Geneza 1,5: „A fost o seară și a fost o dimineață”

Geneza 1,5: „A fost o seară și a fost o dimineață”

„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seară, apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi.”

În creștinism, circulă ideea că zilele Creației nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade lungi și nedefinite de timp. Această interpretare a zilelor Creației vine oarecum în ajutorul celor care încearcă să împace două teorii care, de fapt, sunt ireconciliabile: creaționismul și evoluționismul.

Dacă zilele Creației nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade lungi de timp, raportul biblic al Creației ar putea fi armonizat cu teoria evoluționistă, care susține că viața a apărut pe pământ în decursul unor ere foarte lungi.

Teoria zilelor-ere este strâns legată de o anumită tendință a teologilor creștini moderni de a considera că primele 11 capitole din Geneza nu reprezintă un raport istoric al evenimentelor, ci o culegere de legende și folclor, având înțelesuri mult mai adânci decât litera.

Înainte de a aborda câteva aspecte tehnice, legate de textul din Geneza care se referă la zilele Creației, teoria zilelor-ere ridică o problemă serioasă cu privire la Dumnezeul Creator. Cum Îl percepem pe acest Dumnezeu? Cum Îl cunoaștem?

Dacă Dumnezeul Creator nu a fost capabil să creeze lumea în care trăim în șase zile literale, ci a avut nevoie de perioade lungi și nedefinite de timp (mii sau milioane de ani), unde este atotputernicia Lui? Biblia ne vorbește despre un Dumnezeu Atotputernic, care „zice și se face, poruncește și ce poruncește ia ființă” (vezi Psalmul 33,9).

Tot ea ne spune că „cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui” (vezi Psalmul 33,6). Numeroase pasaje biblice ne vorbesc despre un atribut al Dumnezeirii: atotputernicia (vezi Geneza 17,1; Psalm 91,1; Exodul 6,3, etc.). Cum ar putea fi Dumnezeu atotputernic, dacă El ar fi limitat într-un fel: fie de timp, fie de spațiu, fie de împrejurări?

Un adept al teoriei zilelor-ere îmi spunea odată ca atunci când Creatorul a adus la existență lumea vegetală în ziua a treia, El a depins de legile date de El. Spunea acea persoană că pădurile care umpleau pământul nu puteau apărea dintr-o dată, ci Creatorul a lăsat ca legile germinației și ale creșterii să-și facă lucrarea în timp. L-am întrebat simplu: „În ce fel de Dumnezeu crezi? Unde este atotputernicia Lui, dacă El nu poate porunci un lucru și în clipa imediat următoare acel lucru să vină la existență? „

Justificarea interpretării zilelor Creației ca fiind perioade lungi de timp este găsită de unii creștini în cuvintele lui Petru: „Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3,8). Faptul că textul acesta nu poate fi folosit pentru a determina lungimea zilelor Creației este evident dacă se citește și partea a doua a versetului: „și o mie de ani sunt ca o zi”.

De fapt, prin această afirmație Petru dorește să sublinieze faptul că Dumnezeu poate să lucreze fără să fie legat de timp. Creatorul poate să facă într-o singură zi lucrarea unui mileniu, iar o perioadă de o mie de ani, un timp îndelungat pentru aceia care așteaptă să se împlinească judecățile lui Dumnezeu, poate fi considerată de El ca fiind numai o singură zi.

Așadar, a crede că zilele Creației au fost zile literale de 24 h sau, dimpotrivă, au fost ere lungi, nedefinite, nu este doar o opțiune filozofică asupra originii vieții. Aici este vorba de ceva mult mai profund și mai important: cunoașterea sau necunoașterea Dumnezeu. În această privință, Biblia ne atrage atenția cu toată seriozitatea: cei care doresc viața veșnică trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu așa cum este și să aibă o imagine corectă asupra caracterului Său, asupra atributelor divine, dar și asupra planurilor și intențiilor Sale.

În caz contrar, deși ne numim cu toții creștini, ne vom trezi la sfârșitul istoriei păcatului că ne-am închinat unor imagini distorsionate ale adevăratului și viului Dumnezeu. Și aceasta spre paguba noastră veșnică…

Câteva detalii tehnice legate de textul raportului Creației ne vor fi de mare ajutor în înțelegerea faptului că zilele Creației au fost zile literale de 24 h și nu perioade lungi și nedefinite de timp.

