Legea duminicală

Legea duminicală

Un exercițiu de imaginație

Imaginați-vă că într-una dintre zilele următoare, ascultând știrile la radio sau urmărindu-le la televizor sau pe internet, veți auzi, printre știrile obișnuite ale zilei, și următorul comunicat:

„Congresul SUA, întrunit în ședință extraordinară, analizând profunda criză economică, morală și socială în care a ajuns națiunea americană, luând act de înmulțirea fără precedent a dezastrelor abătute asupra teritoriului SUA și ținând cont de dorința celor mai largi grupări și organizații creștine, precum și de cererile înaintate Congresului de cele mai puternice centrale sindicale, decretează:

Articolul 1: Toți cetățenii SUA, rezidenții și cetățenii străini aflați în vizită de afaceri sau agrement pe teritoriul american, pe toată durata șederii lor pe teritoriul american vor acorda o deosebită atenție respectării duminicii ca zi de odihnă și de cult.

Articolul 2: În această zi se interzice cu desăvârșire orice activitate productivă, comercială, agricolă sau de transport, orice manifestări sportive, culturale sau de agrement, cu excepția celor legate de învățământul religios și participarea la serviciile de cult duminicale.

Articolul 3: Ziua de duminică va fi dedicată de cetățenii americani, rezidenți și străinii aflați temporar pe teritoriul SUA participării la serviciile de cult, la întruniri cu caracter religios și întâlniri de rugăciune, în care se vor înălța rugăciuni pentru salvarea națiunii americane și înlăturarea dezastrelor care au lovit-o în ultima vreme.

Articolul 4: Cei care nu se vor supune acestei legi vor suporta rigorile legii după cum urmează:

a) Pentru prima abatere, se vor aplica amenzi al cărui cuantum va fi stabilit ulterior, prin normele de aplicare ale legii mai sus menționate.

b) Pentru a doua abatere, se vor confisca averile celor în cauză și se vor bloca conturile bancare.

c) Pentru a treia abatere, li se va interzice inculpaților orice schimb comercial și vor fi privați de libertate, pedepsele cu închisoarea urmând să fie prevăzute în normele metodologice de aplicare a legii.

Semnat: Președintele Congresului SUA

Promulgat: Președintele SUA

Vi se pare posibilă o astfel de știre în zilele noastre? Este posibil ca un stat care s-a remarcat încă de la întemeierea lui ca un apărător și garant al libertăților fundamentale ale omului să emită o astfel de lege restrictivă?

Vă mărturisesc că, dacă nu aș cunoaște cât de cât profețiile Bibliei (în mod deosebit profeția din Apocalipsa cap. 13), aș spune categoric: „Așa ceva, niciodată! În țară tuturor libertăților, în țara care a oferit adăpost tuturor celor persecutați din toate colțurile lumii, așa ceva nu se va întâmpla niciodată.”

Și totuși, într-o bună zi (și se pare că acea zi nu este prea departe), o astfel de lege va fi dată, iar posturile de știri din lumea întreaga o vor lansa în eter. Ne place sau nu, credem sau nu credem lucrul acesta, o astfel de lege va fi dată: întâi în SUA, apoi în întreaga lume, prin mijloace pe care acum încă nu le cunoaștem.

Aceasta nu este o simplă opinie a unui om oarecare, ci este adevărul pe care îl descoperă Însuși Dumnezeu, Cel pentru care viitorul nu ascunde nicio taină. Dacă cineva are îndoieli cu privire la o asemenea posibilitate, profeția din Apocalipsa 13:11‑18 îi stă la dispoziție pentru clarificare.

Vremea fiarelor

Înainte de a pătrunde în înțelesurile acestei profeții actuale, este necesară o precizare: Având în vedere faptul că evenimentele descrise aici sunt în mare parte de domeniul viitorului (în mod deosebit de la versetul 12 înainte), trebuie să fim foarte reținuți cu privire la detalii. Profeția biblică ne prezintă direcțiile generale după care se va derula istoria în viitorul apropiat, fără ca ea să ne dea și amănunte.

Pe acestea le vom înțelege la timpul potrivit, iar atunci când acest timp va veni, credința celor care au luat în serios Cuvântul lui Dumnezeu va crește. Acesta este, de fapt, rostul profețiilor: nu să satisfacă curiozitatea, ci să ne întărească credința. Acest principiu este deseori repetat de Însuși Mântuitorul: „Și v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți” (Ioan 14:29; vezi și cap. 13:19; 16:4).

