Renasterea spiritismului

Renasterea spiritismului

„Dar Duhul spune lamurit ca in vremile din urma unii se vor lepada de credinta ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor” ( 1 Timotei 4,1 )

 

     Ciocanituri misterioase

Ne aflam in primavara anului 1848… In mica localitate Hydesville din statul New York – un sat linistit si nebagat in seama – se intampla ceva ciudat. Una din casutele modeste ale localitatii, locuita candva de Michael Weekmann si aflata in proprietatea familiei Fox, este tulburata noapte de noapte de niste zgomote stranii: batai in perete, ciocanituri si plesnituri, in timp ce mobila se misca dintr-un loc in altul, mutata de o mana nevazuta. Si toate acestea, fara nicio explicatie.

Se parea ca zgomotele vin dintr-un loc situat in apropierea patului ocupat de doua din fetele domnului Fox. Misteriosul fenomen se repeta noapte de noapte, marind teama si nelinistea membrilor familiei. In cele din urma, una din fete, in varsta de numai 11 ani, incearca, in joaca, sa raspunda ciocaniturilor.

Ideea fetitei este incununata de succes si, in scurt timp, intre ea si misteriosul personaj invizibil se stabileste o comunicare reala. Ingrijorata de aceste ciudatenii, doamna Fox isi invinge teama si incearca si ea sa stabileasca un dialog cu autorul necunoscut al ciocaniturilor misterioase, intreband daca acesta este o fiinta pamanteana. In cazul in care raspunsul ar fi fost afirmativ, trebuia sa se auda o singura ciocanitura.

Insa in incapere se asterne linistea. Incurajata, doamna Fox continua, intreband daca autorul ciocaniturilor este un spirit, cerandu-i acestuia sa confirme prin doua ciocanituri. Raspunsul vine imediat. In incapere se aud doua ciocanituri puternice si clare. Si jocul continua…Intrebari de o parte, ciocanituri de cealalta parte si, in cele din urma, membrii familiei Fox, eliberati de teama initiala si plini de curiozitate afla ca misteriosul personaj invizibil este spiritul unui negustor ambulant pe nume Charles Rosena, ucis in acea incapere cu cativa ani mai inainte.

Dar istoria ciocaniturilor misterioase nu se opreste aici. Foarte curand, vestea acestor fenomene iesite din comun se raspandeste, cucerind atentia si interesul oamenilor. Desi familia Fox se muta dupa un timp la Rochester, manifestarile spiritiste ii insotesc si acolo. Treptat, surorile Fox se familiarizeaza din ce in ce mai mult cu noul limbaj, devenind in scut timp mediumuri spiritiste.

Exista insa si sceptici care pun la indoiala interventia spiritelor in toata aceasta ciudatenie, punand totul pe seama unor inselatorii bine ticluite ale membrilor familiei Fox. Dar cercetarile minutioase facute de oamenii de stiinta ai vremii dovedesc contrariul: nu e vorba de nicio inselatorie.

Anii trec si miscarea ia proportii mondiale. Doar dupa zece ani de la aparitia acestor fenomene, ziarele vremii apreciaza ca numarul spiritistilor se ridica deja la 1,5 milioane de suflete, cu o mie de mediumuri si detinand o literatura de specilaitate care cuprindea circa 500 de volume.

Asa a aparut pe scena lumii spiritismul modern. Facand un salt in timp, putem afirma ca miscarea spiritista, cu inceputurile ei timide in primavara anului 1848, a devnit una din cele mai puternice miscari mondiale, numarand zeci de milioane de adepti declarati. Cati adepti nedeclarati si cati simpatizanti ai spiritismului sunt in realitate, nimeni nu stie.

Se pare ca cineva din lumea tacuta de dincolo de mormant bate la portile lumii noastre. Daca aceste batai se auzeau timid in primavara anului 1848 – data recunoscuta oficial pentru aparitia spiritismului modern – astazi ele se aud tot mai puternic, dorind parca sa acopere ultimele batai ale orologiului vremii care anunta sfarsitul acestei lumi.

Cine sunt misterioasele personaje care, rupand barierele mortii, incerca sa stea de vorba cu lumea celor vii ? Sunt ele intr-adevar spirite ale celor morti, sau demoni care joaca teatru, incercand sa traga o lume intreaga in cea mai veche, dar si in cea mai mare inselaciune a tuturor timpurilor ?

