand lucrarea Sa de mijlocire pentru neamul omenesc.
Trebuie insa sa tinem cont si de un alt aspect legat de problema sanctuarului. Tot ceea ce se intampla in sanctuarul pamantesc era o „umbra” a lucrurilor viitoare, ale celor ce urmau sa se intample in adevaratul Sanctuar ceresc. Daca in sanctuarul pamantesc se oficiau doua feluri de slujbe: zilnice, in Sfanta, si anuale, in Sfanta Sfintelor, inseamna ca si slujba Domnului Christos trebuie sa urmeze acelasi model: intai in Sfanta, apoi, spre sfarsitul istoriei, in Sfanta Sfintelor.
Am pregatit un material in acest sens, de aceea nu voi insista acum prea mult.
Cu stima, Lori B.
Deci ,la dreapta lui Dumnezeu ,in Sfanta Sfintelor ,acolo unde se afla intotdeauna chivotul lui Dumnezeu ,unde era manifestata prezenta lui Dumnezeu ,acolo unde marele preot intra odata pe an .Exista un alt martor de toata increderea care a vazut acelasi lucru ca si Pavel , ca Domnul Isus s-a dus la dreapta Tatalui , in Sfanta Sfintelor , e vorba de Stefan .Daca ei doi au vazut ce au vazut ,cum se face ca adventistii cred ca pana in1844 Domnul Isus a fost in prima incapere ,adica in Sfanta, incepand cu 1844 a intrat in Sfanta Sfintelor.Cine are adevarul ? Biblia ,cu cei doi martori …. sau adventistii ? Tot respectul pentru alte doctrine ,Sabatul ,ce se intampla dupa moarte,etc. pot numi aceste doctrine ca si niste stalpi de sustinere a unei cladiri uriase.
In Biblie sunt multe lucruri care se subinteleg. Este una din metodele lui Dumnezeu pentru a ne provoca la studiu. A te baza pe „Sta scris” este foarte bine ( e un principiu protestant ), insa am intalnit destui crestini care refuza sa accepte o anumita doctrina pentru ca nu au gasit un text biblic evident, desi intregul context biblic ne indreapta spre acea doctrina. Un exemplu: multi crestini evanghelici refuza sa accepte doctrina Sabatului doar pentru ca in NT nu gasesc o porunca sau un text evident care sa ne arate ca crestinii trebuie sa pazeasca Sabatul. Si atunci ma intreb: Cine sunt cei rataciti: cei care refuza sa accepte Sabatul, pentru ca in NT nu exista un „Sta scris”, sau cei care „subinteleg” ca Sabatul a fost respectat de Biserica primara, ca fiind o parte a Legii vesnice a lui Dumnezeu ?
Daca Dumnezeu nu S-ar fi folosit de „subintelesuri” in Cuvantul Sau, astazi nu am fi avut nici parabole, nici profetii, nici poezie biblica.Cat despre predicile Domnului Christos, ele sunt pline de „subintelesuri”…
Epistola catre Evrei ne clarifica multe astfel de intrebari. La intrebarea ta: Evrei 1,3; 8, 1.2; 10,12; 12,2; Efeseni 1,20; Coloseni 3,1
Multumesc pt. raspuns.As mai avea o intrebare daca se poate . Dupa ce a inviat Domnul Isus unde s-a dus ?
Voi face 2 observatii:
1.Biblia trebuie interpretată bazandu-te doar pe „Stă scris!”, sau „Sola Scriptura!”. În momentul în care aduci argumente care încep cu „Se subînţelege”, te vei rătăci cu siguranţă.
2. În prorocia din Daniel 9:24-27 scrie clar: „… de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului…”. Verbul a zidi se referă la construcţia fizică a Ierusalimului, în schimb tu „subînţelegi” şi tot explici despre refacerea statului evreu, etc.
Conform afirmatiei autorului Epistolei catre Evrei, Iisus Christos este „Mare Preot in veac dupa randuiala lui Melhisedec” ( Evrei 6,20 ). Diferentele intre cele doua preotii sunt considerabile. Aaron si urmasii lui au fost doar preoti, pe cand Melhisedec a fost si preot si imparat, asemenea lui Iisus ( Evrei 7, 1-4 ); preotii aaronici aduceau in sanctuar sange care nu era al lor ( sange de animale ), pe cand Domnul Christos slujeste in Sanctuarul ceresc cu propriul Sau sange ( Evrei 9, 24-26 ); preotii aaronici erau nedesavarsiti, trebuind sa aduca jertfe pentru propriile lor pacate, pe cand Iisus este desavarsit, lipsit de pacat. El nu trebuie sa aduca jertfa pentru pacatele Sale ( Evrei 7, 26-28 ); preotii aaronici erau muritori, pe cand Iisus Christos este vesnic ( Evrei 7, 23-25 ). Desigur, mai sunt si alte deosebiri prezentate in Epistola catre Evrei, dar ma opresc aici. Concluzia este ca putem sa ne apropiem cu cea mai mare incredere de Marele nostru Preot care „traieste pururea ca sa mijloceasca pentru noi” ( Evrei 7,25 ).
Am o intrebare pentru Lori .Exista vreo diferenta intre preotia Aaronica si cea dupa randuiala lui Melhisedec? Domnul Isus e Mare Preot dupa care randuiala?
Stiu ca o parte din comentatori iau anul 445 i.Chr ca punct de plecare al profetiei celor 70 de saptamani. Eu nu agreez aceasta interpretare. Daca am amintit de Neemia 2, am facut lucrul acesta doar pentru a intari ideea ca in timpul Artaxerxes, nu al lui Cirus sau al lui Darius, a fost refacut statul evreu. Daca decretele lui Cirus si Darius vizau exclusiv reconstructia templului, respectiv refacerea vietii religioase a poporului evreu, decretul lui Artaxerxes este singurul care da unda verde refacerii statului evreu.
E adevarat, poate ca in Ezra 7, care cuprinde continutul decretului politic al lui Artaxerxes din anul 457 i.Chr., nu gasim amintite in mod literal zidurile Ierusalimului. Insa vers.25 aminteste despre refacerea unor institutii fundamentale ale statului iudaic ( „judecatori si dregatori” ). Nimeni nu-si poate imagina un stat refacut, in care toate institutiile functioneaza normal, dar a carui capitala zace in ruine. Se subintelege ca libertatea data de imparatul persan evreilor de a-si reface statul de drept implica si reconstructia zidurilor capitalei.Cand se autorizeaza construirea unei case, se subintelege ca aceasta include si ridicarea gardurilor.
