Iisus Christos – Cel uitat
In cartea pastorului Richard Wurmbrand “De la suferinta, la biruinta” exista o explicatie interesanta (data de un crestin evreu !) legata de semnificatia verbului ebraic “lesaper”( “a spune” ): acest verb are o radacina comuna cu “saper” ( “safir “), ceea ce face ca semnificatia verbului “a spune” , in limba ebraica, sa fie “ a oferi un giuvaier”, “ a oferi un safir “.
Este, prin urmare, privilegiul meu ca in aceasta ocazie sa va ofer “ un safir” din imensa si inepuizabila comoara a Cuvantului lui Dumnezeu: un cuvant de indemn al unui predicator catre un alt predicator al Evangheliei:
“Pavel, apostol al lui Christos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii vesnice care este in Christos Iisus, catre Timotei, copilul meu prea iubit…” 2 Timotei 1, 1-2
Daca numai aceste doua versete biblice ne-ar sta la dispozitie in legatura cu relatiile ce existau in biserica primului secol crestin, ele ar fi suficient de convingatoare. Pavel, desi este considerat cel mai mare teolog crestin al tuturor timpurilor si avand autoritatea unui presedinte de diviziune, se adreseaza unui subordonat- un pastor local, tanar, lipsit de experienta, bolnavicios si cu o origine nu tocmai sanatoasa din punctul de vedere al iudeilor, in termeni cu care nu suntem prea obisnuiti in zilele noastre: “Timotei, copilul meu prea iubit.”
Se pare ca relatiile pastorale din biserica primului secol erau cu totul altele decat in epoca moderna!
Scriindu-i lui Timotei, Pavel ii da acestuia o sumedenie de sfaturi privitoare la slujba la care fusese chemat in comunitatea crestina din Efes:
– sa-si pastreze un cuget curat ( 1 Timotei 1, 19 )
– sa lupte lupta cea buna a credintei ( 1 Timotei 1, 18; 6,12 )
– cum sa procedeze in lucrarea de alegeri de slujbasi in biserica ( 1 Timotei 3, 1-13 )
– cum sa se poarte cu diferite categorii de credinciosi ( 1 Timoteiu 1, 5, 1-3 )
– cum sa le instruiasca pe femeile din biserica ( 1 Timotei 2, 9-10 ) etc.
Dar, dintre toate indemnurile date de marele apostol “copilului sau in credinta”, unul le intrece pe toate celelalte in importanta:
“Intelege ce-ti spun ! Domnul iti va da pricepere in toate lucrurile. Adu-ti aminte de Domnul Iisus Christos, din samanta lui David, inviat din morti, dupa Evanghelia mea…” 2 Timotei 2, 7-8
Toate sfaturile lui Pavel catre Timotei erau bune, excelente chiar. Cu toate acestea, daca tanarul sau colaborator s-ar fi pierdut in multimea grijilor lucrarii, uitandu-L pe Mantuitorul, toate celelalte sfaturi ar fi fost nule ca valoare. Simple zerouri!
Pavel, ca un lucrator cu multa experienta, stia ca cea mai mare primejdie pentru un om angajat in lucrarea lui Dumnezeu nu este sa leneveasca, sa se descurajeze sau sa cada sub loviturile celui rau. Toate acestea sunt pericole reale pentru un lucrator crestin, insa cea mai mare primejdie este alta: sa nu-ti vezi capul de treburi in lucrarea Domnului, pierzandu-L din vedere pe Domnul lucrarii.
Nu ati asculatat adesea predici lungi, obositoare, poate bine elaborate, dar din care lipseste prezenta lui Christos? El, care trebuie sa fie Izvorul si Tinta, Centrul si Circumferinta oricarei predicari ! Fara El, orice predica nu este altceva decat o jertfa a lui Cain !
Nu v-au obosit rugaciunile care cutreiera lumea in lung si in lat, rugaciuni exprimate elegant, artistic, cu elocventa, dar din care lipseste Christos ?
Nu vi s-a intamplat sa cititi o carte spirituala, poate chiar Biblia, din cu totul alte motive decat sa-L intalniti pe Domnul pe acele pagini ?
Nu ati avut niciodata sentimentul ca ati facut ceva pentru lucrarea lui Dumnezeu, uitand in acelasi timp de Dumnezeul lucrarii ?
