Unde sunt închiși îngerii cei răi în așteptarea judecății?

Unde sunt închiși îngerii cei răi în așteptarea judecății?

„El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința.”

Iuda 6

În lumea creștină există concepția potrivit căreia îngerii răi, căzuți odată cu conducătorul lor, Lucifer, sunt închiși în „lanțurile veșnice” ale iadului, acolo unde domnește întunericul veșnic. Întrebarea care se pune este: Sunt îngerii răi reținuți într-un iad veșnic, în așteptarea judecății?

Cuvântul „păstrat” din traducerea în limba română a Bibliei („rezervat”, în traducerea în limba engleză New King James Version) este tradus din grecescul „tereo”, care nu conține nicio aluzie la vreun chin sau pedeapsă. „Tereo” („păstrat”, „rezervat”) înseamnă pur și simplu că ceva este păstrat pentru a fi abordat ulterior.

În contextul Epistolei lui Iuda, cuvântul „păstrat” nu înseamnă altceva decât că îngerii cei răi sunt puși deoparte, păstrați pentru judecata finală, când își vor primi pedeapsa meritată. Nu acum este timpul pedepsei și nu ar fi drept ca ei să sufere pedeapsa în focul iadului și abia apoi să fie judecați. Nici oamenii, cu toată strâmbătatea lor, nu pedepsesc înainte de a-i judeca pe cei ce fac răul. Cu atât mai puțin, Dumnezeu nu ar proceda atât de nedrept, El care este drept în toate căile Sale.

Aceeași afirmație legată de „păstrarea” îngerilor răi în vederea judecății o găsim și la apostolul Petru: „Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată…” (2 Petru 2,4)

Dar ce poate să însemne înlănțuirea îngerilor răi? Nimeni nu-și imaginează că acești îngeri sunt legați cu lanțuri grele de fier, undeva în măruntaiele pământului. Cum ar putea niște lanțuri materiale, chiar confecționate din cel mai tare material, să poată lega niște ființe spirituale, niște îngeri despre care Biblia afirmă că sunt „duhuri” (vezi Evrei 1,14)? „Lanțurile veșnice” sunt în mod evident simbolice, arătând că libertatea lor de mișcare și acțiune a fost limitată de Dumnezeu.

Atât Petru, cât și Iuda amintesc despre „întunericul” în care sunt păstrați îngerii cei răi în așteptarea judecății. Este evident că întunericul nu are de-a face cu iadul. În concepția populară, iadul este iazul de foc care arde veșnic. Acolo ar trebui să fie multă căldură și multă, foarte multă lumină. Nicidecum nu ar trebui să vorbim de întuneric într-un loc în care focul arde veșnic.

Așadar, și termenul „întuneric” contrazice ideea populară potrivit căreia îngerii răi sunt chinuiți acum în focul iadului. Dar ce poate însemna acest întuneric?

Biblia ne spune că „Dumnezeu este Lumină” (vezi Ioan 1,7‑9). A trăi în întuneric înseamnă a nu trăi în prezența lui Dumnezeu, Sursa luminii spirituale. Departe de izvorul iubirii și grijii lui Dumnezeu, acești îngeri trebuie să fie foarte triști, întunecați în sufletele lor, poate chiar revoltați. Revoltați pe ei înșiși pentru că au ales să-l urmeze pe Lucifer și nu pe Creator, revoltați pe Lucifer pentru că i-a amăgit, revoltați pe Dumnezeu pentru că i-a izgonit din locuințele cerești.

Cuvântul „întuneric” este tradus din grecescul „zophos”, care poate însemna întuneric fizic, dar și „întristare profundă”. După ce au pierdut războiul din cer, îngerii cei răi au fost alungați din locuințele lor de slavă, iar ulterior domiciliul lor forțat a fost stabilit pe pământ. Dar ce diferență între locuințele pline de lumină și slavă din cer și acest pământ rece și plin de urmările ravagiilor făcute de păcat! Cum să nu fie întuneric în sufletele lor când știu de unde au căzut și ce au pierdut? Cum să nu fie întuneric în sufletele lor când știu ce judecată aspră îi așteaptă?

Așadar, Iuda 6 nu vorbește despre chinurile iadului în care se crede că sunt păstrați acum îngerii cei răi. Atât întunericul, cât și lanțurile veșnice ne vorbesc despre starea actuală în care se află acești îngeri, lipsiți de speranță și fără nicio perspectivă dincolo de judecata finală.

Textul vorbește despre limitarea impusă de Dumnezeu acestor îngeri, ei fiind legați de acest pământ, departe de casa lor cerească plină de slavă. Întunericul nu este cel de afară, ci acela din sufletele lor, vorbindu-ne despre întristarea lor profundă cauzată de starea în care se află. Separați de Dumnezeu, Izvorul vieții, al fericirii și al nemuririi, îngerii răi sunt nevoiți să trăiască ultimele clipe ale existenței lor pe un pământ plin de ravagiile produse de păcat, înainte de a fi nimiciți pentru totdeauna în urma judecății finale.

Când știi ce ai pierdut și că nu vei mai beneficia niciodată de privilegiile pierdute, când nu mai ai nicio speranță de mai bine și nicio perspectivă de viitor, când știi că soarta îți este pecetluită și nu mai există har din partea lui Dumnezeu, când știi că nu mai există cale de întoarcere pentru tine, că nu mai este posibilă pocăința și iertarea, nu reprezintă toate acestea un „iad” mult mai fierbinte decât cel care va exista temporar la finele judecății de apoi?

Lori Balogh