E adevarat, a exista o opozitie puternica fatza de reconstructia Ierusalimului si Ezra 4 ne da amanunte legate de tergiversarea lucrarilor. Pe noi insa ne intereseaza data decretului care a permis refacerea statului evreu.
Din raspunsul tau, inteleg ca nu ai gasit nimic care sa sprijine ideea ca in anul 457 i.Chr. Artaxerxes a dat un decret in care sa specifice ca e de acord cu reconstruirea zidurilor Ierusalimului. In schimb, imi sugerezi sa citesc din Neemia, insa aceasta duce la anularea comentariului postat de tine referitor la cele 2300 de zile si cele 70 de saptamani.
Daca consideram ca decretul de reconstruire a zidurilor Ierusalimului a fost dat in anul al douazecilea al imparatului Artaxerxes (vezi Neemia cap. 2) atunci punctul de pornire al celor doua perioade profetice (i.Chr.) nu va mai fi anul 457 i.Chr. ci 444 i.Chr. , prin urmare tot comentariul postat de tine referitor la acest subiect (cele 2300 de zile si cele 70 de saptamani), nu mai are nici o valoare.
Daca Ezra cap. 7 nu este destul de concludent, ne vine in ajutor cartea lui Neemia , in mod deosebit cap. 2,7-9
Care este versetul in care se precizeaza explicit ca Artaxerxes permite reconstruirea zidurilor Ierusalimului ?
Ii multumesc Domnului pentru aceste invataturi minunate ,eu am citit de multe ori Biblia dar nu am inteles multe lucruri ,si ce nu intelegeam le lasam in seama Domnului,dar vine un timp cind Domnul iti raspunde ,si mie mi-a vorbit prin accest studiu ,inca o data mi-a confirmat cit este EL, de minunat si ce bine e sa te increzi in EL ..Ce Bine e sa ASTEPTI IN TACERE raspunsul DOMNULUI….Maranata¡¡¡¡¡
Amaraciunea mea e justificata, pentru ca , dupa botezul meu, nu am vazut credinta vie. Nu am gasit adevar conform cu Scripturile, nu am gasit dragostea lui Dumnezeu , cea care ne-ar face sa ne dam viata unii pentru altii.
M-am trezit vorbind o alta limba , scumpa mie, pe care nimeni n-o intelege. Si totul parea ireal. Eram inconjurata de „frati” care vorbeau „japoneza”, probabil ca eu eram de vina…Dar atunci cum de eu stiam sa rezolv integrale in clasa I , iar ei , liceeni, nu stiau?
Nu aceasta a fost intentia mea de a tulbura linistea cuiva sau de a intra cu cizmele de cauciuc pe blogul cuiva, imi cer scuze, dar exista un singur lucru pe care nu il tolerez, din teama de Domnul, acela de a pune mana pe Scriptura , a o deschide si de a da cu presupusul….
Daca as dedica un poem sotului meu , din adancul inimii mele, poem pe care-l las pe biroul sau., dar care cade in mainile unei colege, care-l citeste ca pe o carte de bucate sau ca pe o reteta de slabit, poate ea simti mesajul care e transmis il el , daca nu exista legatura dragostei intre cei doi, care-i uneste?
Ma cramponez intr-o virgula, nu intr-un cuvant, daca nu e pusa bine, pentru ca reiese cu totul altceva si conteaza unde vreau sa-mi petrec vesnicia eu si copiii mei, copiii copiilor lor. Nu-mi permit luxul de a ma indruma altcineva decat Hristos in invatatura asta, pacat ca unii am plecat pe la alte scoli lumesti, facute de oameni , alesi de oameni si-am uitat de El….
Nu, nu e la baza invatatura Lui, nu. Daca ar fi baza, s-ar pastra El, nu iasa din smochini tepi nu ? Daca baza ar fi El, am merge la scoala Lui, are timp de toti, dar noi n-avem timp de El, avem planuri mai marete. Daca blogul ar fi un colt de liniste la picioarele Sale, s-ar discuta Scriptura, sa vedem ce scrie, cum este, una dintre lucrarile Duhului Sfant este ca ne va conduce in tot adevarul, n-avem de ce sa ne fie teama.
Probabil citirea superficiala a primului mesaj a condus la neintelegerea lui. M-am lovit de prea multe ori de „eu sunt pastor nu iau lectii, stiu tot”. Smerenia si saracia duhului, care este o fericire e certitudinea faptului ca „nu stiu nimic fara El ” si ” nu inteleg nimic fara Tine”.
In Evanghelia dupa Marcu, in cap.8, Domnul unge ochii unui orb oarecare, iar dupa ce i-a pus scuipat pe ochi, a inceput sa vada oamenii ca pe niste copaci.
Exista un timp de cercetare in viata noastra cand vedem oamenii copaci , dar nu recunoastem, din mandrie, si spunem ca vedem bine, pe care ar trebui doar sa cerem sa vedem…deslusit.
Sa ne ajute Domnul !
Observ, draga Ana, ca ai o radacina de amaraciune in sufletul tau. Nu stiu si nici nu-ti cer sa-mi spui motivul. Poate ca nemultumirile tale sunt justificate, poate nu. Si eu am propriile mele nemultumiri cu privire la unele lucruri pe care le vad in jur, chiar in biserica. Dar asta nu ma determina sa ma despart de Christos si de Evanghelia Sa.
Pe acest blog nu vreau sa discut despre superioritatea unei credinte sau a alteia, a unei biserici sau a alteia. Unii au incercat, prin comentariile lor, sa faca din acest blog o lada de gunoi a criticilor si injuriilor la adresa unora sau altora. Nu este cazul. Aici doresc sa fie un colt de liniste la picioarele Inavatatorului nostru.Chiar daca parerile noastre pot fi diferite uneori, respectul fatza de opiniile celorlati il consider un principiu la care nu doresc sa renunt. La urma-urmei, Insusi Dumnezeu ne respecta alegerile, chiar daca sunt gresite.
Cu privire la cererea ta ca sa-ti dau un singur verset in care sa apara cuvantul „revenire” sau „a doua venire”, poate ca ar fi bine sa nu te cramponezi intr-un anume cuvant, care ar putea fi diferit de la o traducere la alta. ci sa urmaresti ideea, adica faptul ca Iisus se va intoarce la timpul potrivit. In acest sens, sunt multe texte: Fapte 1, 10.11, unde ingerii ii asigura pe ucenici ca Iisus „va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer”, adica se va intoarce in mod personal si vizibil. Dar sunt si alte numeroase texte: Matei 24, 30; 16,27; 2 Timotei 4, 8; Apocalipsa 22, 12, etc.