Legenda lui Gorun este o parabola cu mult talc pentru biserica Laodiceea a zilelor sfarsitului:
Legenda spune ca Iisus avea un ucenic tanar, pe nume Gorun, pe care il iubea mult si caruia dorea sa-i incredinteze o lucrare importanta .
-”Fiule, Eu vreau sa-ti dau o lucrare mare de facut dar, inainte de asta, vreau ca tu sa petreci un timp in meditatie si rugaciune impreuna cu Mine. De aceea, ia-ti un cort si aseaza-te pe varful muntelui Carmel si acolo roaga-te si gandeste-te la Mine pana voi veni sa-ti spun ce sa faci.”
Zis si facut ! Tanarul Gorun, slab si timid, isi ia cortul si se suie pe muntele Carmel unde se roaga si se gandeste la Domnul sau. Nu trebuie insa sa treaca mult timp pentru ca satenii din vale sa afle ca pe varful muntelui se afla un sfant.
Intr-o zi, Gorun coboara in sat si le spune satenilor:
-“Oameni buni, dati-mi, va rog, o patura, caci pe a mea mi-au ros-o sobolanii si nu mai pot sa ma invelesc cu ea.”
Bucurosi sa ajute un sfant, satenii ii dau acestuia o patura noua, iar Gorun se urca din nou pe varful muntelui. Insa dupa cateva zile, Gorun coboara din nou in sat sa ceara o alta patura, caci si pe cea primita o stricasera sobolanii. Satenii ii dau o patura noua…Si din nou, dupa cateva zile, Gorun coboara in sat sa ceara o patura. Satenii se sfatuiesc ce sa faca mai bine in acest caz si, in cele din urma , decid:
-“Mai bine ti-am da o pisica. Aceasta ar rezolva problema sobolanilor definitiv.”
Si satenii, impreuna cu patura cea noua, ii dau “sfantului” de pe munte si o pisica. Insa, dupa doar cateva zile, Gorun coboara din nou in sat, cerand de data aceasta, nu o patura, ci lapte pentru pisica. Satenii ii dau lapte o data, de doua ori, de trei ori, pana ce isi dau seama ca rezolvarea definitiva consta in a-i oferi o vaca.
Gorun insa continua sa vina in sat, cerand teren pentru pasunatul vacii, apoi doi lucratori care sa-i coseasca iarba , apoi caramizi pentru casele lucratorilir, apoi vaca fata si trebuie sa mareasca grajdul…
Dupa mult timp, Iisus se duce pe muntele Carmel ca sa-Si intalneasca ucenicul iubit. In intampinare nu-I iese tanarul modest, in ochii caruia ardea flacara iubirii fata de Domnul sau, ci un negustor gras, imbracat in haine scumpe, sezand intr-o ferma mare, cu multe case si grajduri. Nerecunoscandu-L pe cel din fata sa, Gorun ii spune Mantuitorului:
-“ Ei, ce afaceri te aduc pe la mine ? Ce negot putem face impreuna ?”
Este doar o legenda, o simpla parabola ! Dar cat adevar contine ea !
Care a fost greseala acestui ucenic al Domnului, de altfel sincer si bine intentionat ? L-a uitat pe Domnul. In multimea problemelor inerente acestei vieti, el nu si-a mai adus aminte de Iisus. In loc sa aduca in fata Domnului grijile vietii, acest ucenic virtual a cautat tot felul de solutii omenesti , solutii care rezolvau pe moment o anumita problema, dar care, in realitate, deschideau usa altor probleme
“Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine “ Apocalipsa 3. 20
Cand Pavel ii scrie lui Timotei : “Intelege ce-ti spun…Adu-ti aminte de Domnul Iisus Christos…”, el trage de fapt un semnal de alarma impotriva uitarii si neglijentei fata de lucrurile cu adevarat importante.