 

Jocul cu tenebrele

Odata cu renasterea spiritismului, omenirea a intrat in cel mai fascinant joc pe care l-a jucat vreodata: un joc cu o lume nevazuta, necunoscuta si misterioasa. Ceea ce s-a intamplat in primavara anului 1848 in casa familiei Fox, iar apoi in anii urmatori in orasul Rochester, a fost doar inceputul acestui joc periculos.

Daca atunci oamenii se ingrozeau la gandul ca exista o lume a spiritelor – gand hranit cu prisosinta de doctrinele majoritatii bisericilor crestine – astazi faptul ca dincolo de mormant ar putea exista viata constienta ii fascineaza pe multi oameni.

In 1971, s-a stins din viata Arthur Ford, cel mai cunoscut medium spiritist american din a doua parte a secolului al XX-lea. Renumele i-a crescut mai ales prin transmiterea de catre reteaua canadiana de televiziune a unor sedinte spiritiste, in cadrul carora un episcop pe nume Pick vorbea cu presupusul spirit al fiului sau decedat.

De abia a fost imprastiata cenusa trupului sau deasupra Atlanticului, ca presupusul spirit al lui Arthur Ford a si inceput sa-si manifeste prezenta, dictand o carte care avea sa ajunga una din cele mai bine vandute carti – „A World Beyond” ( „Dincolo de lume” )

Autoarea pamanteana a cartii, Ruth Montgomery, afirma ca nu ea a scris cartea, ci spiritul lui Arthur Ford, misiunea ei, in calitate de medium spiritist, fiind doar aceea de a se aseza in fatza masinii de scris, lasand ca mesajele din lumea nevazuta sa apara singure pe foaia alba de hartie.

Cartea este plina de relatari senzationale despre locurile in care se afla spiritele unora dintre cele mai cunoscute personalitati ale lumii, decedate in ultima vreme: artisti si vedete de cinema, sefi de state si personalitati politice. Niciodata o asemenea descriere a vietii de apoi nu a fost pusa la dispozitia omului.

Cartea ataca multe credinte si conceptii religioase, motiv pentru care unii au primit-o cu entuziasm, in timp ce pe altii i-a dezamagit. Un numar al revistei Newsweek din acea perioada comenta pe marginea cartii: „Lumea raiului si iadului apare acum de-a dreptul captivanta.”

Dar sa observam cateva din efectele pe care le-a produs si inca le produce o asemenea lucrare. Dupa lansarea cartii, autoarea ei pamanteana, Ruth Montgomery, afirma ca scrisorile soseau cu miile, oamenii marturisind ca aceasta carte i-a salvat de la divort, suicid si disperare. In plus, lucrarea contine cateva avertismente categorice cu privire la fumat, desi doamna Montgomery inca fuma in momentul lansarii cartii.

Dar exista ceva straniu in continutul cartii, desi se relateaza cu lux de amanunte diferite aspecte ale presupusei vieti de dincolo de mormant: nu se spune nimic despre Iisus Christos, iar Biblia este amintita doar in treacat.

Pentru cel care refuza sa creada ca exista o moarte reala, un Diavol de care trebuie sa se teama, un pacat care trebuie evitat, o judecata care-l va trage la raspundere si un Dumnezeu caruia trebuie sa I se dea ascultare, o astfel de carte reprezinta o mangaiere, caci ea nu aminteste nimic din toate acestea.

Pentru cel care doreste ca in viata viitoare Iisus Christos si societatea sfintilor sa fie suficient de departe de el pentru a nu-l deranja, o astfel de carte este de-a dreptul senzationala. Iar pentru cel care se indoieste de adevarurile Bibliei si de inspiratia ei divina, o astfel de carte este un adevarat balsam.

Daca acesta este felul de siguranta de care are nevoie omul modern, atunci intr-adevar, aceasta este cea mai potrivita carte. Daca omul prefera o imagine confuza cu privire la un viitor lipsit de sens in locul unei viziuni clare pe care o descopera Biblia, atunci acesta e lucrul de care are nevoie omul zilelor noastre.