Cat despre Luca 17, 20-23, este cat se poate de clar ca in acest context Iisus se refera la prima faza a imparatiei Sale: Imparatia harului. La revenirea Sa, se va intemeia si cea de-a doua faza a ei si anume Imparatia slavei. Lucrurile sunt foarte profunde si spatiul si timpul nu-mi permit sa dezvol fiecare ideea in parte. Iertare…
Cu multa stima, al tau frate in Domnul
Am intrat cu pacea Domnului si vreau sa raman la ea. Nu port discutii teologice, ci expun doar ceea ce am inteles eu, prin calauzirea facuta de Domnul.
Toate profetiile facute in Vechiul Testament au facute despre El, plinirea si infatuirea lucrurilor.
As expune un singur argument si anume, in Epistola catre Evrei, primele doua versete ne spun:
„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. ”
In privinta Apocalipsei, primul verset clarifica totul : ” lucrurile care au sa se intample in curand”, find vorba de „curandul ” din timpul lor, nu al nostru.
As dori sa fac o scurta marturisire : am fost ( si am ramas , sperand sa raman pe veci) o persoana Sola Scriptura. Botezul l-am facut intr-o biserica adventista, pentru ca am gasit Sabat-ul, ulterior nemaigasind sarbatorile in cinstea Tatalui, din Levitic 23. Atata timp cat am facut parte, simbolic inca mai fac din adunare, am observat lucruri scoase sau adaugate la Cuvant.
In privinta Evangheliei in Romania: in cap. 23, v.15, din Evanghelia dupa Matei, Domnul spune:
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.”
Scriptura spune in Ioan cap.3, Insusi Fiul lui Dumnezeu vorbeste , ca nici un om daca nu se naste din nou, nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu, NICIUNUL MACAR.
Ar fi zeci de lucruri de discutat , am nimerit aici din greseala ( sau nu), nu sunt genul combativ, cred ca Domnul descopera dupa cum vrea El si cui vrea, dupa credinta fiecaruia.
As vrea sa inchei cu o idee. Asteptati a doua venire. Daca imi aratati un singur verset in care scrie ” revenire” sau ” a doua venire ” a Domnului , imi cer scuze politicos, recunosc ca am gresit , ca nu stiu ce vorbesc si ma retrag in culise.
Daca nu gasiti, poate vreti sa discutam Luca 17:20-23.
Cat despre salata de legume, m-am referit la amestecarea parerilor personale + un pic de search ( vb la modul general) , ceea ce a dat nastere atator culte , cand era simplu, oamenii nu trebuiau sa se intineze cu doctrine bisericesti , ci sa ramana la Scripturi, facand scoala cu Marele Invatator, cerand iertare Marelui Preot si proslavind Numele lui Dumnezeu si era mult mai bine, se fereau de aratura si ramaneau pe cale.
Incerc sa patrund comentariul d-v, dar imi este greu sa-l inteleg. Nu stiu la ce va referiti atunci cand afirmati ca nicio profetie nu se implineste „DUPA HRISTOS”. Sa inteleg ca Biblia nu are nimic de spus despre timpul de dupa inaltarea Domnului la cer ? Ce facem atunci cu cartea Apocalipsei, scrisa spre sfarsitul primului secol si care priveste intreaga istorie a crestinismului pana la revenirea Mantuitorului ?
Nu am inteles prima d-v remarca cu privire la neimplinirea Scripturii. Ati citat un text din Evanghelie, dar ce legatura are aceasta cu neimplinirea profetiilor ? Tocmai d-v ati spus ca toate profetiile sunt implinite in Christos… Iar cele spuse de Domnul in acest text, chiar ca s-au implinit.
A doua remarca: Vreti sa spuneti ca Romania nu are nevoie de Evanghelie ? Urmariti, va rog, doar o singura zi stirile din tara si vedeti ce fac „crestinii” din Romania, aceia crestinati doar cu numele si care nu trec pe la biserica decat la botez si la inmormantare. Pana si papa a recunoscut ca lumea crestina trebuie reevanghelizata, caci a pierdut enorm din spiritul Evangheliei.
A treia remarca, din nou marturisesc ca nu o inteleg. La ce va referiti?
Cat despre „salata de legume” despre care vorbiti, vreau sa va spun ca este foarte sanatoasa, este plina de vitamine si da energie. Cu o conditie: ca cel ce o mananca sa aiba dintii buni si stomacul sanatos.Cat despre ingredientele „salatei”, va asigur ca ma rog permanent sa respect „reteta” cerului, asa cum mi-a descoperit-o Dumnezeu prin Duhul Sau.
Pacea Domnului !
Profetiile TOATE au fost despre Hristos si implinite in Hristos, nu DUPA Hristos. Nu are rost sa scoatem, adaugam sau rastalmacim Scripturile, nu avem nici un drept.
As avea doar trei remarci de facut de neimplinire a Scripturii:
1. Hristos citea din Vechiul Testament
” A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. ” (Luca 4:16-20)
2. Evanghelia nu se propovaduieste crestinilor
„Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”
(Marcu 16:15)
Lumea nu e Romania, o tara a carei popor este crestin, ci lumea e in afara crestinismului.
” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” ( Rom.10:14,15)
3. Pavel vorbeste fratilor, sfintilor lui Dumnezeu , care sunt cei nascuti din nou, care traiesc si implinesc Scriptura , in toate epistolele , mai putin Galateni.
Iacov vorbeste celor 12 semintii ale lui Israel , care sunt imprastiate.
Petru catre alesii care traiesc ca straini.
Mi se pare o incumetare sa lua Scriptura sa o facem salata de legume , sa presupunem ce-a vrut sa spuna Domnul.
Cartile sunt descoperiri , talmacite tot prin Cuvant , pe care Domnul Dumnezeul lui Israel le face celor smeriti , saraci in duh, care nu stiu totul, ci care vor sa fie umpluti cu Duhul Sfant si calauziti in tot adevarul.
