Geneza 1,5: „A fost o seara si a fost o dimineata”

Geneza 1,5: „A fost o seara si a fost o dimineata”

„Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seara, apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.”

     In crestinism, circula ideea ca zilele Creatiei nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade lungi si nedefinite de timp. Aceasta interpretare a zilelor Creatiei vine oarecum in ajutorul celor care incearca sa impace doua teorii, care, de fapt, sunt ireconciliabile: creationismul si evolutionismul.

     Daca zilele Creatiei nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade lungi de timp, raportul biblic al Creatiei ar putea fi armonizat cu teoria evolutionista, care sustine ca viata a aparut pe pamant in decursul unor ere foarte lungi.

     Teoria zilelor-ere este strans legata de o anumita tendinta a teologilor crestini moderni de a considera ca primele 11 capitole din Geneza nu reprezinta un raport istoric al evenimentelor, ci o culegere de legende si folclor, avand intelesuri mult mai adanci decat litera.

     Inainte de a aborda cateva aspecte tehnice, legate de textul din Geneza care se refera la zilele Creatiei, teoria zilelor-ere ridica o problema serioasa cu privire la Dumnezeul Creator. Cum Il percepem pe acest Dumnezeu ? Cum Il cunoastem ?

     Daca Dumnezeul Creator nu a fost capabil sa creeze lumea in care traim in sase zile literale, ci a avut nevoie de perioade lungi si nedefinite de timp ( mii sau milioane de ani ), unde este atotputernicia Lui ? Biblia ne vorbeste despre un Dumnezeu Atotputernic, care „zice si se face, porunceste si ce porunceste ia fiinta” ( Psalm 33,9 ).

     Tot ea ne spune ca „cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui” ( Psalm 33,6 ). Numeroase pasaje biblice ne vorbesc despre un atribut al Dumnezeirii: atotputernicia ( Geneza 17,1; Psalm 91,1; Exod 6,3, etc. ). Cum ar putea fi Dumnezeu atotputernic, daca El ar fi limitat intr-un fel: fie de timp, fie de spatiu, fie de imprejurari ?

     Un adept al teoriei zilelor-ere imi spunea odata ca atunci cand Creatorul a adus la existenta lumea vegetala in ziua a treia, El a depins de legile date de El. Spunea acea persoana ca padurile care umpleau pamantul nu puteau aparea dintr-o data, ci Creatorul a lasat ca legile germinatiei si ale cresterii sa-si faca lucrarea in timp. L-am intrebat simplu: „In ce fel de Dumnezeu crezi? Unde este atotputernicia Lui, daca El nu poate porunci un lucru si in clipa imediat urmatoare acel lucru sa vina la existenta ?”

     Justificarea interpretarii zilelor Creatiei ca fiind perioade lungi de timp este gasita de unii crestini in cuvintele lui Petru: „Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3,8). Faptul ca textul acesta nu poate fi folosit pentru a determina lungimea zilelor Creatiei este evident daca se citeste si partea a doua a versetului: „şi o mie de ani sunt ca o zi”. De fapt, prin aceasta afirmatie Petru doreste sa sublinieze faptul ca Dumnezeu poate sa lucreze fara sa fie legat de timp. Creatorul poate sa faca intr-o singura zi lucrarea unui mileniu, iar o perioada de o mie de ani, un timp indelungat pentru aceia care asteapta sa se implineasca judecatile lui Dumnezeu, poate fi considerata de El ca numai o singura zi.

     Asadar, a crede ca zilele Creatiei au fost zile literale de 24 h, sau dimpotriva, au fost ere lungi, nedefinite, nu este doar o optinune filozofica asupra originii vietii. Aici este vorba de ceva mult mai profund si mai important: cunoasterea sau necunoasterea Dumnezeu. In aceasta privinta, Biblia ne atrage atentia cu toata seriozitatea: cei care doresc viata vesnica trebuie sa-L cunoasca pe Dumnezeu asa cum este si sa aiba o imagine corecta asupra caracterului Sau, asupra atributelor divine, dar si asupra planurilor si intentiilor Sale.

     In caz contrar, desi ne numim cu totii crestini, ne vom trezi la sfarsitul istoriei pacatului ca ne-am inchinat unor imagini distorsionate ale adevaratului si viului Dumnezeu. Si aceasta spre paguba noastra vesnica…

     Cateva detalii tehnice legate de textul raportului Creatiei ne vor fi de mare ajutor in intelegerea faptului ca zilele Creatiei au fost zile literale de 24 h, si nu perioade lungi si nedefinite de timp.