Dar sa privim lucrurile si dintr-un alt punct de vedere. Daca aceasta carte este autentica, daca ea zugraveste realitatea cu privire la lumea de dincolo de mormant, atunci ea este cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor. Aceasta inseamna ca barierele de netrecut ale mortii au fost daramate si cel mai mare mister al tuturor timpurilor  – moartea – a incetat sa mai fie o taina.

Insa daca aceasta carte nu contine adevarul, atunci e greu sa apreciem daunele pe care ea le aduce omenirii. Se pare ca omul modern e dispus sa accepte orice, sa creada orice, sa sacrifice orice, doar pentru a evita adevarul. Pentru el este mult mai captivant sa creada in spirite, chiar daca nu are certitudinea existentei vietii dupa moarte, decat sa accepte fara rezerve prezenta unui Dumnezeu sfant si iubitor.

Aceasta prezenta il deranjeaza. Orice altceva: romane SF, filme si povesti din lumea magiei, numaI Biblia nu !  Oricine altcineva: Buddha, Confucius, Mahomed, chiar si Satana, numai Iisus Christos nu !

Ce se intampla cu omenirea care intoarce spatele Creatorului universului in cele mai solemne clipe ale istoriei acestui pamant, cand trambitele vestitoare ale sfarsitului sunt gata sa sune ?

 

Unde sunt cei ce nu mai sunt ?

Unde sunt cei ce pana ieri erau in jurul nostru, umplandu-ne viata cu zambetul, lacrimile, bucuriile si intristarile lor ? Unse sunt mortii ? Ieri erau langa noi, raspandind viata, prospetime si optimism, iar astazi stau langa noi nemiscati, reci si absenti. Le vorbim, dar nu ne raspund; plangem, dar lacrimile noastre nu-i impresioneaza. Pe ce carari necunoscute au inceput sa umble ? De ce nu se mai intorc ?

Intrebarile curg una dupa alta si sufletul indurerat de despartirea de cei dragi se vede dintr-o data singur in fata unei porti uriase, nemiscate si intunecoase: portile de neclintit ale mormantului. Batem si nimeni nu ne deschide; strigam, dar nu se aude niciun glas de dincolo, din lumea tacerii.

Sa-i intrebam pe cei vii, pe invatatii lumii ! Poate ca ei stiu ce se intampla dincolo… Dar nici ei nu calatoresc in aceeasi barca. Unii spun ca moartea nu este altceva decat o poarta deschisa spre o alta lume, in care sufletul eliberat de povara trupului material, zburda fericit prin campiile vesnic verzi ale altor taramuri.

Altii dimpotriva, spun ca mortii nu stiu nimic, ca ei dorm linistiti in mormintele lor in asteptarea invierii. Unii spun ca ei stralucesc in lumina tronului lui Dumnezeu sau sunt chinuiti in cazanele cu smoala ale iadului, prajiti la foc mic de cohorte de draci negri, cu coarne si copite. Altii sustin ca ei se odihnesc pe patul de tarana pana in ziua in care Iisus Mantuitorul  – Izvorul vietii – ii va chema din nou la viata. Unde este adevarul ?

Sa lasam crezurile oamenilor si sa-L intrebam pe Dumnezeu, singurul care stie adevarul. In aceasta privinta natura tace, stiinta se dovedeste neputincioasa, iar invatatii lumii nu sunt nici ei de acord unii cu altii. Logica si filozofia nu sunt de folos pentru a patrunde aceasta taina. Simturile si inteligenta se dovedesc neputincioase in fatza barierelor mortii. De aceea, singura cale de a patrunde dincolo, in adancurile lumii tacerii, este revelatia divina din Cuvantul Scripturii.

Cel ce a biruit moartea prin cruce spune despre Sine: „Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale locuintei mortilor” ( Apocalipsa 1,18 ). Bisericii crestine i s-au dat „cheile Imparatiei cerurilor” ( Matei 16,19 ), insa cheile mortii le are doar Iisus Mantuitorul. Cei care pretind ca pot patrunde pana dincolo de mormant, stabilind legaturi cu asa-zisele spirite ale mortilor, dovedesc aroganta. Iisus nu a dat niciunui om aceste „chei”, indiferent cum s-ar numi acesta: medium spiritist, saman, parapsiholog sau vrajitor.