Multumesc pentru aprecieri si sfat si am sa incerc sa fac si eu in continuare cum ati facut d-voastra chiar daca nici o clipa nu am cautat sa evit invataturile Bibliei,insa nu am luat o hotarare de cine sa ma apropii mai mult in credinta.Referitor la acest lucru si la sfatul d-voastra vreau sa va expun un vis al meu,chiar daca Biblia ne invata ca nu trebuie sa dam crezare viselor,asadar iata despre ce este vorba :
Ma aflam intr-o mare multime de oameni care chinuiau un om amarat,batran si neajutorat (nu stiu motivul pentru care toti se comportau asa),si la un moment dat mie mi s-a facut mila de acea persoana si am intervenit luand atitudine si certandu-i pe toti de ce se comporta asa cu el,dupa care l-am luat in brate si am plecat cu el de acolo intr-o directie pe care nu mi-am propus-o in vreun fel,dar in timp ce mergeam cu acea persoana in brate de undeva parca a aparut o cladire inalta care atingea cerul iar de la o fereastra un chip de om s-a aplecat peste pervaz si mi-a strigat ,,Petre,lasa-l jos caci tu nu esti cu ei,tu esti cu noi cu Biserica ” iar in acel moment mi s-au deschis ochii si am vazut ca acea persoana era un drac.Imediat l-am aruncat la pamant si ma indepartam de el,dar acesta se tara dupa mine si tanguindu-se si rugandu-ma sa nu-l las acolo incerca sa ma convinga sa ma intorc la el,dar nu am dat curs cererii lui.Dupa acest vis,m-am intrebat mereu care este Biserica pe care s-o urmez si in continuare caut.Poate ca incercand sa mai si vorbesc cu mai multe persoane care cunosc adevarul voi ajunge sa recunosc si eu unde imi este locul.Sanatate va doresc
Sunteti, dupa parea mea, un om sincer si sunt convins ca Dumnezeu va va descoperi intregul adevar la timpul potrivit.Eu nu va voi indruma spre nicio biserica, din acelasi motiv pe care l-ati amintit, si anume ca fiecare om isi lauda pomul. Eu nu imi propun sa conving pe nimeni ca biserica din care fac parte este cea adevarata, caci lucrarea de convingere ii apartine exclusiv Duhului lui Dumnezeu. Eu doar incerc sa prezint adevarul asa cum l-am inteles eu, lasand lucrarea de convingere pe seama lui Dumnezeu.
Cu privire la Pilda semanatorului, din cate am studiat, ea nu se refera la biserici, ci la indivizi. Asadar, eu nu pot si nici nu-mi propun sa stabilesc eu care biserica este reprezentata prin cele patru categorii de samanta. Inimi in care samanta Evangheliei cade fie langa drum, fie pe stanca, fie intre spini, fie in pamant roditor, sunt peste tot, in toate bisericile.
Daca totusi doriti cu toata sinceritatea sa aflati care este biserica adevarata, va indemn sa faceti ceea eu insumi am fost sfatuit atunci cand eram la rascruce de drum si nu stiam pe ce cale sa merg. Mi s-a spus: „Lori, ai la indemana Biblia, constiinta ta si rugaciunea. Foloseste-le, si Dumnezeu iti va arata calea.” Acelasi indemn vi-l dau si d-v si sunt convins ca Dumnezeu nu va va lasa sa va rataciti, ci veti cunoaste „Calea, Adevarul si Viata.”
Domnul sa va ajute si sa auzim numai de bine.
Nu vreau sa mai continui prea mult cu comentariul despre Sanctuar ori cele 2300 de seri si dimineti deoarece observ ca in continuare tineti foarte mult la invataturile bisericii al carui adept sunteti si nu cred ca as putea sa va fac sa intelegeti ca exista adevar si in ceea ce spun eu,chiar daca mai devreme afirmati ca sunteti tolerant si intelegator cu cei ce cauta calea adevarului si imparatiei lui Dumnezeu.Totusi ca sa avem inima impacata ca fiecare dintre noi a ales o cale buna as dori sa-mi raspundeti la urmatoarele afirmatii :
Cunoasteti ca in lume sunt foarte multe biserici(fac referire la oameni nu la cladiri ori constructii care intruchipeaza o biserica) care respecta o anumita marturie si includ aici pe baptisti,penticostali,adventisti,martorii lui Iehova,etc.chiar si crestini ortodoxi sau romano catolici.Acum daca aplicam pilda Samanatorului tuturor acestor biserici, care dintre ele a cazut langa drum,care a cazut pe stanca,ori intre spini,care a ajuns in pamant roditor ?Care este roada in rabdare a celor care au cazut in pamantul roditor ?Poate numarul credinciosilor,sau poate marturia lor ori poate minunile care le scornesc ca le-au facut,ori botezul pe care-l practica,ori lauda ca vorbesc in limbi sau botezul cu Duhul Sfant,sau chiar inchinarea la icoane,ori la morti,frecatul unor obiecte de moastele unor persoane considerate sfinte dar nu stii daca intr-adevar este cineva acolo,tinerea unor sarbatori fara rost etc.Iata cateva lucruri care-mi dau de gandit in mod serios si ma intreb pe cine sa cred,in care biserica sa ma rog ?Toti membrii unor culte religioase pe care i-am intalnit si cu care am discutat mi-au spus sau au vrut sa ma convinga ca la ei este adevarata biserica a lui Dumnezeu si acolo mi-as gasi linistea si mantuirea,dar analizandu-i pe fiecare nu mi-am putut forma o parere daca este asa sau altfel, insa daca combini de la fiecare ceea ce este bun atunci singur iti gasesti credinta si drumul pe care trebuie sa mergi.Pace voua tuturor si Domnul Isus Hristos sa va aiba in paza.
Este adevarat ca termenul „sanctuar” nu apare in Biblie, insa este de la sine inteles ca atunci cand autorii Scripturilor folosesc alti termeni ca: Sfantul Locas, Cortul intalnirii,Templul, Casa Mea de rugaciune, etc, ei se refera la acel loc sfant peste este chemat Numele lui Dumnezeu si pe care unii il numesc sanctuar. M-am uitat intr-o traducere a Bibliei in limba franceza ( Crampon ) si acolo traducatorul foloseste teremnul „sanctuar” acolo unde in limba romana scrie „templu”. Insa nu denumirea pe care o dau oamenii conteaza, ci lucrarea pe care Domnul Christos o face in acest Locas sfanta ceresc.
In Apocalipsa 11,19 sta scris: ‘Si Templul lui Dumnezeu CARE ESTE IN CER a fost deschis si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau.”