Pentru identificarea celor două fiare, vezi articolele: „Vremea fiarelor – Fiara din mare” și „Vremea fiarelor – Fiara cu coarne de miel”. În cele două articole sunt prezentate criteriile de identificare ale celor două fiare, toate concluziile conducându-ne spre o singură interpretare: prima fiară reprezintă papalitatea, iar a doua fiară – SUA.

Ce aduce nou cea de-a doua fiară apărută pe scena istoriei lumii? Conform profeției din Apocalipsa 13:11‑18, cea de-a doua fiară – cea cu coarne de miel – va aduce câteva noutăți:

1) Din versetul 12 și 14 înțelegem că fiara cu coarne de miel, respectiv SUA, va influența întreaga lume să adopte un anumit mod de închinare. Profeția specifică faptul că nu doar locuitorii SUA, ci toți locuitorii pământului se vor închina fiarei și icoanei ei, primind semnul ei pe frunte sau pe mână.

Mijloacele prin care America va realiza acest lucru nu sunt încă cunoscute. Totuși, Biblia ne sugerează două dintre ele:

a) Amăgirea locuitorilor pământului prin semne și minuni.

b) Influențarea guvernelor lumii de către SUA, pentru impunerea planurilor de ridicare a chipului fiarei.

Sintagma „ea a zis locuitorilor pământului” poate însemna și „ea a impus locuitorilor pământului” sau „ea i-a influențat pe locuitorii pământului”. Cu privire la semnele și minunile de care amintește profeția este de remarcat faptul că acestea vor întări influența SUA și vor da credibilitate intențiilor și planurilor lor.

Oamenii care consideră că orice semn și minune nu poate veni decât de la Dumnezeu, vor fi ușor amăgiți să creadă că planurile celei de-a doua fiare corespund voinței divine. Emiterea unor legi însoțite de minuni îi va determina pe locuitorii pământului să le accepte relativ ușor, considerând că ele sunt aprobate de Însuși Dumnezeu.

2) Cea de-a doua fiară face ca întregul pământ să se închine primei fiare (papalității), restabilind complet puterea ei după ce rana de moarte a fost vindecată.

3) Fiara cu coarne de miel va sugera tuturor locuitorilor pământului să facă o icoană (imagine, chip) fiarei dintâi. Acestei icoane i se va da suflare (viață) pentru ca ea să „vorbească” (vers. 14,15), adică să emită legi.

Ce poate semnifica aceasta „icoană a fiarei”? Trebuie să precizăm încă de la început că „icoana fiarei” este altceva decât prima fiară. Ea este doar o copie, nu originalul. Ea seamănă cu fiara ridicată din mare, ceea ce înseamnă că îi copiază metodele, fără însă să se identifice cu aceasta.

Din studiul profețiilor apocaliptice (Daniel și Apocalipsa), în care diferitele puteri ale lumii apar sub simbolul unor fiare, remarcăm faptul că prima fiară din Apocalipsa 13 are o trăsătură unică, pe care nu o regăsim la niciuna dintre celelalte fiare: Ea este o putere politico-religioasă. Aceasta înseamnă că biserica este unită cu statul.

Toate celelalte fiare sunt doar puteri politice. Doar despre fiara din mare ni se spune că „toți locuitorii pământului i se vor închina” (vers. 4 și 8), că avea pe capete „nume de hulă” (vers. 1) și că rostea „vorbe de hulă” (vers. 5). Aceste detalii sugerează faptul că această fiară este o putere politico-religioasă. Toate aceste detalii ne conduc spre o singură concluzie: papalitatea este singura putere politico-religioasă care corespunde profeției din Apocalipsa 13.

„Icoana fiarei” trebuie să fie o instituție sau o organizație de aceeași natură cu prima fiară, respectiv să fie tot o putere politico-religioasă. Cei mai mulți comentatori sunt de părere că „icoana fiarei” va fi realizată prin unirea principalelor biserici protestante din SUA pe baza doctrinelor comune, unire din care va rezulta un organism care se va implica în politică, forțând guvernul să emită legi cu caracter religios. Unii comentatori identifică deja icoana fiarei cu Consiliul Mondial al Bisericilor, organizație care își propune unirea tuturor bisericilor creștine cu scopul de a fi „o turmă și un Păstor” (Ioan 10:16).

