Dintre cugetările lui Michel de Montaigne
(scriitor renascentist francez: 1533‑1592)
„Ambiția este vecina trufiei sau, mai curând, fiica ei.”
„Bucuria profundă cuprinde mai multă gravitate decât veselie.”
„Nu există replică atât de usturătoare ca disprețul tăcut.”
„A filozofa înseamnă a te îndoi.”
„Înțelepciunea își are excesele ei și are tot atâta nevoie de moderație ca și nebunia.”
„Cine nu are o memorie bună nu ar trebui să se încurce cu minciuna.”
„De ce te temi de cea din urmă zi a ta? Ea nu contribuie mai mult la moartea ta decât fiecare dintre celelalte.”
„Politețea nu costă nimic, dar cumpără orice.”
„Din lipsă de prudență cazi în lipsă de curaj.”
„Când pericolul se naște, fiind mic, nu-l descoperi; când a crescut, nu-i mai găsești remediu.”
„Prudența, cât e ea de gingașă și de circumspectă, e vrăjmașa de moarte a realizărilor mărețe.”
„Nu rațiunea mea cedează și se încovoaie, ci genunchii mei.”
„Rațiunea își vede de drumul ei, că-i frântă, șchioapă sau ruptă din șale.”
„Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite.”
„Nu nevoia, ci mai curând belșugul naște zgârcenia.”
„Nu există nimic care să imprime un lucru atât de viu în amintire ca dorința de a-l uita.”
„Exercițiul cel mai fructuos și mai natural pentru spirit e… conversația.”
„Nu mori pentru că ești bolnav, mori pentru că ești viu.”
„Viața mea a fost plină de nenorociri, dintre care majoritatea nu s-au întâmplat niciodată.”
„Cine i-ar învăța pe oameni să moară, i-ar învăța cum să trăiască.”
Culegere de Lori Balogh