Deci Biblia ne invata cat se poate de clar ca in cer exista un Templu ( Sanctuar, Sfantul Locas sau cum vrem sa-l numim ). Mai mult decat atat, este amintit si unul din obiectele aflate in el si anume chivotul legamantului Sau, despre care se stie ca adaposteste Legea Celor Zece Porunci. Asadar , originalul Decalogului este pastrat in cer ca marturie, avand in vedere ca Decalogul unor biserici a fost modificat de catre oameni, conform profetiei din Daniel 7,25.
In rest, sunt si eu adeptul tolerantei si intelegerii, chiar daca nu am ajuns inca toti la „unirea credintei” si „la inaltimea staturii plinatatii lui Christos.”
Este adevarat ce spuneti,dar nu se defineste in vreun fel ca sanctuar ceresc,ci mai degraba lui Moise i s-a cerut sa faca cortul dupa chipul care-i va fi aratat si totodata Domnul Dumnezeu ii da planurile asezarii tuturor lucrurilor dinlauntru si de afara intocmai cu Locasul sfant existent in ceruri,astfel incat oamenii sa inteleaga si sa stie ca Scaunul de domnie al Sau exista cu adevarat si pe pamant trebuie sa se faca intocmai ca in ceruri,altfel nu ar mai exista o legatura cu lumea sfanta a imparatiei lui Dumnezeu.Aceste lucruri au fost facute atunci in vechime,dar prin venirea lui Isus pe pamant s-a creat o noua punte de legatura cu Dumnezeu ba chiar Fiul Sau ni l-a facut cunoscut si pe Tatal caci El ne-a invatat ,,Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine”si ,,Cine nu crede in Mine,nu crede pe Tatal care este in ceruri” de aceea noi trebuie sa urmam exemplul celor infaptuite si petrecute in cer.In nici unul din capitolele date ca exemplu de d-voastra nu am descoperit macar odata cuvantul Sanctuar si cred ca aceasta este interpretarea pe care ati gasit-o mai aproape de intelegerea oamenilor care intra in cultul d-voastra de credinta in Dumnezeu.Cu toate acestea,asa cum ne invata si domnul Isus Hristos ca trebuie sa fim partasi in credinta si cu alti oameni care cred in Cuvantul lui Dumnezeu,nu trebuie sa existe certuri de cuvinte intre noi chiar daca eu ori altii ori voi,am inteles o taina a Domnului intr-un fel sau altul caci asta ar duce la dezbinare si nu vrem acest lucru,ci mai degraba bine este sa ne invatam unii pe altii si sa staruim in credinta noastra fiecare cum l-a lasat Dumnezeu,ca sa nu fim prinsi in lat de omul faradelegii.Daca o lucrare vine de la Domnul atunci ea va dainui in veci,dar daca este de la oameni se va pierde in timp.Cu respect
Apreciez sinceritatea d-v, chiar daca inca nu suntem la unison in ceea ce priveste unele adevaruri biblice.
Cu privire la profetia celor 2300 de zile si nopti, raman la cele deja scrise in articol, caci inca nu am gasit o interpretare mai buna ca aceasta.Cand o voi gasi, prin voia Domnului, imi voi revizui opiniile.
Cu privire la existenta sanctarului ceresc, imi pare rau ca d-v considerati un adevar biblic evident ca fiind „ceva nu au decat slujitorii lui Satan”.
Invatatura biblica a existentei unui sanctuar ceresc si a rolului sau in desfasurarea Planului de Mantuire este straina multor crestini. Aceasta lacuna in cunoasterea Scripturii este inexplicabila, avand in vedere ca Biblia aminteste in mai multe locuri despre existenta acestui sanctuar:
1) Lui Moise i s-a aratat acest sanctuar ceresc drept model pentru cel pamantesc: Exod 25, 40.
2) Psalmistul David asociaza ideea de sanctuar in care locuieste Dumnezeu cu cerul: Psalmul 11, 4.
3) Apocalipsa 11, 19 ne vorbeste fara echivoc despre un sanctuar ceresc.
4) Epistola catre evrei aduce cele mai convingatoare argumente in favoarea existentei sanctuarului ceresc, afirmand ca tot ce se savarsea in sanctuarul pamantesc oglindea lucrarea facuta in cer in favoarea pacatosilor: Evrei 8, 1-2. 5; 9, 11-12. 23-24.
Epistola catre evrei ne invata ca tot ceea ce se facea in sanctuarul pamantesc era o “umbra” a celor savarsite in sanctuarul ceresc: Evrei 8,5. Aceasta presupune ca in sanctuarul ceresc trebuie sa existe un preot care sa slujeasca cu sangele unei jertfe in favoarea omului pacatos. Cine este acesta ? Epistola catre evrei Il identifica in Persoana lui Iisus Christos, Marele nostru Preot, care slujeste in sanctuarul ceresc cu sangele propriei sale jertfe: Evrei 8, 1-2; 9, 11-12. 24.
Cu multa stima !
