2 Corinteni 5,8: “Ca sa fim acasa la Domnul”
“Da, suntem plini de incredere si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul.”
La o citire superficiala, unii au tras concluzia ca la moarte omul se indreapta spre casa cereasca, si ca Pavel, dorind cu infocare sa fie “acasa la Domnul”, ar privi moartea ca ceva de dorit. Citind insa intregul context ( vers, 1-11 ), observam ca apostolul Pavel pune in contrast trupul pamantesc supus bolii si mortii cu trupul glorios si vesnic pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru cei mantuiti.
In versetele 3 si 4, Pavel vorbeste despre moarte ca o stare de dezbracare si goliciune. El ar fi dorit, daca era cu putinta, sa evite aceasta stare intermediara si sa fie imbracat cu “locasul ceresc”. Cu alte cuvinte, el dorea sa fie stramutat fara sa guste moartea. Cuvintele lui sunt ecoul celor scrise de el in 1 Corinteni 15, 51-54: “trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.”
„O cercetare atentă a afirmaţiilor lui Pavel înlătură în mod clar şi decisiv orice posibilitate a unei stări între moarte şi înviere în care, ca duhuri descarnate („goale” sau „dezbrăcate”), oamenii să se ducă „acasă la Domnul”. Comparaţi cu Romani 8,22.23; vezi la Filipeni 1,21-23.
Biblia descrie moartea ca un simplu somn din care credincioşii se vor trezi la prima înviere (Ioan 11,11.14.25,26; 1 Corinteni 15,20.51-54; 1 Tesaloniceni 4,14-17; 5,10). Numai atunci, atât sfinţii cei vii, cât şi cei înviaţi, vor fi cu Domnul (vezi la 1 Tesaloniceni 4,16-18). Niciuna dintre aceste categorii nu o ia înaintea celeilalte (cf. Evrei 11,39.40).”( Comentarii Biblice AZS )
Lori Balogh