“ Multi cred ca neglijentele nu ar trebui sa fie condamnate. Aceasta este o mare greseala. Neglijenta ( uitarea, dupa o traducere mai veche ) este pacat. Ea duce la multe greseli grosolane si multa dezordine. Mintii trebuie sa i se dea insarcinari; ea trebuie disciplinata pana va reusi sa pastreze ce i s-a incredintat.” E.G.White , Marturii vol. 3, pag. 18
Foarte adesea ne scuzam in fata semenilor nostri: ”Scuza-ma, am uitat “. Daca uitarea si neglijenta in anumite aspecte ale vietii aduc atata amaraciune, ce pot aduce ele cand “obiectul “ uitarii si neglijentei noastre este Insusi Domnul Christos ?
“Adu-ti aminte de Domnul Iisus Christos !”
Adu-ti aminte de El in primele clipe ale zilei ! Nu lasa gandurile sa zboare in o mie de directii, asemenea liniilor aeriene, ci sa ai pe suflet ca primul gand sa fie pentru El !
Adu-ti aminte de El cand iti faci planurile pentru ziua urmatoare. Nu incerca sa le faci singur, caci El e Stapanul circumstantelor vietii si doar El le poate conduce in asa fel incat sa-ti fie bine.
Se relateaza despre George Muller ca se afla la un moment dat pe un vas ancorat in apropierea coastei canadiene, din cauza cetii dese. El trebuia sa fie la o ora fixa intr-un anume loc, insa ceata impiedica vasul sa-si continue calatoria.
-“ Trebuie sa fiu la timp in Canada”- ii spune el capitanului. “Am 56 de ani si inca nu mi-am calcat cuvantul”
-“ Imposibil !”- raspunde capitanul.
– “Imposibil sa nu ajung la timp”- spune din nou George Muller, caci atunci cand am facut planul de a calatori in Canada, L-am intrebat pe Domnul si El a aprobat. Asa ca trebuie sa ajung ! Hai sa ne rugam !”
Cei doi s-au plecat in rugaciune , desi capitanul era foarte sceptic. La un moment dat, George Muller il ridica pe capitan si-i spune:
-“Hai, ridica-te ! Si asa nu crezi. Uite ca ceata s-a ridicat. Sa pornim la drum !”
Adu-ti amuinte de Domnul Iisus Christos cand vorbesti sau cand taci, cand intri in bucatarie, cand te asezi la masa sau cand te scoli de la masa. Incearca sa te asezi la masa fara El si vezi ce se intampla ! Nu la intamplare lumea occidentala este plina de obezi !
Adu-ti aminte de Domnul Iisus Christos cand studiezi Biblia ! Decat sa citesti fara El, fara calauzirea Duhului Sfant pe care L-a promis, mai bine mai asteapta. Lumea e plina de oameni care citesc Biblia, dar care fie nu inteleg nimic, fie inteleg doar ceea ce le place, fie inteleg distorsionat adevarurile ei. Uitandu-L pe Iisus Christos, oamenii care citesc Biblia ajung sa afirme ca primele 11 capitole ale ei sunt doar legende, ca profetiile din Daniel si Apocalipsa nu sunt altceva decat halucinatii, sa Biblia e plina de contradictii…Oameni care citesc Biblia, uitandu-L pe Domnul Christos, ajung teologi crestini, dar care nu mai cred in Creatiune, in inviere, in revenirea glorioasa a Mantuitorului…
Poate ar fi fost mai bine pentru acesti “teologi” moderni sa nu fi citit niciodata Biblia,, decat sa o citeasca fara Christos.
Adu-ti aminte de Domnul Iisus Christos cand te rogi. Nu te uita la tine , caci nu vei vedea nimic bun si te vei descuraja. Uita-te la El si vei primi curaj si speranta !
Adu-ti aminte de Domnul cand te rogi in public ! Nu spune vorbe multe, aducand in felul acesta “jertfa nebunilor” ( Eclesiastul 5, 1 ), caci El cunoaste toate tainele inimii.
Adu-ti aminte de El cand esti dispretuit si marginalizat de societate pe nedrept ! Adu-ti aminte de El cand urci la amvon ca sa predici ( altfel te vei topi ca ceara ! ), cand mergi la scoala, cand iti alegi tovarasul de viata, cand lucrezi sau cand iti alegi destinatia in concediu…
Adu-ti aminte de Domnul Iisus Christos in orice aspect al vietii si in orice moment al existentei tale, pentru ca si El sa-Si aduca aminte de tine cand va reveni in Imparatia Sa !
Lori Balogh