Am citit si eu acest comentariu privind cele 2300 de seri si dimineti,dar nu pot sa apreciez decat faptul ca pana la un punct totul poate fi real si anume cele 70 saptamani ,,hotarate” ori ,,taiate”poporului evreu din timpul cat ar fi trebuit sa traiasca in robie,pentru ca la Ieremia 25,11 vedem ca toate popoarele lumii vor fi supuse imparatului babilonian printre care si poporul lui Israel,iar in rugaciunea lui Daniel din cap.9 vers.2 descoperim acelasi lucru,prin urmare acesti ani nu fac parte din cele 2300 seri si dimineti din cap.8,13 iar pentru o mai buna cunoastere mai cititi odata sau de zece ori cap.9,vers.22,23 si 24 si dupa aceea cititi cu foarte mare atentie pe bucati versetul 25 din acelasi capitol 9.Daca in primele 6 capitole se face referire la timpul trecut si prezent al vietii lui Daniel si tuturor evreilor sub dominatia lui Nebucadnetar precum si visele acestui imparat care a vrut sa stie ce va fi dupa el (lucru care i-a fost descoperit de bunul Dumnezeu intr-un vis)incepand cu cap.7 totul se refera la timpul sfarsitului,la vremuri indepartate pe care am inceput sa le traim noi astazi.In cap.9 vers.25 citim ,,de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului,pana la Unsul,……..vor trece sapte saptamani; „deci putem crede ca de fapt aici avem raspunsul la prima intrebare din cap.8 vers.13,lucru dovedit si de cele scrise in Ezra 4, 23 si 24 unde aflam cand se vor opri lucrarile la templul lui Dumnezeu si momentul inceperii din nou la zidire,adica in timpul domniei lui Dariu imparatul persilor.Lucrarile la zidirea Ierusalimului vor continua o perioada destul de lunga, timp in care va veni si Isus iar Imperiul Roman isi va face cunoscuta prezenta in toata lumea devenind noua putere mondiala care-si va exercita dominatia pana la sfarsitul lumii,asa ca dupa rastignirea lui Isus va incepe uraciunea pustiirii,adica sfantul Locas si ostirea va fi calcat in picioare,asa cum vedem din a doua intrebare a dialogului celor doi sfinti pe care ii aude Daniel vorbind.Deci raspunsul dat la cap.8,vers.14,incepe cu momentul rastignirii lui Isus si se continua si in zilele noastre dar mai este putina vreme pana se vor implini toate,caci daca profetiile sfantului Malachia se vor adeveri,cu toate ca pana acum s-au indeplinit,mai avem de asteptat venirea urmatorului Papa care va aduce sfarsitul omenirii.Nu stiu de unde ati scos voi adeptii miscarii advente acel Sanctuar ceresc, cand asa ceva nu au decat slujitorii lui Satan,iar in Scripturi nu apare nicaieri o astfel de titulatura al vreunui loc de conducere.Un singur lucru il cred la voi si anume ziua Domnului,caci nimeni nu a tinut atat de mult la respectarea ei cum o faceti voi si vorbesc de adevarata zi a Domnului, Sabatul pe care l-am uitat cu totii si tinem ca zi de inchinare si rugaciune Duminica care este de fapt prima zi a saptamanii. Pace voua si iertate sa-mi fie gandurile ori vorbele daca v-am suparat
eu nu ma dau mare cu ceea ce stiu adica nu sint mindru sau ingimfat cu cunostiintele mele,recunosc atunci cind gresec in fata lui dzeu ,nu ca altii sau alte religii care nu si recunosc ingimfarea si greselile in fata lui dzeu,eu nu sint mare lucru sint doar o umbra calatoare,praf si pulbere in fata lui dzeu ,incerc sa fac voia luiatit cit dzeu imi da putere si ntelepciune,recunosc ca tot ceea ce sint eu am primit de la dzeu si ma rog ca dzeu sa va lumineze si pe voi sa intelegeti lucrurile simple care ni le spune isus in evanghelii,..cine nu se va smeri ca un copilas cu nici un chip nu va intra in imparatia lui dzeu ,,si multe alte lucruri smple si usoare de indeplinit pe care si copilasii le ar putea implini,nu ma apuc sa vorbesc sau sa estimez despre perioade pe care nu sint 100% sigur ca sint asa,altfel as cadea intr o capcana si m as face de ris in fata oamenilor si in fata lui dzeu,si nu amenint ca” vom vedea noi”sau alfel de amenintari,pt ca isus le spune unor asfel de oameni ca ” dzeu din pietrele acestea poate face pe copii lui avraam” in cele din urma si eu sint de acord sa ne oprim aici cu comentariile si tatal ,fiul,si duhul sfint sa ne ajute la toti sa fim mai buni, mai iubitori,si mai implinitori ai cuvintiuui lui dzeu,amin
Florian,
Vom vedea la urma cine „se da mare” si cine nu, cine a gresit in interpretarea profetiilor si cine fuge de intelegerea lor ( oare de ce au fost date de Dumnezeu aceste profetii , avand in ele perioade profetice ? Doar ca sa umple paginile Bibliei in mod inutil ? )
As avea multe, foarte multe sa-ti spun, dar las ca Duhul Sfant sa te lumineze si sa te scape de prejudecatile carora le esti rob. Voi incheia aici dialogul, rugandu-L pe Bunul Dumnezeu sa te lumineze cu adevarul Sau.
cu privire la calcul,isus poriunceste ca”nu este treaba voastra sa stiti vremile si soaroacele”deci voi care va apucati sa calculati niste perioade pur si simplu incalcati cuvintul lui isus care nu poate fi desfiintat si nu i de mirare ca nu va ies calculele asa cum v ati dori,.. eu nu fac calcule sau profetii ,am dat doar niste exemple de calcule dupa care nu ne putem lua pt chiar nu sa intimplat nimic deosebit nici in anii care i ati calculat dvs si nici anii care i am dat eu ca exemplu,si pina la urma ce folos avem?oricum trebuie sa traim cum ne invata biblia sa fim pregatiti pt imparatia lui dzeu in fiecare zi,caci fie ca vom fi rapiti sau vom muri noi sa fim gata de plecare,..pe mine nu ma invata nimeni n am nici un invator in afara de cuvintul lui dzeu citit cu rugaciune si dovezile istorice,,…iar cu privire la interpretari trebuie avut mare grija la intelesul adevarat al frazei sau propozitiei al unei profetii,pt ca de exemplu biserica catolica in evul mediu pe baza unui text din biblie a ajuns sa condamne pe galileo galilei pt ca zicea ca pamintul e rotund si se invirte,..catolicii au luat cuvintul lui dzeu care zicea ca ,,sorele rasare la un capat al cerului si apune la celelalt,, ei ziceau ca pamintul era centrul universului si toate se invirt in jurul lui,si asfel pe baza acestui verset inteles gresit sau interpretat gresit au condamnat pe galileo la moarte,si asa sa intimplat cu multe alte versete din biblia care datorita unor interpretari gresite au ajuns sa dea nastere la razboaie de cucerire in numele crucei sau crestinismului,si ce sa mai vorbin de ororile si urmarile acestor razboaie si cite milioane de oamenii au avut de suferit ,..de exemplu in noaptea sfintului bartolomeu in franta ciocnirile dintre protestanti si catolici au macelarit peste 100 000 de oameni doar intr o singura noapte si toate acestea pt ce?,..in irlanda biserica anglicana tot in evul mediu a vrut sa si impuna pct de vedere si sa pocaiasca cu forta poporul irlandez,si iarasi au murit mii de oameni,si nici ziua de astazi irlandezii nu i au uitat pe englezi si exista si astazi conflicte in belfast irlanda de nord,..ce sa va mai zic aveti grija nu i acoperiti pe cei care au facut interpretari gresite cum a fost miller impreuna cu ellen vhite, si se vede ca in ziua de astazi voi cu religia dvs care este o religie a cunostiintelor care ingimfa nu i de mirare ca dzeu insusi va sta impotriva fiindca sta scris,, dzeu sta impotriva celor mindri iar celor smeiti le da har,, adica voi sinteti impartiti in sute si mii de cofesiuni toate adventiste dar fiecare cu ingimfarea lui, fiecare cu gruparea lui, unii merg cu atobuzul la biserica pt altii e pacat, unul este mai destept decit altul,o religie adevararta nu faramiteaza cum sinteti voi ci uneste ,dupa cum isus le a zis ucenicilor ,,ma rog ca ei sa fie una ,dupa cum si eu cu tatal sintem una,,.. si fariseii tineau toate cele zece porunci dar isus le a spus ,vai de voi farisei fatarnici,care da ti zeciuiala din izma ,marar,si chimen si lasa ti cele mai importante legi nefacute cum ar fi dragostea bunatatea si mila,pe acestea trebuia sa le faceti,…cit de mult vi se potriveste aceste lucruri voua si religiei dvs, voi va apucati sa calculati niste perioade ca vezi doamne voi sinteti mai destepti decit ceilalti si i judecati pe oamenii dupa cele 10 porunci, dar lasati cele mai importante legi nefacute cum a spus isus dragostea, mila, compasiunea fata de aproapele vostru,nu i de mirare ca oamenii huleste numele lui dzeu din cauza voastra dupa cum sta scris in moul terstament ,..mai bine a ti reveni la faptele dintii,la faptele bune a credintei si sa nu fiti atit de indiferenti fata de aproapele vostru caci nu poti sa iubesti pe dzeu si sa urasti pe aproapele tau ,dzeu sa va ajute si sa mi ajute si mie pt ca eu nu ma dau mare cu ceea ce stiu eu ,nu vine de la mine,ci m a invatat dzeu a lui sa fie slava si gloria in veci de veci ,amin.
