Tacerea cerului

Tacerea cerului

     Cineva spunea ca pana acolo unde vor ajunge rugaciunile noastre vom ajunge si noi. Dar daca multe din rugaciunile pe care le inaltam catre cer se opresc in podurile caselor si bisericilor noastre ?

Trebuie sa recunoastem ca felul acesta de vorbire are un caracter mai mult pedagogic. Ideea ca o rugaciune rostita nu poate trece de tavanul casei sau al bisericii este mai mult o exprimare plastica decat o realitate. Este, daca vreti, o simpla metafora…

In realitate, Tatal nostru ceresc aude si inregistreaza orice rugaciune rostita de creaturile Sale, indiferent de motivatia, scopul, continutul sau felul in care este formulata rugaciunea. Stiti de unde putem fi siguri de acest lucru ? Din avertismentul dat de Mantuitorul cu privire la vorbirea noastra:

“Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit” ( Matei 12, 36.37 ).

Asadar, in ziua judecatii vom raspunde pentru fiecare cuvant rostit in timpul vietii. Aceasta inseamna ca Cineva le-a auzit si le-a inregistrat in “cartile “ din ceruri. Prin urmare, si rugaciunile noastre se incadreaza aici.

     “Bine, bine”, ar putea obiecta cineva, “dar cele mai multe din rugaciunile noastre, cu exceptia celor rostite cu glas, nu se incadreaza in spusele Mantuitorului”. Dar oare gandurile, intentiile, sentimentele, emotiile si planurile noastre nerostite nu sunt inregistrate in cer ?

In Predica de pe Munte, Domnul Christos ne da un indemn pretios cu privire la rugaciune: “Ci tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie usa si roaga-te Tatalui tau care este in ascuns; si Tatal tau care vede in ascuns iti va rasplati” ( Matei 6,6 ).

Tatal nostru ceresc vede “in ascuns”. Pentru El nu exista taine sau ascunzisuri, nici domenii ale vietii si existentei in care El nu poate patrunde. Acest adevar este cel care l-a inspirat pe regele David sa scrie impresionantul Psalm 139:

“Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cand stau jos si cand ma scol si de departe imi patrunzi gandul. Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate caile mele. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba si Tu, Doamne, il si cunosti in totul ( Psalmul 139, 1-4 ).

Mai poate sustine cineva ca rugaciunile inaltate doar cu gandul nu ajung la urechea lui Dumnezeu si nu sunt inregistrate in memoria cerului ? De ce atunci multe din rugaciunile noastre par sa se loveasca de un zid nevazut, aflat intre noi si cer, impiedicandu-L pe Dumnezeu sa ne raspunda ? De ce tace cerul uneori ?

Uneori cerul tace, desi ar vrea sa vorbeasca mereu. El tace nu pentru ca e surd la cererile si nevoile noastre, ci pentru ca rugaciunile noastre sunt cuprinse de un spirit pe care cerul nu-l poate aproba. In realitate, toate rugaciunile noastre sunt auzite si inregistrate in cer. Insa nu toate primesc raspuns. Dintre cele care nu primesc raspuns imediat, unele vor primi raspuns mai tarziu, cand Dumnezeu considera ca este momentul cel mai potrivit; altele vor primi raspunsul intr-un alt mod decat ne asteptam.

Dar ce ne facem cu acele rugaciuni care nu primesc niciun raspuns: nici imediat, nici mai tarziu, nici intr-un alt mod ? De ce tace cerul in acele cazuri ? Iata cateva motive pentru care unele rugaciuni “se opresc” in podurile caselor si ale bisericilor noastre, neprimind niciodata raspuns din partea Tatalui ceresc:

1) Cultivarea unui pacat favorit

2) O gresita folosire a binecuvantarilor lui Dumnezeu

3) Cereri egoiste

4) Nesupunearea fatza de vointa lui Dumnezeu exprimata in Cuvantul Sau

5) Necredinta ( neincrederea in Dumnezeu si Cuvantul Sau )

6) Nestatornicia

7) Nerabdarea

8) Mandria

9) Incumetarea

10) Un spirit neiertator

Despre fiecare din aceste motive s-ar putea scrie mult, caci Biblia are cate ceva de spus despre toate.

Stiati ca rugaciunea poate fi privita cu scarba de Dumnezeu in anumite situatii ? Autorul Proverbelor ne avertizeaza: “Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte Legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba” ( Proverbe 28,9 ).

Stiati ca unele lucruri pe care le cerem lui Dumnezeu nu le primim pentru ca le cerem cu un gand rau ? Apostolul Iacov confirma acest trist adevar: “Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre” ( Iacov 4,3 ).

De ce oare a rostit Mantuitorul Pilda judecatorului nedrept ? Evanghelistul Luca ne explica motivul: “Iisus le-a spus o pilda ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase” ( Luca 18,1 ).

De ce oare Simon vrajitorul, chiar dupa ce a fost botezat, luand asupra lui Numele lui Christos, a fost atat de aspru mustrat de Petru ? Biblia demasca adevaratele intentii ale lui Simon: “Cand a vazut Simon ca Duhul Sfant era dat prin punerea mainilor apostolilor, le-a dat bani si a zis: “Dati-mi si mie puterea aceasta , pentru ca peste oricine-mi voi pune mainile, sa primeasca Duhul Sfant”. Dar Petru i-a zis: “Banii tai sa piara impreuna cu tine pentru ca ai crezut ca darul lui Dumnezeu s-ar putea cumpara cu bani. Tu nu ai nici parte, nici sort in toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu” ( Fapte 8, 18-21 ).

Toti crestinii sinceri se roaga pentru iertare. De ce, totusi, nu simt toti ca le este luata povara vinovatiei de pe inima ? Mantuitorul ne arata cauza: “Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre” ( Matei 6,14.15 ).

Apostolul Pavel s-a rugat de trei ori ca “tepusul” din trupul sau sa fie indepartat. Si totusi, Dumnezeu nu i-a raspuns in felul in care se astepta apostolul. De ce ? Pavel isi va da seama mai tarziu: “Si pentru ca sa nu ma umflu de mandrie din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca si sa ma impiedice sa ma ingamf. De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia. Si El mi-a zis: “Harul Meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita” ( 2 Corinteni 12, 7-9 ).

In concluzie, exista momente in care cerul tace. Desi tanjeste sa fie intr-o permanenta comuniune cu creaturile Sale, Dumnezeu e nevoit si chiar impiedicat uneori sa taca si sa nu raspunda rugaciunilor noastre. De aceea, mai in gluma, mai in serios, cineva afirma ca podurile caselor si ale bisericilor noastre sunt pline de rugaciuni care s-au oprit acolo, fara sa ajunga pana la tronul lui Dumnezeu.

Desigur, aceasta este doar o figura de stil. Dumnezeu aude si inregistreaza orice rugaciune rostita cu buzele sau doar cu inima. Insa El nu raspunde decat acelor rugaciuni care sunt dupa voia Sa. Iar cele care sunt dupa voia Sa, sunt , de fapt, cele care sunt spre fericirea noastra. Atat cea vremelnica, cat mai ales cea vesnica…

Lori Balogh

This entry was posted in Cararile rugaciunii and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.