Dusmanii luminii
Am o consideratie deosebita fatza de Biblie. Motivele sunt multe si diferite:
1) In primul rand, apreciez realismul acestei carti. Biblia relateaza fapte si zugraveste caractere de oameni asa cum au fost ele in realitate: cu lumini si umbre, cu calitati si defecte. Daca Biblia ar fi prezentat doar sfinti buni de pus in rama, nu as avea incredere in autenticitatea ei. Daca Biblia ar fi fost produsul mintii omenesti, ea ar fi oglindit doar aspectele pozitive din viata si caracterul eroilor ei, dupa cum marii conducatori ai omenirii au modificat si falsificat istoria, lasand sa fie inscrise in cronici doar faptele de vitejie si generozitate, fara a aminti si de greseli si defecte.
2) Apreciez de asemenea naturaletea acestei carti. Citind-o, nu poti gasi nimic fortat in limbajul ei, nimic teatral sau fals. Totul e relatat simplu, natural si pe intelesul tuturor.
3) Profunzimea Bibliei este un alt motiv pentru care apreciez aceasta carte. Din acest punct de vedere, Biblia este inepuizabila, caci adancimile subiectelor pe care le abordeaza nu vor putea fi patrunse probabil niciodata pana la capat.
4) Apreciez, de asemenea, moralitatea Bibliei, ea nefiind egalata la acest capitol de nicio alta lucrare omeneasca.
5) Adevarurile pe care le gasim in Biblie sunt adevaruri pe care nu le putem gasi in nicio alta sursa, ceea ce face ca valoarea ei sa fie cu atat mai mare.
6) In sfarsit, dar nu in ultimul rand, apreciez intelepciunea intocmirii Bibliei. Multe din invataturile ei, in deosebi cele lasate de Mantuitorul nostru, ne-au fost lasate prin intermediul simbolurilor si ilustratiilor. De ce ? Pentru ca intelepciunea divina a stiut ca limbile omenesti imbatranesc si pier, asemenea oricarui organism viu, ca ele sufera schimbari permanente si ca sensurile cuvintelor se modifica odata cu trecerea timpului.
Acestea e motivul pentru care Biblia vorbeste uneori despre oi si capre, semnite si semanatori, talanti si fecioare, aluat si grauntele de mustar, despre sare si margaritarul de mare pret. Limbile pot imbatrani, pot evolua si pot pieri, insa simbolurile raman vesnice. Si, odata cu ele, ramane vesnic si mesajul transmis prin ele.
Doresc cu aceasta ocazie sa ma opresc asupra catorva cuvinte – simbol folosite de Mantuitorul in legatura cu viata de credinta si pe care le intalnim in pasajul biblic din Matei 5, 14-16:
“Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri.”
Primul cuvant – simbol pe care-l intalnim in acest pasaj biblic este “lumina”. Se ridica insa o intrebare fireasca: Cum putem fi lumina noi, oameni plini de defecte si cu numeroase tendinte spre pacat ? Pentru a fi lumina trebuie sa arzi, sa te consumi pentru a-i aprinde si pe altii cu focul Evangheliei. Pentru a fi lumina trebuie sa fii curat, sa-i incalzesti si sa-i luminezi si pe altii.
Cu toate acestea, Domnul Iisus spune: “Voi sunteti lumina lumii.” In ce context afirma El acest lucru ? Citind pasajul biblic in contextul lui, intelegem ca cu putin timp inainte de a rosti acest adevar, Mantuitorul a vorbit despre “fericiri”, acestea nefiind altceva decat trepte ale vindecarii spirituale.
Prima fericire stabileste diagnosticul, boala noastra spirituala, aratandu-ne cat suntem de saraci din punct de vedere spiritual. Ferice de cel ce-si descopera la timp boala, caci acesta e primul pas spre vindecare ! Nenorocit este cel ce este bolnav, si nu stie lucrul acesta !
A doua fericire ne vorbeste despre ingrijorarea in fatza bolii. Plansul denota preocupare, nemultumire si ingrijorare fatza de propria stare. Aceasta e cea de-a doua etapa pe calea vindecarii.