Este de remarcat faptul că de la apariția Reformei în secolul al XVI-lea până în prima jumătate a secolului al XX-lea, creștinismul a avut tendința de dezmembrare, rezultând biserici protestante și neoprotestante. Din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, tendința este inversă: aceea de unire a bisericilor.

În sensul acesta se face apel la cuvintele Mântuitorului: „Va fi o turmă și un Păstor” (Ioan 10:16), iar pentru realizarea acestui deziderat, bisericile sunt dispuse să facă o mulțime de concesii.

„Icoana fiarei” se întrezărește deja la orizont. Atunci când majoritatea bisericilor se vor uni, nu va mai fi decât un pas până la dictatură religioasă, cu consecințele ei inerente: persecutarea celor care refuză să se unească prin compromis. Profeția din Apocalipsa 13 ne spune că acestei icoane a primei fiare i se va da suflare, adică va prinde viață, cea ce sugerează faptul că noua putere politico-religioasă va emite legi și decrete pe care le va impune lumii.

4) „Icoana fiarei” va fi o putere persecutoare (vers. 15), până acolo încât va emite chiar un decret de condamnare la moarte împotriva celor ce nu se vor supune legilor emise de ea.

5) Cea de-a doua fiară va impune semnul fiarei tuturor locuitorilor pământului (vers. 16), fie pe mâna dreaptă (prin constrângere), fie pe frunte (prin convingere). Ce poate să însemne acest „semn al fiarei”? Există două posibilități pentru a-l identifica:

1) Să o întrebam pe prima fiară care este semnul autorității ei.

2) Să cercetăm Scriptura pentru a afla care este semnul lui Dumnezeu și, prin contrast, vom identifica și semnul fiarei, care trebuie să fie de aceeași natură.

Biblia este cât se poate de clară cu privire la semnul lui Dumnezeu, care nu este altceva decât Sabatul Poruncii a patra – ziua de odihnă și închinare lăsată de Creator (vezi Exodul 31:13,17; Ezechiel 20:12,20).

Dacă semnul lui Dumnezeu este adevărata zi de odihnă și închinare stabilită de Dumnezeu încă de la Creație, atunci semnul fiarei trebuie să fie de aceeași natură: Tot o zi de odihnă și închinare, însă nu cea stabilită de Creator, ci de puterea simbolizată de fiară. Acesta nu este altceva decât serbarea duminicii, prima zi a săptămânii, în locul Sabatului biblic. De fapt, papalitatea recunoaște faptul că duminica (sabatul fals) a fost stabilită de ea însăși ca zi de odihnă și închinare, ca semn al autorității sale.

Așadar, toate indiciile pe care le furnizează profeția din Apocalipsa 13:11‑18 ne conduc spre o lege duminicală care va fi dată întâi în SUA, dar care, prin mijloace pe care încă nu le cunoaștem, va deveni o lege mondială, într-o societate a Noii Ordini Mondiale.

Profeția din Apocalipsa 13 sugerează faptul că în aceste ultime scene ale luptei dintre bine și rău nu vor exista decât două categorii de oameni: Unii (majoritatea) care se vor închina fiarei și icoanei ei, primind semnul ei pe frunte sau pe mână (sabatul fals – duminica), și alții (minoritatea) care vor refuza să se închine altcuiva decât lui Dumnezeu, primind doar semnul Lui pe frunte (Sabatul adevărat).

Tendințe actuale

Profeția din Apocalipsa 13:11‑18 vorbește despre o colaborare între cele două puteri reprezentate prin cele două fiare: fiara din mare (papalitatea) și fiara cu coarne de miel (SUA). Din această strânsă colaborare va rezulta „icoana fiarei” care va reedita metodele folosite de prima fiară în perioada Evului Mediu în ceea ce privește constrângerea conștiinței oamenilor.

De fapt, ideea unei legi duminicale nu este o noutate. În SUA și Canada, există deja așa-numitele „legi albastre” („blue laws”) – legi de natură puritană care cer respectarea cu strictețe a duminicii ca zi de odihnă și cult. Acest tip de legi este caracteristic acelor regiuni ale lumii unde există o moștenire creștină, fiind destinate impunerii standardelor religioase, în special respectarea duminicii ca zi de odihnă și închinare, precum și interzicerii cumpărăturilor în această zi.

