Maxime și cugetări despre lingușire
„Lingușirea este plata anticipată a trădării care ți se pregătește” (Nicolae Iorga).
„Cel ce laudă pe toată lumea nu laudă pe nimeni” (Samuel Johnson).
„Ne plac uneori până și laudele pe care nu le credem sincere” (Vauvenargues).
„Și lăuda fără acoperire este o calomnie” (Valeriu Butulescu).
„Cine laudă orice nu e decât un lingușitor. Numai cel care laudă cu măsură, știe să laude” (Titus Livius).
„Laudele deschid cetatea sufletului. Lingușirea e corupție tolerată” (Valeriu Butulescu).
„Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima” (Boris Marian Mehr).
„Să nu acordăm niciodată încredere celor care sunt întotdeauna de acord cu cei cu care vorbesc” (Francesco Orestano).
„Între toate bolile minții, nu este vreuna mai molipsitoare sau mai dăunătoare ca plăcerea de a linguși” (Richard Steele).
„Un discurs lingușitor este ca un ștreang îndulcit cu miere” (Diogene).
„Nu trebuie să lăsăm pe cei puternici la discreția lingușitorilor” (Hyperides).
„Este mai bine să dai peste corbi decât peste lingușitori, fiindcă cei dintâi te mănâncă după ce ai murit, iar ceilalți te mănâncă de viu” (Antisthenes).
„Lingușitorii tiranilor seamănă cu pietricelele întrebuințate la socoteli: fiecare dintre ele înseamnă când un lucru de valoare, când unul neînsemnat” (Solon).
„Lingușirea niciodată nu pornește de la sufletele mari; ea este apanajul sufletelor mici, care reușesc să se facă și mai mici spre a intra și mai bine în sfera de viață a persoanei în jurul căreia gravitează” (Balzac).
„Lingușitorul este un sclav care nu e bun pentru niciun stăpân” (Montesquieu).
„Lingușitorul trăiește pe socoteala celui ce-l ascultă” (La Fontaine).
„Amorul propriu este cel mai mare dintre toți lingușitorii” (La Rochfoucauld).
„Lingușirea este o monedă falsă care n-are curs decât prin vanitatea noastră” (La Rochfoucauld).
„Lingușitorul întrunește în firea sa mai multe vicii rușinoase; căci el e mincinos spunând lucruri pe care nu le crede; e viclean, căci vorbește împotriva sentimentului său; e fricos, căci nu îndrăznește să spună ceea ce gândește; e rău la inimă, căci toarnă ulei pe focul amorului propriu al cuiva; e nelegiuit, căci tămâiază viciul aproapelui său și adesea este vrăjmaș în taina al celor față de care trece drept prieten” (Axel Oxenstierna).
„Cel ce lingușește face un lucru josnic, precum face și cel care acceptă să fie lingușit, lăsându-se înșelat ca un prost” (Perez).
„Oamenii ne lingușesc deoarece sunt siguri de ușurința cu care noi îi credem” (Tacit).
„Cea mai rea dintre fiarele sălbatice este tiranul, iar dintre cele domestice este lingușitorul” (Plutarh).
„Lingușirea este un negoț rușinos, care nu aduce folos decât lingușitorului” (Teofrast).
„Dintre animalele domestice cel mai de temut este lingușitorul” (Bias).
„Nu vreau lingăi în jurul meu. Vreau ca toți să-mi spună adevărul, chiar dacă asta i-ar costa slujba” (Samuel Goldwyn).
„Cine știe să lingușească, știe și să calomnieze” (Napoleon Bonaparte).
„Întotdeauna șerpii, ca și lingușitorii sau alte animale târâtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust” (Vasile Alecsandri).
„De obicei, lingușitorul nu-i amăgește decât pe proști” (Vauvenargues).
„Lingușitorii se aseamănă prietenilor ca lupii câinilor” (George Chapman).
„Cine lingușește pe aproapele său îi întinde un laț sub pași” (Solomon).
„Gura lingușitoare pregătește pieirea” (Solomon).
„Cel ce mustră pe altul găsește mai multă bunăvoință pe urmă decât cel cu limba lingușitoare” (Solomon).
„Mulți mângâie mâna pe care ar voi-o tăiată” (proverb).
„Vrăjmașul iepurelui este câinele; al omului este lingușitorul” (Cilibi Moise).
„E destul de bogat cel care nu trebuie să lingușească, nici să se împrumute” (proverb).
„Lingușitorul nu se respectă nici pe sine, nu respectă nici pe alții” (La Bruyere).
„Sunt atâtea moduri în care mediocritatea simte nevoia să fie lingușită ca să-și uite destinul de serie” (Camil Petrescu).
Culegere de Lori Balogh