A treia fericire vorbeste despre supunere fatza de tratamentul prescris de Marele Medic: ascultarea, blandetea. Cei care urmeaza cu supunere acest tratament se afla pe drumul cel bun al vindecarii spirituale.
A patra fericire ne vorbeste despre primele simptome ale convalescentei spirituale: foamea si setea dupa neprihanire.
A cincea fericire ne arata ca cel aflat in plin proces de vindecare spirituala ii va intelege pe semenii lui care au nevoie de aceeasi vindecare ca si el. Mila manifestata fatza de acestia este dovada intelegerii si compasiunii.
A sasea fericire vorbeste despre curatirea inimii, etapa care dovedeste ca omul se apropie de vindecare deplina.
A saptea fericire vorbeste despre simptomele sigure ale vindecarii: incepe activitatea. Omul vindecat devine impaciuitor, mediind intre Dumnezeu si om si lucrand la salvarea semenilor sai.
A opta fericire ne arata ca omul, alta data bolnav, se consuma acum pentru fericirea si binele altora, pana acolo incat e gata sa suporte persecutia si batjocura, bucurandu-se chiar in mijlocul suferintei.
Abia dupa ce omul a urcat cu rabdare aceste trepte ale vindecarii spirituale, dupa ce el a ajuns sa lucreze pentru altii pana la sacrificiul de sine, suportand batjocura si persecutia, abia atunci el devine lumina lumii si sarea pamantului.
“Voi sunteti lumina lumii “ … Este oare vorba despre o constatare sau despre o porunca ? Ar fi ideal sa fie o constatare… Aceasta ar insemna ca ne-am atins menirea pe pamant. Mi-e teama insa ca aceasta afirmatie nu e o constatare, decat pentru cei care au urcat treptele vindecarii spirituale si care lucreaza in via Domnului cu toate puterile lor. Insa, pentru cei mai multi dintre noi, cuvintele Domnului reprezinta o porunca: “Voi sunteti ( trebuie sa fiti ! ) lumina lumii.” Dovada acestui fapt ? Versetul 16 care este incontestabil o porunca:
“Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri.”
Ce inseamna sa fii lumina lumii ?
Un posibil raspuns il primim chiar de la Mantuitorul: “Eu sunt Lumina lumii. Cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.” ( Ioan 8,12 ) Asadar, potrivit cuvintelor Domnului Christos, a fi lumina lumii inseamna:
1) A-L copia pe Domnul Christos in caracter
2) A-L avea pe El in inima ( a avea o legatura personala cu El )
3) A lucra pentru El ( “va umbla in lumina” )
Insa la aceasta constatare pentru unii si porunca pentru altii, Mantuitorul mai adauga ceva deosebit de important: El ne atrage atentia ca exista niste dusmani ai luminii. Cine sunt acestia ? Sa fie oare persecutia ? Categoric, nu ! Vanturile puternice nu sting flacarile, decat daca acestea sunt foarte plapande. Persecutiile nu au stins si nu vor stinge niciodata lumina adevarului, ci ele au intetit si mai mult focul . Ori de cate ori oameni inspirati de Diavol au prigonit o idee sau o credinta, ei nu au facut decat sa dea aripi acelei idei sau credinte.
“Cand zdrobesti colivia”, spune Nicolae Iorga, “nu faci decat sa eliberezi vulturul care e inchis in ea”. Nu, persecutia nu este un dusman al luminii. Satana stie foarte bine lucrul acesta. Inainte de a apela la prigoana, el are alte mijloace mult mai eficiente de a lupta impotriva luminii.
Sa fie oare saracia un dusman al luminii ? Nicidecum ! Cum ne explicam ca Evanghelia a fost dusa in intreaga lume civilizata de niste oameni simpli si saraci ? “Aur si argint n-am, dar ce am iti dau: in Numele lui Iisus din Nazaret, scoala-te si umbla” – ii spune Petru, pescarul sarac de pe tarmurile Marii Galileii, ologului din nastere care cersea la poarta templului ( Fapte 3,6 ).