Iată cum sună legea duminicală din statul Virginia – prima lege de acest fel dată în America încă din anul 1610: „Fiecare bărbat și femeie să se pregătească dimineață pentru serviciul divin și predicile de duminică, iar după-amiază pentru serviciul divin și catehizare. Pedeapsa pentru prima abatere: să-și piardă provizia pentru întreaga săptămână următoare; pentru a doua: să-și piardă provizia și de asemenea să fie biciuit; și pentru a treia oară să fie omorât” (1).

Observați natura de fiară? SUA apar pe scena profetică sub forma unei fiare încă de la început. Doar coarnele sunt ca ale unui miel. Astfel de legi duminicale, asemănătoare celei din Virginia, există încă în legislația mai multor state americane. Unele legi de acest fel au fost abrogate; în alte cazuri, deși ele există încă în legislația unor state americane, în ultimii două sute de ani nu li s-a acordat importanță, datorită „coarnelor de miel” (libertăților civile și religioase asigurate de Constituția SUA). Însă așa vor sta lucrurile mereu?

Tendința actuală este ca aceste legi să fie reactivate și impuse pe plan național, devenind legi federale. Primul amendament al Constituției SUA garantează deplină libertate religioasă a oricărui cetățean american. Astăzi însă, se fac tot mai multe presiuni ca acest amendament să fie înlăturat din Constituție. Pentru modificarea lui este nevoie ca 34 de state americane să ceară acest lucru. Până în prezent, 32 de state sunt de acord cu modificarea Constituției. Când însă se vor întruni condițiile legale pentru convocarea Adunării Constituționale, orice este posibil.

La o întrunire care a avut loc în zilele de 30 și 31 ianuarie 1986, mai mulți judecători ai Curții Supreme de Justiție au luat în discuție primul amendament al Constituției, precum și legile duminicale existente în unele state. Concluzia? S-a stabilit că aceste legi nu au un caracter religios, ci social.

Deși această întâlnire a judecătorilor Curții Supreme a avut loc cu circa trei decenii în urmă, este important să observăm cum se schimbă treptat modul de gândire: Legea duminicală nu mai e privită ca fiind de natură religioasă, ci de natură socială. Această schimbare de optică pregătește terenul ca astfel de legi să fie larg acceptate.

În cadrul tendinței actuale, trebuie să amintim eforturile făcute de organizația „Alianța Zilei Domnului”, ai cărei lideri călătoresc în lumea întreagă pentru a stabili contacte cu marile biserici creștine în vederea impunerii păzirii duminicii.

Teleevangheliști cu mare influență asupra poporului american (Jerry Fallwel – decedat în 2007, Pat Robertson) au vorbit deschis despre necesitatea ca SUA să aibă un președinte creștin și legi creștine, ceea ce înseamnă ca America să devină un stat fundamentalist. Ideea de a nu amesteca religia cu statul este satanică, după părerea lui Jerry Fallwel, deoarece ea îi împiedică pe creștini să conducă țara după principii creștine.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană este foarte aproape de impunerea unei legi duminicale. O coaliție formată din sindicate, politicieni romano-catolici și prelați, sprijinită de Biserica Anglicană și chiar de rabinul-șef al Angliei, militează pentru impunerea unei legi duminicale în spațiul european.

Rațiunile legii duminicale

Ca orice lege, legea duminicală va fi prezentată publicului cu anumite rațiuni care să o motiveze. Aceasta cu atât mai mult cu cât o astfel de lege vizează libertatea de conștiință a omului. Acum nu putem cunoaște toate motivele care vor fi invocate la timpul respectiv, însă putem intui unele dintre ele. Un lucru este cert: problema legii duminicale va fi astfel prezentată lumii încât mulțimile vor fi convinse că această lege este necesară. Iată trei posibile rațiuni care vor sta la baza emiterii unei astfel de legi:

1) Dezastrul economic la care nu se mai găsesc soluții omenești.

2) Dezastrele naturale, tot mai violente și mai numeroase, văzute ca pedepse divine pentru că oamenii nu mai respectă ziua de odihnă și de cult (sabatul fals- duminica).

3) Criză morală prin care trece națiunea americană.

Se aud deja tot mai multe voci în mass-media americană, care afirmă că nu va fi nicio scăpare de la dezastrul economic până ce duminica nu va fi impusă poporului prin legi și decrete guvernamentale.

„Aici este răbdarea sfinților”

Asemenea întregii cărți, profeția din Apocalipsa capitolul 13 este o descoperire a lui Iisus Christos pentru timpul sfârșitului. Ea ne arată că în curând va veni timpul ca o astfel de lege să fie emisă, mai întâi în SUA, ca lege națională civilă, apoi pe întregul pământ.