1) Cuvântul „zi” din limba română a fost tradus din ebraicul „yom”, acesta putând avea mai multe semnificații. Însă ori de câte ori „yom” este însoțit de un numeral („ziua întâi”, „ziua a doua”, etc.), în gândirea iudaică el înseamnă întotdeauna o zi literală de 24 h.

2) Dacă zilele Creației nu ar fi fost zile literale, ci perioade lungi de timp, Porunca a patra din Decalog, care cere păzirea zilei a șaptea în memoria Creației, nu ar mai avea niciun sens. Însăși existența acestei porunci în mijlocul Decalogului implică un Sabat originar și astronomic (de 24 h).

3) Ciclul săptămânal, pe care oamenii l-au cunoscut și aplicat în viață înainte de darea Legii pe Sinai, nu ar avea niciun suport dacă zilele Creației nu ar fi fost zile reale de 24 h.

Biblia ne arată că ciclul săptămânal era cunoscut în perioada dintre Creațiune și darea Legii: festivitățile nupțiale ale lui Iacov (vezi Geneza 29,27), bocetul de șapte zile făcut de Iosif la moartea tatălui său Iacov (vezi Geneza 50,10), perioada de o săptămână în care prietenii lui Iov au stat lângă el, în tăcere, aducându-i condoleanțe (vezi Iov 2,13), intervalele de șapte zile în care Noe a dat drumul porumbelului pentru a verifica dacă apele potopului s-au retras de pe pământ (vezi Geneza 8, 8‑12). Or, existența săptămânii în modul de calculare a timpului nu ar avea nicio rațiune dacă la baza ei nu s-ar afla actul Creației lumii în șapte zile literale.

4) În limba ebraică există o particulă ce poartă denumirea de „consecutiva waw”, care se folosește în mod deosebit în narațiunile istorice. „Waw” este o conjuncție echivalentă cu conjuncțiile „și” sau „dar” din limba română. În ebraică, prezența „consecutivei waw” arată că narațiunea este istorică și cronologică, iar evenimentele descrise trebuie înțelese așa cum sunt redate.

În genul poetic (Psalmii, de ex.) , „consecutiva waw” este foarte puțin folosită, în schimb în narațiunile clasice din Geneza (ex. Potopul, jertfirea lui Isaac, etc.), ea se află din abundență, de peste 40 de ori. Aceasta este o dovadă convingătoare (pentru cine vrea să accepte adevărul!) că Moise a intenționat să relateze o narațiune istorică, cronologică, în care zilele Creației nu au fost ere nedefinite, ci zile literale de 24 h.

Mulți obiectează faptul că atunci când se vorbește de ziua a șaptea în raportul Creației nu se mai spune, la fel ca în cazul tuturor celorlalte zile: „A fost o seară și a fost o dimineață”, găsind în aceasta un argument în favoarea ideii că Sabatul Creației nu ar fi fost o zi literală de 24 h. Însă omisiunea această are o cu totul altă cauză. Ziua a șaptea nu a fost urmată de o altă zi de creație. Nu a existat a opta zi a Creației, ci Sabatul a fost a șaptea și ultima zi.

Formula: „A fost o seară și a fost o dimineață: aceasta a fost ziua…” slujește la separarea fiecărei zile a Creației care avea să urmeze. Ziua a șaptea, Sabatul, nu avea nevoie să fie separată de următoarea zi, deoarece nu a existat o zi a opta care să-i urmeze.

În privința Sabatului din săptămâna Creației, este interesantă interpretarea dată de rabinii evrei. Faptul că în dreptul zilei a șaptea nu se specifica: „A fost o seară și a fost o dimineață” înseamnă că Sabatul a fost binecuvântat în mod special cu o lumină supranaturală continuă.

Tradiția evreiască cuprinde obiceiul ca femeile evreice să aprindă lumânări în Sabat. Acest simbol arată spre lumina pe care Dumnezeu a făcut-o să strălucească timp de 36 de ore (de vineri dimineață până sâmbătă seara), în prima zi de Sabat din istoria lumii. Astfel, Adam a putut să se bucure pe deplin de comuniunea cu Creatorul în acest prim Sabat.

Argumentul folosit de unii creștini în legătură cu absența formulei: „A fost o seară și a fost o dimineață” în cazul zilei a șaptea a Creației, pentru a dovedi că nu a existat un Sabat literal de 24 h, este folosit de tradiția iudaică tocmai pentru a dovedi că Sabatul a fost o zi specială și literală pentru primii noștri părinți. Este de reținut că evreii nu au pus niciodată la îndoială faptul că zilele Creației au fost zile reale (astronomice) de 24h.

Lori Balogh