Coloseni 1, 15: „Cel intai nascut din toata zidirea”

Coloseni 1, 15: „Cel intai nascut din toata zidirea”

”El este chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intai nascut din toata zidirea.”

     Textul citat mai sus este folosit de unii comentatori ai Bibliei pentru a dovedi ca natura Domnului Iisus Christos este diferita de cea a Tatalui. Fiind „intaiul nascut” al intregii Creatii,  avand, asadar, un inceput al existentei Sale ( dupa opinia unora ), Domnul Iisus este diferit de Dumnezeu Tatal. Pentru faptul ca El nu exista din vesnicii, asemenea Tatalui, nu poate fi vorba de aceeasi natura a celor doua Persoane divine. De aici, unii trag concluzia ca nici inchinarea adusa celor doua Persoane nu ar trebui sa fie aceeasi.

Este important sa stim cine este in realitate Iisus Christos ? Influenteaza conceptia noastra despre El viata, inchinarea si mantuirea noastra ? Desigur ! Si aceasta din mai multe motive:

1) Nu ne este indiferent in cine credem: intr-un simplu om, intr-o creatura care are un inceput al existentei sau intr-un Fiu de Dumnezeu de aceeasi natura cu Tatal.

2) Nu ne este indiferent cine a murit pe cruce: un om , un inger, o creatura sau un Fiu de Dumnezeu, egal cu Tatal.

3) Nu ne este indiferent cui ne vom inchina in vesnicie: unui om, unui inger, unei creaturi  sau unui Fiu de Dumnezeu, de aceeasi natura cu Tatal.

4) Nu ne este indiferent cine este Mijlocitorul nostru, cine ne va judeca la judecata finala, cine va fi Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.

Nici lui Dumnezeu nu ii este indiferent ce conceptie avem despre Fiul Sau Prea Iubit, fapt pentru care El a legat mantuirea noastra de cunoasterea Lui: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu.”  ( Ioan 17,3 )

Intrebarea pe care o ridica expresia „intaiul nascut” este urmatoarea: Aceasta expresie se refera la timp ( ordinea cronologica ) sau la privilegiile care decurg din calitatea de intai nascut al unei familii ?

Expresia „intaiul nascut” este tradusa din grecescul „prototokos” care inseamna: „Cel superior”, „Cel care are intaietate”, „Cel care are privilegiile si prerogativele lui Dumnezeu”.

In timpurile Vechiului Testament, mostenitorul de drept al celei mai mari parti din averea parinteasca ii revenea intaiului nascut, care prelua si rolul de preot al familiei. Intaiul nascut avea o pozitie privilegiata intre frati.

Cand ne referim la Iisus Christos, expresia “intai nascut” nu poate fi luata in sens fizic, deoarece atunci Biblia s-ar contrazice pe sine. Scriptura ne invata ca Iisus este singurul Fiu al Tatalui ( Ioan 3, 16; Coloseni 1, 15 ).

De observat este si faptul ca expresia “intai nascut” este folosita si in dreptul poporului evreu: “Israel este fiul Meu, intaiul Meu nascut” ( Exod 4, 22 ). Este evident ca avem aici exemplul unui sens figurat al expresiei, caci Israel nu s-a nascut fizic din Dumnezeu, ci avea, prin alegere, intaietatea intre popoare.

Expresia “intai nascut”este folosita si in dreptul unei semintii din Israel – Efraim: “Efraim este intaiul Meu nascut” ( Ieremia 31, 9 ). Efraim, ca fiu al lui Iosif, nu avea cum sa fie , din punct de vedere fizic, intaiul nascut nici al lui Iosif, nici al lui Iacov ( Ruben era intaiul nascut al lui Iacov ). In cazul lui Efraim, expresia “intaiul Meu nascut” are un sens figurat, referindu-se la intaietatea in privilegii, nu la nasterea fizica.

De asemenea, Biblia foloseste cuvantul “nascut” si in sensul convertirii, al intoarcerii unui om de la viata de pacat la o viata noua, traita intr-o relatie de armonie cu Dumnezeu (Ioan 1, 12;1 Petru 1, 23 ).