Saracia nu este o piedica in calea raspandirii Evangheliei, dimpotriva. Cei lipsiti de bogatiile trecatoare ale lumii sunt mai pregatiti sa primeasca Evanghelia , iar aceasta inainteaza mult mai repede in tarile sarace decat in cele civilizate si bogate.
Atunci cine sunt dusmanii luminii: suferinta, boala, sau moartea ? Nicidecum ! “Caci sunt bine incredintat”, spune apostolul Pavel, “ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Iisus Christos, Domnul nostru.” ( Romani 8, 38.39 )
Atunci cine sunt dusmanii luminii ?
Sa-L lasam pe Insusi Domnul sa ne raspunda. Iata si versetele biblice in care El ne da raspunsul:
Matei 5,15: “Oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic si lumineaza tuturor.”
Marcu 4, 21: “Oare lumina este adusa ca sa fie pusa sub banita sau sub pat ? Nu este adusa ca sa fie pusa in sfesnic ?”
Luca 8,16 : “Nimeni, dupa ce a aprins lumina, n-o acopere cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune intr-un sfesnic pentru ca cei ce intra sa vada lumina.”
Luca 11,33: “Nimeni n-aprinde o lumina ca s-o puna intr-un loc ascuns, sau sub banita, ci o pune intr-un sfesnic pentru ca cei ce intra sa vada lumina.”
In aceste pasaje biblice, Domnul vorbeste despre patru dusmani ai luminii, pe cat de nevinovati in aparenta, pe atat de periculosi pentru viata spirituala a unui copil al lui Dumnezeu: patul, banita sau obrocul, vasul si locul ascuns.
1) Patul
E clar faptul ca o lumina asezata sub pat nu are niciun rost. Este chiar o risipa de energie… De fapt, ce simbolizeaza patul, acest obiect de mobilier atat de necesar omului, indiferent de cultura sau zona geografica in care se afla ?
In contextul nostru, patul simbolizeaza comoditatea spirituala, lenevia in lucrarea lui Dumnezeu, adormirea spirituala. De ce ne indeamna atat de des Mantuitorul: “Vegheati si rugati-va !” ? Pentru ca El stie ca acest “pat” al comoditatii poate fi pentru noi un mare dusman al luminii.
In Ghetsemani, cand Mantuitorul avea cea mai mare nevoie de sprijinul si compasiunea ucenicilor Sai, acestia au adormit, ascunzand, fara sa-si dea seama, lumina sub pat. Dar noi, oare nu facem aceeasi greseala astazi, cand Domnul e gata pentru a doua Sa venire ? Oare nu dormim, in loc sa fim cuprinsi de febra zilei celei mari a reintalnirii cu Mantuitorul ?
Cate fapte bune nu raman nefacute, cate vizite misionare nu raman neefectuate, cate scrisori sau e-mailuri nu raman nescrise, cate ore de studiu nu raman nefinalizate, toate acestea doar pentru ca dormim adanc in patul comoditatii noastre spirituale ?
2) Banita ( obrocul )
Banita nu este un dusman al luminii mai putin primejdios. Ea e folosita la masurarea cantitatilor de cereale, in schimburile comerciale din afaceri. Sunt afacerile un dusman al luminii ? Nimeni nu le condamna, cu conditia ca ele sa fie cinstite si sa nu ocupe locul unor lucrari mai importante.
Mantuitorul nu condamna banita ( afacerile in sine ), ci pe oamenii care ascund lumina adevarului sub banita afacerilor, pe acei oameni care uita ca sunt crestini, urmasii sai, atunci cand calca in picioare cinstea, corectitudinea si Legea Sa, pentru a-si atinge anumite interese. Mantuitorul ii condamna pe asa-zisii Sai urmasi care, din cauza lacomiei si dorintei lor de imbogatire rapida, nu isi fac timp pentru fapte de binefacere sau pentru lucrarea de castigare de suflete pentru Christos.