Daca vrem sa stim ce se afla dincolo, sa-L intrebam pe El, nu pe oamenii muritori. Revelatia divina, asa cum ne este lasata in Scripturi, este simpla si clara cu privire la ceea ce se intampla ( sau mai bine zis ceea ce nu se intampla ! ) dincolo de pragul mormantului:

„Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri, dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, pentru ca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pisma lor demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare… Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta, caci in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune” ( Eclesiastul 9, 5.6.10 ).

Unde sunt cei ce nu mai sunt ? Acolo unde totul este nemiscare, unde nu exista simtaminte, unde inceteaza orice activitate si piere orice gand. Acolo unde tacerea, intunericul si nemiscarea iau locul caldurii, luminii si vietii, pana in ziua in care Dumnezeu Creatorul va chema la existenta, prin miracolul invierii, orice fiinta inteligenta ce a vietuit vreodata pe pamant.

Acesta este adevarul divin inscris pe paginile Scripturii. Restul sunt teorii omenesti si filozofii pagane, toate avand izvorul in marele amagitor al tuturor timpurilor: „sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume” ( Apocalipsa 12,9 ).

Ale cui sunt atunci misterioasele ciocanituri ce vin parca din lumea tacerii ? Cine era cel ce dialoga cu membrii familiei Fox ? Cine este cel ce incearca sa atraga lumea civilizata a secolului al XXI-lea in cel mai fascinant dialog pe care si l-a imaginat vreodata omul: dialogul cu lumea celor morti ?

Sa-i intrebam din nou pe invatatii lumii ? Nu, caci raspunsurile lor sunt atat de confuze incat taina devine si mai de nepatruns. Pentru cel ce cauta adevarul cu sinceritate pe paginile Bibliei nu mai exista nicio taina. El stie ca in locurile ceresti si pamantesti, in atmosfera acestei planete razvratite, misuna duhurile rautatii – legiuni intregi de demoni care asculta orbeste de conducatorul lor, Diavolul.

Cazuti odata cu Lucifer din inaltimile ceresti prin neascultare fatza de Legea lui Dumnezeu, acesti ingeri de lumina au devenit ingeri ai intunericului. Un singur tel au aceste fiinte puternice: amagirea intregii lumi pentru ca, daca se poate, nimeni sa nu beneficieze de harul lui Dumnezeu.

De atunci, din acel moment al alungarii lor din preajma tronului lui Dumnezeu, ei ratacesc prin vazduhul pamantului, fiind  initiatorii fiecarui gand rau, al oricarei fapte nelegiuite si al oricarei atitudini nesfinte.

Incercand sa traga mintile oamenilor in cele mai adanci inselatorii, prin raspandirea neghinei ucigatoare a minciunii, legiunile de demoni nu urmaresc alt scop decat sa-l indeparteze pe om de Creatorul sau, pentru ca apoi sa gaseasca in aceasta o justificare pentru propria lor razvratire din cer.

Spiritismul – aceasta stiinta demonica ce pretinde ca stabileste un dialog intre cei vii si cei morti – este cea mai veche si cea mai actuala minciuna nascocita de Lucifer vreodata. La baza lui se afla prima mare minciuna rostita de sarpe in Eden: „Hotarat ca nu veti muri” ( Geneza 3,4 ). Si aceasta in ciuda avertismentului dat de Creator primilor nostri parinti: „In ziua in care veti manca din el ( pomul cunostintei binelui si raului ) veti muri negresit” ( Geneza 2,17 ).

Pe cine ar trebui sa credem: pe Dumnezeu sau pe Diavol ? Din nefericire, majoritatea religiilor lumii au plecat urechea la glasul amagitor al sarpelui, ignorand cele spuse de Creator. Nu ne spune Scriptura ca „in vremile din urma unii se vor lepada de credinta ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor” ? ( 1 Timotei 4,1 ).

Noi traim acele vremuri la care face referire apostolul Pavel. Inmultirea fara precedent  a manifestarilor spiritiste in zilele noastre reprezinta un semn care indica apropierea sfarsitului. Este un semn bun sau rau ? Depinde de noi daca suntem pregatiti sa stam fatza in fatza cu Cel care ne-a creat si ne-a rascumparat prin cruce.