Comentariile Biblice AZS aplica expresiei „intaiul nascut” un sens figurat, nu fizic:

„Cel întâi născut”. „Grecescul „prototokos”. În Matei 1,25 şi Luca 2,7, „prototokos” e folosit cu privire la Christos ca primul născut al Mariei. În Evrei 11:28, cuvântul e folosit cu privire la întâii născuţi ai Egiptului, care au pierit cu prilejul plăgilor. În Evrei 12,23, cuvântul îi descrie pe membrii din „Biserica celor întâi-născuţi”. În restul referirilor (Romani 8,29; Coloseni 1,15.18; Evrei 1,6; Apocalipsa 1,5),  termenul „prototokos”  e aplicat la Christos (vezi comentariile acestor pasaje).

S-a discutat mult de-a lungul timpului cu privire la însemnătatea cuvântului „prototokos” din Coloseni 1,15. Părinţii bisericeşti timpurii îl aplicau la Christos, ca Fiu veşnic al lui Dumnezeu. Arienii foloseau acest verset pentru a arăta că Christos Însuşi era o fiinţă creată. O asemenea interpretare, deşi posibilă în ce priveşte gramatica pasajului, este contrazisă în alte părţi ale Scripturii (vezi Nota Suplimentară de la Ioan 1). Pasajul poate fi înţeles într-un fel care să-l aducă în armonie cu învăţătura generală a Scripturii şi să fie în acord cu principiile sănătoase ale exegezei biblice.

În Evrei 1,6,  „prototokos” se referă clar la întrupare, iar unii au căutat să dea aceeaşi interpretare şi versetului din Coloseni 1,15. Alţii cred că în Coloseni, Pavel se referă la înviere (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 13,33). Totuşi, nici una din aceste interpretări nu se potriveşte contextului, deoarece Christos este prezentat aici drept Creator (vezi Coloseni 1,16) şi precedând Creaţiunea (vezi comentariul de la Ioan 1,1–3.14).

Se pare, deci, că alegerea cea mai bună este a considera că termenul „prototokos” are aici un sens figurat, descriindu-L pe Iisus Christos ca primul în rang, făcându-se paralelă cu demnitatea şi slujba deţinută de întâiul născut dintr-o familie obişnuită, sau mai precis, primul născut dintr-o familie regală. Poziţia lui Christos este unică, plină de autoritate şi absolută. Lui I s-au încredinţat toate prerogativele şi toată autoritatea în Cer şi pe pământ. Pavel scoate în evidenţă poziţia lui Christos deoarece caută să întâmpine argumentele învăţătorilor mincinoşi care declarau că Christos fusese creat, tăgăduindu-i astfel supremaţia.”

Asa cum se subliniaza in acest comentariu, interpretarea expresiei „intaiul nascut”,  pusa in dreptul Domnului Christos, trebuie sa se armonizeze cu restul declaratiilor Scripturii cu privire la Persoana Lui. Or, Biblia contine numeroase declaratii despre divinitatea lui Christos, despre existenta Sa din vesnicie, despre egalitatea Sa cu Tatal in ceea ce priveste natura Sa.

Iisus a declarat despre Sine ca este ” Eu sunt” ( Ioan 8,58 ), insemnand „Cel ce exista prin Sine Insusi”. Profetul Isaia Il numeste pe Fiul lui Dumnezeu„Parinte al vesniciilor” (Isaia 9,6 ). Mica declara ca obarsia ( originea ) Celui ce urma sa se nasca in Betleem „se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei” ( Mica 5:2 ). Evanghelistul Ioan afirma in introducerea Evangheliei sale :” La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu” ( Ioan 1:1 ). Desi avea privilegiile si prerogativele lui Dumnezeu,  Iisus „n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu” in timp ce lumea era pierduta, astfel ca a parasit de bunavoie cerul pentru a deveni om. El a luat trup omenesc, S-a confruntat cu ispitele asa cum o facem si noi si a iesit biruitor in folosul nostru, in beneficiul nostru. ( Filip. 2:5-11; Evr. 2:14,17 )

In concluzie, expresiile “nascut” si “intai nascut” trebuie intelese in sens figurat cand se refera la Persoana lui Iisus Christos. Aceste expresii arata spre rolul lui Christos in derularea Planului de Mantuire, arata spre invierea Sa ca baza si garantie a invierii celor drepti, si spre intaietatea Sa intre copiii lui Dumnezeu. Iisus este intaiul nascut nu in ceea ce priveste ordinea cronologica, ci in ceea ce priveste privilegiile de care se bucura in calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu.

Lori Balogh