Deși nu cunoaștem toate detaliile și mecanismele care vor conlucra la împlinirea acestei profeții, credem că ea se va împlini aidoma. Dumnezeu nu poate să mintă! Ceea ce rezultă foarte clar din enunțul profeției este faptul că această lege duminicală va polariza întreaga omenire, împărțind-o în două mari categorii:

– Cei mulți care, temându-se de consecințele eludării acestei legi, vor accepta semnul fiarei și i se vor supune.

– Cei puțini, care vor rămâne loiali lui Dumnezeu și Legii Sale, păzind în continuare adevăratul Sabat al zilei a șaptea, așa cum a fost stabilit de Dumnezeu încă de la Creație.

Celor care vor ceda presiunilor și se vor închina fiarei și icoanei ei, primind semnul ei, Cuvântul lui Dumnezeu le adresează unul dintre cele mai severe avertismente care pot exista pe paginile sale: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei” (Apocalipsa 14:9‑11).

Poate Dumnezeul iubirii să dea un avertisment atât de sever? Numai Cineva care iubește mult și vrea să salveze cât mai mulți oameni poate da un avertisment atât de grav. Cuvintele celui de-al treilea înger ne transmit cel puțin două mesaje:

1) Problema primirii sau respingerii semnului fiarei este de o importanță capitală, atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu. Din moment ce consecințele sunt atât de grave, înseamnă că lui Dumnezeu nu Îi este indiferent de cine vor asculta oamenii în această ultimă confruntare dintre bine și rău.

2) Dumnezeu ne iubește atât de mult încât ne dorește cu gelozie pentru Sine, căutând prin orice mijloace să ne împiedice să pierim, primind semnul fiarei.

Cât despre puținii oameni care vor refuza semnul fiarei, chiar cu prețul pierderii vieții, stă scris: „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus” (Apocalipsa 14:12).

„Aici”, adică în acest timp de mare întuneric spiritual, când pământul pare să se cufunde în neant sub dominația fiarei și icoanei ei, Dumnezeu va avea pe pământ o elită de sfinți care vor demonstra că au o astfel de dragoste față de El și Legea Sa, încât vor fi dispuși să-și sacrifice chiar și viața pentru a rămâne credincioși, trăind viața de credința la fel cum a trăit-o și Mântuitorul lor.

Timpul în care cele două clase de oameni se vor separa pentru totdeauna este foarte aproape. Noi în care categorie vom fi găsiți la revenirea Mântuitorului? Vom ceda oare presiunilor, primind semnul fiarei, sau vom rezista în ciuda tuturor amenințărilor și suferințelor, primind sigiliul lui Dumnezeu? Felul în care trăim acum, în timp de pace și libertate, arată ce hotărâri vom lua atunci, în timp de criză și constrângeri.

Profeția din Apocalipsa 13:11‑18 ne mai învăța ceva important:

1) Dacă există un semn al fiarei, înseamnă că trebuie să existe și un semn al lui Dumnezeu. Ați auzit că cineva ar falsifica bancnote de 534 lei? Categoric, nu! De ce? Pentru simplul motiv că astfel de bancnote nu există. Dacă semnul fiarei există, înseamnă că există și originalul – semnul lui Dumnezeu.

2) Dacă semnul lui Dumnezeu (Sabatul zilei a șaptea) a fost falsificat, înseamnă că el are o valoare enormă. Ați auzit pe cineva care ar falsifica monede de un ban? Categoric, nu! De ce? Pentru că valoarea unui ban este atât de mică încât nu merită să fie falsificat.

Legea nescrisă a falsificatorilor ne spune că nu se falsifică decât valorile mari. Dacă fiara, inspirată de „balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana” (Apocalipsa 12:9) s-a străduit să falsifice semnul lui Dumnezeu – Sabatul, făcând ca întreaga lume să se închine într-o altă zi decât cea lăsată de Creator, înseamnă că originalul – Sabatul zilei a șaptea are o valoare imensă.

Are semnul lui Dumnezeu valoare și pentru tine?

Lori Balogh

Pentru mai multe detalii legate de Legea duminicală, îi invit pe vizitatorii blogului să citească din cartea „Tragedia veacurilor”, de E. G. White, capitolele 35‑38.

Referințe:

(1) Law and Orders, Divine, Politique and Martial for the Colony în Virginia