Din cate am citit, eu nu am gasit o interpretare mai buna ca cea pe care am postat-o. Daca tu ai una mai corecta, sunt dispus sa o studiez. Daca Dumnezeu ne-a dat acesta profetie ( a celor 70 de saptamani si a celor 2300 de ani ) , inseamna ca El a vrut sa ne transmita ceva important. As vrea sa stiu care este punctul de pornire al celor doua perioade, dupa parerea ta. Care evenimente trebuiau sa aiba loc la sfarsitul celor doua perioade ? Daca nu esti de acord cu cele scrise pe acest blog, nu e nicio suparare. Fiecare e liber sa creada ce vrea. insa va trebui sa raspunda de alegerile lui inaintea lui Dumnezeu.
Am spus-o si o repet: anul 457 i.Chr nu a fost luat la intamplare, doar pentru a iesi calculul. Ratiunile alegerii acestui an, si nu 538 sau 520-519 i.Chr, le-am prezentat deja pentru cei care vor cu adevarat sa inteleaga. Daca nu primesti argumentele logice si istorice care au dus la alegerea acestui an, e problema ta. Poate ca ai o varianta mai buna si as vrea sa o cunosc. E usor sa darami ce au construit altii, insa e mult mai greu sa construiesti tu ceva bun si folositor.
Cu privire la E. G. White si miscarea millerita, faci niste greseli mari pe care le pun in seama necunosterii adevaratei istorii a acestei miscari. Iti recomand sa parasesti prejudecatile imprumutate de la cine stie cine, si sa studiezi din surse demne de incredere ceea ce s-a intamplat in prejma lui 1844 si cine a fost cu adevarat E. G. White, si mai ales, care a fost lucrarea pe care a facut-o. Iti recomand :
http://www.resursebiblice.ro/category/spiritul-profetic-2/e-g-white-biografie/
http://www.resursebiblice.ro/category/spiritul-profetic-2/e-g-white-viata-si-lucrarea/
Nimeni nu spune ca W. Miller si cei care au fost cuprinsi in miscarea adventa nu au gresit atunci cand au inteles semnificatia expresiei ” sfantul locas va fi curatit”. Conform mentalitatii vremii, prin curatirea sfantului locas se intelegea curatirea pamantului prin foc, la a doua venire a Domnului. Ulterior, studiind cu atentie Epistola catre Evrei, ei au inteles ca „sfantul Locas” la care se referea profetia din Daniel nu era pamantul, ci Templul ceresc, in care Mantuitorul a inceput sa slujeasca dupa inaltarea Sa la cer. Crezi sau nu lucrul acesta ? Biblia este plina de texte care vorbesc despre templul ceresc si despre lucrarea de Mare Preot a Domnului in acest Sanctuar. Daca nu crezi, chiar ca nu mai avem ce discuta, caci inseamna ca nu credem tot ce scrie Scriptura. Cat priveste pe milleritii care L-au asteptat pe Mantuitorul sa revina in 1844, intr-adevar ei au gresit prin faptul ca au stabilit o data pentru acest eveniment, cand Biblia ne invata sa nu facem acest lucru. Insa in ce priveste spiritul lor, bucuria ca Domnul vine, credinta lor arzatoare si consacrarea lor, as vrea sa am acest spirit atat eu cat si crestinii de azi. Oare Dumnezeu i-a condamnat pentru greseala stabilirii unei date, sau i-a apreciat pentru credinta lor arzatoare si dorul intalnirii cu Mantuitorul ?
