Coloseni 1,15: „Cel întâi născut din toată zidirea”

Coloseni 1,15: „Cel întâi născut din toată zidirea”

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea.”

Textul citat mai sus este folosit de unii comentatori ai Bibliei pentru a dovedi că natura Domnului Iisus Christos este diferită de cea a Tatălui. Fiind „întâiul născut” al întregii Creații, având, așadar, un început al existenței Sale (după opinia unora), Domnul Iisus este diferit de Dumnezeu Tatăl. Pentru faptul că El nu există din veșnicii, asemenea Tatălui, nu poate fi vorba de aceeași natură a celor două Persoane divine. De aici, unii trag concluzia că nici închinarea adusă celor două Persoane nu ar trebui să fie aceeași.

Este important să știm cine este în realitate Iisus Christos? Influențează concepția noastră despre El viața, închinarea și mântuirea noastră? Desigur! Și aceasta din mai multe motive:

1) Nu ne este indiferent în cine credem: într-un simplu om, într-o creatură care are un început al existenței sau într-un Fiu de Dumnezeu de aceeași natură cu Tatăl.

2) Nu ne este indiferent cine a murit pe cruce: un om, un înger, o creatură sau un Fiu de Dumnezeu egal cu Tatăl.

3) Nu ne este indiferent cui ne vom închina în veșnicie: unui om, unui înger, unei creaturi sau unui Fiu de Dumnezeu, de aceeași natură cu Tatăl.

4) Nu ne este indiferent cine este Mijlocitorul nostru, cine ne va judeca la judecata finală, cine va fi Împăratul împăraților și Domnul domnilor.

Nici lui Dumnezeu nu îi este indiferent ce concepție avem despre Fiul Său Prea Iubit, fapt pentru care El a legat mântuirea noastră de cunoașterea Lui: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17,3)

Întrebarea pe care o ridică expresia „întâiul născut” este următoarea: Această expresie se referă la timp (ordinea cronologică) sau la privilegiile care decurg din calitatea de întâi născut al unei familii?

Expresia „întâiul născut” este tradusă din grecescul „prototokos” care înseamnă: „cel superior”, „cel care are întâietate”, „cel care are privilegiile și prerogativele lui Dumnezeu”.

În timpurile Vechiului Testament, moștenitorul de drept al celei mai mari părți din averea părintească îi revenea întâiului născut, care prelua și rolul de preot al familiei. Întâiul născut avea o poziție privilegiată între frați.

Când ne referim la Iisus Christos, expresia „întâi născut” nu poate fi luată în sens fizic, deoarece atunci Biblia s-ar contrazice pe sine. Scriptura ne învață că Iisus este singurul Fiu al Tatălui (vezi Ioan 3,16; Coloseni 1,15).

De observat este și faptul că expresia „întâi născut” este folosită și în dreptul poporului evreu: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut” (vezi Exod 4, 22). Este evident că aici avem exemplul unui sens figurat al expresiei, căci Israel nu s-a născut fizic din Dumnezeu, ci avea, prin alegere, întâietate între popoare.

Expresia „întâi născut” este folosită și în dreptul unei seminții din Israel – Efraim: „Efraim este întâiul Meu născut” (vezi Ieremia 31,9). Efraim, ca fiu al lui Iosif, nu avea cum să fie întâiul născut nici al lui Iosif, nici al lui Iacov (Ruben era întâiul născut al lui Iacov). În cazul lui Efraim, expresia „întâiul Meu născut” are un sens figurat, referindu-se la întâietatea în privilegii, nu la nașterea fizică.

De asemenea, Biblia folosește cuvântul „născut” și în sensul convertirii, al întoarcerii unui om de la viața de păcat la o viață nouă, trăită într-o relație de armonie cu Dumnezeu (vezi Ioan 1,12;1 Petru 1,23).