 

 Renasterea spiritismului

Ciocaniturile misterioase ce puteau fi auzite in casa familiei Fox cu mai bine de un secol si jumatate in urma au fost acoperite demult de praful timpului. Daca atunci ele de abia se faceau auzite, aratand ca cineva din lumea tainica a mortii doreste sa comunice cu lumea celor vii, astazi timiditatea a disparut si dialogul om-spirit ( care in realitate este un dialog om-Satana ) este deosebit de viu si captivant. Ceea ce este trist este faptul ca omul modern, initiat in tainele spiritismului, traieste cu iluzia desarta ca sta de vorba cu lumea celor morti, cand in realitate aceasta lume este atat de tacuta, nemiscata si rece.

Acest dialog fascinant nu consta doar in familiarele sedinte de spiritism ( „seance”- uri ) in care paharele, mesele si obiectele de mobilier se misca purtate de maini nevazute, in timp ce mediumul transmite celor prezenti mesajele presupuselor spirite. Lumea oculta este mult mai complexa, oferind cautatorilor de distractii psihice suficiente mijloace si ocazii de a participa la acest dialog.

Un tur rapid prin statul californian ne va convinge ca ciocaniturile timide auzite in casa familiei Fox acum peste un secol si jumatate au devenit astazi adevarate „bubuituri” . Putem gasi acolo astrologi, medii spiritiste, reincarnari, ghicitori in carti de Tarot, practicanti de chiromantie, sfere de cristal, magie alba sau neagra si vrajitorie. Putem gasi indieni care practica o medicina necunoscuta, dar si adepti ai budismului tibetan, yoghini si chiar o biserica satanista avand propria sa „biblie.”

Tot acolo putem intalni o biserica catolica iezuita  care organizeaza grupe de studiu al fenomenelor oculte, precum si o biserica unita a lui Christos ale carei sedinte nepamantene sunt atat de ciudate incat ii infricoseaza pe vizitatorii neavizati.

De asemenea, putem intalni parapsihologi, telepatie si sedinte de hipnotism, conduse uneori de preoti iezuiti, dar si oameni care stau de vorba cu plantele si animalele. Unii pretind ca au capacitatea de a vedea prin obiecte mate, iar altii pretind ca au luat legatura cu civilizatii extraterestre. Si, in sfarsit, putem intalni acolo oameni care pretind ca L-au intalnit pe Iisus in nu se stie care orase subterane.

Ce putem spune despre aceasta veritabila explozie a fenomenelor oculte, in general, si a spiritismului, in particular ? Sunt aceastea simple distractii nevinovate si nedaunatoare pentru oameni ? Cu siguranta ca nu ! Dialogul cu lumea necunoscutului este deosebit de serios si periculos.

In ciuda educatiei, legislatiei si propagandei impotriva acestor manifestari, in ciuda progresului stiintei si tehnologiei, fenomenele oculte au castigat teren. Iar omului modern ii place acest „dialog”. Incantarea a invins teama, iar curiozitatea a invins timiditatea. Si astfel, sunetul indepartat al acelor ciocanituri misterioase din casa de lemn a familiei Fox a ajuns periculos de aproape de noi.

La portile secolului nostru se aud din ce in ce mai puternice bataile insistente ale ocultismului. Dar oricat ar fi de puternice, ele nu pot acoperi ultimele batai ale „orologiului” timpului, vestind ultimele clipe de har.

Priviti cadranul acestui „orologiu” al profetiei biblice ! Ascultati-l cum bate in natura, societate si biserica si observati cum minutele trec unele dupa altele, apropiindu-ne de clipa revenirii in glorie a Mantuitorului lumii.

Printre ciocaniturile lumii oculte si bataile orologiului profetic, se mai aud insa niste ciocanituri delicate: „Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine” ( Apocalipsa 3,20 ).

Deasupra zgomotelor lumii si deasupra agitatiei natiunilor, se aud discret, la usa inimii fiecarui suflet omenesc, ciocaniturile pline de iubire ale Mantuitorului, incearcand in aceste ultime clipe de har sa gaseasca un loc in inima si viata noastra.

De cat timp sta Iisus la usa inimii tale ? Cat timp Il vei mai lasa sa astepte raspunsul tau ? Deschide-i usa sufletului tau chiar acum si nu vei regreta. Astazi vei „cina” cu El in inima ta; maine – in Imparatia slavei Sale.

Lori Balogh