     1) Cuvantul „zi” din limba romana a fost tradus din ebraicul „yom”, acesta putand avea mai multe semnificatii. Insa ori de cate ori „yom” este insotit de un numeral ( „ziua intai”, „ziua a doua”, etc. ), in gandirea iudaica el inseamna intotdeauna o zi literala de 24 h.

     2) Daca zilele Creatiei nu ar fi fost zile literale, ci perioade lungi de timp, Porunca a patra din Decalog, care cere pazirea zilei a saptea in memoria Creatiei, nu ar mai avea niciun sens. Insasi existenta acestei porunci in mijlocul Decalogului implica un Sabat originar si astronomic  ( de 24 h ).

     3) Ciclul saptamanal, pe care oamenii l-au cunoscut si aplicat in viata inainte de darea Legii pe Sinai, nu ar avea niciun suport daca zilele Creatiei nu ar fi fost zile reale de 24 h. Biblia ne arata ca ciclul saptamanal era cunoscut in perioada dintre Creatiune si darea Legii: festivitatile nuptiale ale lui Iacov ( Geneza 29, 27 ), bocetul de sapte zile facut de Iosif la moartea tatalui sau Iacov ( Geneza 50,10 ), perioada de o saptamana in care prietenii lui Iov au stat langa el, in tacere, aducandu-i condolenate ( Iov 2,13 ), intervalele de sapte zile in care Noe a dat drumul porumbelului pentru a verifica daca apele potopului s-au retras de pe pamant ( Geneza 8, 8-12 ). Or, existenta saptamanii in modul de calculare a timpului nu ar avea nicio ratiune daca la baza ei nu s-ar afla actul Creatiei lumii in sapte zile literale.

     4) In ebraica exista o particula ce poarta denumirea de “consecutiva waw”, care se foloseste in mod deosebit in naratiunile istorice. “Waw” este o conjunctie echivalenta cu conjunctiile “si” sau “dar” din limba romana. In ebraica, prezenta  “consecutivei waw” arata ca naratiunea este istorica si cronologica, iar evenimentele descrise trebuie intelese asa cum sunt redate.

     In genul poetic ( Psalmii, de ex. ) , “consecutiva waw” este foarte putin folosita, in schimb in naratiunile clasice din Geneza ( ex. Potopul, jertfirea lui Isaac, etc ), ea se afla din abundenta, de peste 40 de ori. Aceasta este o dovada convingatoare ( pentru cine vrea sa accepte adevarul ) ca Moise a intentionat sa relateze o naratiune istorica, cronologica, in care zilele Creatiei nu au fost ere nedefinite, ci zile literale de 24 h.

     Multi obiecteaza faptul ca atunci cand se vorbeste de ziua a saptea in raportul Creatiei nu se mai spune, la fel ca in cazul tuturor celorlalte zile: „A fost o seara si a fost o dimineata”, gasind in aceasta un argument in favoarea ideii ca Sabatul Creatiei nu ar fi fost o zi literala de 24 h. Insa omisiunea aceasta are o cu totul alta cauza. Ziua a saptea nu a fost urmata de o alta zi de creatie. Nu a existat a opta zi a Creatiei, ci Sabatul a fost a saptea si ultima zi.

     Formula: „A fost o seara si a fost o dimineata: aceasta a fost ziua…” slujeste la separarea fiecarei zile a Creatiei care avea sa urmeze. Ziua a saptea, Sabatul, nu avea nevoie sa fie separata de urmatoarea zi, deoarece nu a existat o zi a opta care sa-i urmeze.

     In privinta Sabatului din saptamana Creatiei, este interesanta interpretarea data de rabinii evrei. Faptul ca in dreptul zilei a saptea nu se specifica: „A fost o seara si a fost o dimineata” inseamna ca Sabatul a fost binecuvantat in mod special cu o lumina supranaturala continua.

     Traditia evreiasca cuprinde obiceiul ca femeile evreice sa aprinda lumanari in Sabat. Acest simbol arata spre lumina pe care Dumnezeu a facut-o sa straluceasca timp de 36 de ore ( de vineri dimineata pana sambata seara ), in prima zi de Sabat din istoria lumii. Astfel, Adam a putut sa se bucure pe deplin de comuniunea cu Creatorul in acest prim Sabat.

     Argumentul folosit de unii crestini in legatura cu absenta formulei: „A fost o seara si a fost o dimineata” in cazul zilei a saptea a Creatiei, pentru a dovedi ca  nu a existat un Sabat literal de 24 h, este folosit de traditia iudaica tocmai pentru a dovedi ca Sabatul a fost o zi speciala si literala pentru primii nostri parinti. Este de retinut ca evreii nu au pus niciodata la indoiala faptul ca zilele Creatiei au fost zile reale ( astronomice ) de 24h.

Lori Balogh