Comentariile Biblice AZS aplică expresiei „întâiul născut” un sens figurat, nu fizic:

„Cel întâi născut”. „Grecescul „prototokos”. În Matei 1,25 și Luca 2,7, „prototokos” e folosit cu privire la Christos ca primul născut al Mariei. În Evrei 11:28, cuvântul e folosit cu privire la întâii născuți ai Egiptului, care au pierit cu prilejul plăgilor. În Evrei 12,23, cuvântul îi descrie pe membrii din „Biserica celor întâi-născuți”. În restul referirilor (Romani 8,29; Coloseni 1,15.18; Evrei 1,6; Apocalipsa 1,5), termenul „prototokos” e aplicat la Christos (vezi comentariile acestor pasaje).

S-a discutat mult de-a lungul timpului cu privire la însemnătatea cuvântului „prototokos” din Coloseni 1,15. Părinții bisericești timpurii îl aplicau la Christos, ca Fiu veșnic al lui Dumnezeu. Arienii foloseau acest verset pentru a arăta că Christos Însuși era o ființă creată. O asemenea interpretare, deși posibilă în ce privește gramatica pasajului, este contrazisă în alte părți ale Scripturii (vezi Nota Suplimentară de la Ioan 1). Pasajul poate fi înțeles într-un fel care să-l aducă în armonie cu învățătura generală a Scripturii și să fie în acord cu principiile sănătoase ale exegezei biblice.

În Evrei 1,6, „prototokos” se referă clar la întrupare, iar unii au căutat să dea aceeași interpretare și versetului din Coloseni 1,15. Alții cred că în Coloseni, Pavel se referă la înviere (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 13,33). Totuși, niciuna dintre aceste interpretări nu se potrivește contextului, deoarece Christos este prezentat aici drept Creator (vezi Coloseni 1,16) și precedând Creațiunea (vezi comentariul de la Ioan 1,1‑3.14).

Se pare, deci, că alegerea cea mai bună este a considera că termenul „prototokos” are aici un sens figurat, descriindu-L pe Iisus Christos ca primul în rang, făcându-se paralela cu demnitatea și slujba deținută de întâiul născut dintr-o familie obișnuită, sau mai precis, primul născut dintr-o familie regală. Poziția lui Christos este unică, plină de autoritate și absolută. Lui I s-au încredințat toate prerogativele și toată autoritatea în Cer și pe pământ. Pavel scoate în evidență poziția lui Christos deoarece caută să întâmpine argumentele învățătorilor mincinoși care declarau că Christos fusese creat, tăgăduindu-i astfel supremația.”

Așa cum se subliniază în acest comentariu, interpretarea expresiei „întâiul născut”, pusă în dreptul Domnului Christos, trebuie să se armonizeze cu restul declarațiilor Scripturii cu privire la Persoana Lui. Or, Biblia conține numeroase declarații despre divinitatea lui Christos, despre existența Sa din veșnicie, despre egalitatea Sa cu Tatăl în ceea ce privește natura Sa.

Iisus a declarat despre Sine că El este „Eu sunt” (vezi Ioan 8,58), însemnând „Cel ce există prin Sine Însuși”. Profetul Isaia Îl numește pe Fiul lui Dumnezeu „Părinte al veșniciilor” (vezi Isaia 9,6). Mica declară că obârșia (originea) Celui ce urma să se nască în Betleem „se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” (vezi Mica 5,2). Evanghelistul Ioan afirmă în introducerea Evangheliei sale: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1).

Deși avea privilegiile și prerogativele lui Dumnezeu, Iisus „n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” în timp ce lumea era pierdută, astfel că a părăsit de bunăvoie cerul pentru a deveni om. El a luat trup omenesc, S-a confruntat cu ispitele așa cum o facem și noi și a ieșit biruitor în folosul nostru, în beneficiul nostru (vezi Filipeni 2:5‑11; Evrei 2:14,17).

În concluzie, expresiile „născut” și „întâi născut” trebuie înțelese în sens figurat când se referă la Persoana lui Iisus Christos. Aceste expresii arată spre rolul lui Christos în derularea Planului de Mântuire, arată spre învierea Sa ca bază și garanție a învierii celor drepți și spre întâietatea Sa între copiii lui Dumnezeu. Iisus este întâiul născut nu în ceea ce privește ordinea cronologică, ci în ceea ce privește privilegiile de care Se bucură în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu.

Lori Balogh