3) Vasul
Vasul este obiectul de care ne folosim zilnic in casele noastre, fiind simbolul muncii de toate zilele, al grijilor inerente ale vietii. E firesc sa ai griji, dar e nefiresc pentru un copil al lui Dumnezeu sa se ingrijoreze. Cand grijile firesti ale vietii devin ingrijorari, inghitind timpul si energia pe care ar trebui sa le acordam lucrarii lui Dumnezeu si semenilor nostri, atunci vasul preocuparilor noatre ajunge sa acopere lumina.
“Marto, Marto, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu, dar un singur lucru trebuieste” – este mustrarea Domnului pentru toti aceia care acopera lumina Evangheliei sub vasul grijilor si ingrijorarilor vietii.
Dupa cum samanta Evangheliei cazuta intre spini va muri innabusita de acestia, la fel lumina Evangheliei ascunsa sub vasul ingrijorarilor se va stinge. Va fi trist cand la strigatul: “Iata Mirele vine !”, vom constata ca in candelele noastre nu mai este lumina…
De aceea, indemnul Mantuitorului este atat de pretios si actual: “Luati seama la voi insiva ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra.” ( Luca 21, 36 )
4) Locul ascuns
Este cel de-al patrulea si cel mai periculos dusman al luminii. De ce ? Tocmai pentru ca este un loc “ascuns”. Daca ascunzi lumina sub banita sau sub pat, o poti regasi, insa daca o ascunzi intr-un loc ascuns, poti uita unde ai ascuns-o si acest lucru face ca regasirea luminii sa fie aproape imposibila.
Cel care ascunde lumina adevarului intr-un loc ascuns nu o face din dispret fatza de adevar. Dimpotriva, el pretuieste adevarul, insa procedeaza la fel ca robul care ascunde in pamant singurul talant primit de la stapanul sau. Teama de a nu fi ironizat, batjocorit sau prigonit ii face pe multi copii ai lui Dumnezeu sa ascunda lumina Evangheliei in cel mai ascuns cotlon al fiintei lor – inima.
Nicodim era un astfel de om. El Il aprecia pe Iisus, sorbea invataturile Sale, insa in ascuns. El dorea sa vorbeasca cu Mantuitorul, insa doar noaptea. El simpatiza cu Domnul, dar statea deoparte … Cat de mult trebuie sa-si fi reprosat el aceasta atitudine atunci cand a inteles jertfa de pe Calvar… Cat de mult trebuie sa fi regretat el timpul pierdut, faptul de a se fi rusinat de Domnul sau si experientele pe care ar fi avut ocazia sa le castige. Toate acestea au fost pentru el motive de regret pentru tot restul vietii.
Cuvantul Scripturii ne spune ca la imbalsamarea trupului Mantuitorului Nicodim a adus aproape o suta de litri de smirna ( Ioan 19, 39 ). Frumos gest, insa tardiv… Acel singur litru de mir oferit de Maria Magdalena Mantuitorului in timpul vietii Sale a valorat mult mai mult decat cei o suta de litri oferiti dupa moartea Sa.
Concluzii
Dusmanii luminii sunt dusmani reali cu care ne confruntam fiecare dintre noi. Este cineva care ascunde si acum lumina Evangheliei sub patul comoditatii sau sub banita afacerilor ? Este cineva care ascunde lumina Evangheliei sub vasul ingrijorarilor vietii sau in locul tainic al inimii, rusinandu-se de credinta sa ? Daca esti in aceasta situatie, pana cand vrei sa mai ascunzi lumina ? Crezi ca aceasta lumina ascunsa sub banita, sub pat, sub vas sau in locul ascuns va arde mereu fara sa se stinga ?
Daca vrem ca lumina sa-si atinga menirea pentru care a fost lasata de Creator trebuie sa fie asezata in locul cel mai central al fiintei noastre – in sfesnic. Un crestin care nu aseaza lumina in sfesnic va avea surpriza sa constate ca lumina pe care o credea pusa la adapost nu este altceva decat intuneric.
De aceea, “tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor…caci voi sunteti lumina lumii.”
Lori Balogh