Si inca ceva: adevaratii profeti ai lui Dumnezeu au facut si profetii care nu s-au implinit, fara ca acest lucru sa-i transforme in profeti falsi. De ce ? Pentru ca multe profetii sunt conditionate. Dumnezeu a hotarat asa, in marea Sa bunatate, ca omul sa decida daca unele profetii sa se implineasca sau nu. Iti pot da multe exemple, insa ma rezum doar la profetia lui Iona cu privire la distrugerea cetetii Ninive peste 40 de zile. A fost Ninive distrusa dupa cele 40 de zile ? Nicidecum ! Asta inseamna ca Iona a fost un profet fals, pe care nu l-a trimis Dumnezeu ? Categoric nu ! Era vorba de o profetie conditionata. Daca locuitorii din Ninive s-au intors la Dumnezeu, El a renuntat la pedepsirea cetatii. Aceasta nu inseamna ca profetia nu a fost adevarata sau ca profetul care a rostit-o nu a fost un profet al lui Dumnezeu. Ca sa poti judeca viata si lucrarea lui E. G. White, trebuie mai intai sa-i cunosti viata si lucrarea. Eu i-am citit si biografia si am citit si multe din cartile ei si nu ma indoiesc ca ea a fost aleasa de Dumnezeu pentru o lucrare speciala. Citeste si abia dupa aceea rosteste judecati. Altfel, risti sa fii victima prejudecatilor…
da este adevarat cei 70 de ani de robie se incheie in 539 ien cind cirus cucereste babilonul ,dar eu vroiam sa spun ca cele 70 de saptamini care sint 490 de ani nu pot fi taiati cum ati zis dvs pentru ca atunci nu s ar putea implinui profetia ci se traduce cu hotariti sau decretati,iar cu privire la data s ar putea sa fie intre anii 537 -457,457 va iese voua bine la calcul,dar despre cei 2300 ani nu se spune nicaieri ca ar incepe tot de la aceasta data sau date,..daca ar fi sa calculam 537-2300=1763 an in care sau intimplat multe evenimente in lume ,si este un an sau ani premargatori revolutiei franceze si incheierea evului mediu intunecat ,sau sa calculam 457-2300=1843an in care ce sa intimplat in afara ca william miller propavaduia sfirsitul in 1844 sau imbracat cu toti in haine albe s au urcat pe un deal si asteptau sa vina domnul,asteptare care s a vazut in cele din urma ca este o amagire si au inceput sa dea vina unii pe altii ellen g vhite pe miller si invers ca drept dovada ca interpretarea profetiei este gresita,cuvintul lui dzeu spune „cit despre ziua aceea ..nu stie decit tatal” cind va sosi si de aceea ar fi mai bine sa nu mai calculam nimic si sa nu tine ti partea celor care au facut interpretari gresite ale scripturii pt ca stiti cum ii cine s a inselat o data nu poate avea credibilitate a doua oara mai ales in lucrurile astea spirituale unde nu ai voie sa gresesti daca macar te tii profet cum se zice ca ellen vhite ar fi fost,trebuia sa i spuna lui miller ca interpretarea este gresita ..cum erau adevaratii profeti din vechime ca isaia ieremia sau restul, ce profeteau se implinea,sau natan cind a venit la david si l a mustrat pentru ce a facut pentru ca era un profet adevarat care lucra cu dzeu, prin urmare doamna vhite daca era o profeta adevarata trebuia sai spuna lui miller mai omule vezi ca propavadiuesti ceva gresit in anul 1844 nu vine sfirsitul fiindca eu sint profeta si lucrez cu dzeu,lucru care nu sa intimplat miller propavaduia sfirsitul,sfirsitul nu a venit ei s au inselat si prin urmare ce putem noi sa mai avem incredere in niste oameni care s au inselat si voi acum ii sustineti cum calculul este bun numai ca in 1844 nu a venit sfirsitul ci nu stiu ce s a intimplat in ceruri adica stiti cum e daca au vazut ca s au inselat trebuia sa gaseasca o explicatie ca sa si sterga cumva rusinea,…au mai calculat si atii si au zis ca cei 2300 de ani se termina in 1914 cind in ceruri isus a fost incoranat ca rege,…ma intreb si va intreb pe dvs de unde le scoateti?, adevaratii oamenii ai lui dzeu nu fac profettii false si nu dau interpretari gresite si aveti grija cu interpretarile pt ca in apocalipsa dzeu spune ca nu poti sa adaugi nici sa scoti ceva din cuvintul dzeu fara ca fii pedesit pentru ca cu interpretarea ta poti insela o gramada de oameni daca se dovedeste a fi falsa…dzeu sa va ajute sa fiti adevarati
Buna Florian,
cateva precizari sunt necesare:
— Profetia referitoare la cei 70 de ani de robie babiloniana din Ieremia 25 este diferita de profetia celor 70 de saptamani din Daniel 9. Prima se refera la poporul iudeu, in timp ce a doua este o profetie mesianica.
— Daca citesti cu atentie, au existat trei decrete: doua din ele priveau doar reconstructia Templului ( decretul lui Cirus – 538-537 i.Chr si cel al lui Darius – 520-519 i. Chr. ). Aceste decrete nu permiteau restabilirea statului evreu, ci doar reluarea activitatilor religioase. Cel de-al treilea decret , cel al lui Artaxerxes Longimanus, din 457 i. Chr, este singurul care permitea reinfiintarea statului iudeu. Asadar, „porunca pentru rezidirea Ierusalimului”, nu cea a rezidirii Templului, este punctul de pornire al perioadei de 70 de saptamani si a celei de 2300 de zile si nopti. Nu e vorba aici de potrivirea unor date pentru a iesi un anumit calcul, ci de purul adevar istoric. La urma urmei, cui ar folosi sa minta pentru a apara cuvantul lui Dumnezeu ? Nici Dumnezeu nu ar accepta o asemenea atitudine din partea noastra.
— Cu privire la anul 1844, nu pe pamant trebuia sa se intample ceva special in primul rand ( desi si pe pamant au avut loc niste evenimente deosebite ), ci in cer, in Templul ceresc despre care vorbeste atat de clar cartea Apocalipsei.
–Iti recomand si :
http://www.resursebiblice.ro/2012/vremea-aratarii-lui-mesia/
http://www.resursebiblice.ro/2012/5954/
http://www.resursebiblice.ro/2012/acuratetea-progresiva-in-datarea-celor-70-de-saptamani/
buna ma numesc florian si am studiat si eu profetiile si vreau sa va spun ca exista o neconcordanta la explicarea celor 70 saptamani din daniel….,cind ingerul ii spune lui daniel ca ’70 saptamani au fost hotarite asupra poporului tau ‘asta cum dvs recunoasteti ca se explica prin hotarite sau decretate pentru poporul evreu,ca fiind perioada celor 70 de ani de robie care se incheie la darea poruncii de zidire a ierusalimului adica 539 -537 ien nidecum nu poate sa fie tradus prin retezate pentru ca poporul evreu chiar a fost captiv in babilon …si in alta profetie dzeu vorbeste de robul sau cir sau cirus cunoscut de istorie ,care va elibera pe poporul evreu …asa ca calculul nu poate incepe decit cum este scris in cuvintul lui dzeu care spune ‘de la darea poruncii’ lui cir care incepe in anul 539-537 si cuvintul lui dzeu nu poate fi desfintat ca unor oameni nu le iese calculul….,si nici in 1844 nu s a intimplat nici un eveniment care sa fie consemnat de istorie sau de altcineva ca fiind o implinire a unei profetii biblice.