Afirmații despre Persoanele Dumnezeirii și Trinitate în lucrările lui Ellen. G. White
În cele ce urmează voi prezenta câteva afirmații făcute de Ellen G. White în legătură cu Dumnezeirea și Persoanele care o compun. Deoarece nu poate fi precizat numărul paginii pentru toate edițiile apărute de la scrierea lucrărilor până în prezent, este precizat anul în care Ellen G. White a făcut afirmația respectivă și lucrarea în care a apărut prima dată.
Cei care vor să verifice informațiile au la dispoziție site-ul www.egwwritings.org conținând toate lucrările autoarei atât în limba engleză, cât și în limbile în care acestea au fost traduse.
Pentru cei care se întreabă de ce aceste afirmații despre Dumnezeire apar relativ târziu în istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, le va fi de folos articolul postat la adresa:
Dezvoltarea doctrinei Trinității în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea
Sublinierile sunt adăugate pentru a sublinia ideea de bază pe care o urmărim.
„Strategia noastră este: Nu evidențiați aspectele controversate ale credinței noastre, care condamnă practicile și obiceiurile oamenilor, până când Domnul nu le va oferi o posibilitate corespunzătoare de a ști că suntem creștini și credem în divinitatea și preexistența lui Christos„ („Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei”, pag. 253, 1895).
„Din nou și din nou, vom fi chemați să întâmpinăm influența unor oameni care studiază știința de origine satanică, prin care Satana se străduiește să-L reducă la neființă pe Dumnezeu și pe Christos. Tatăl și Fiul au fiecare o personalitate. Christos a declarat: „Eu și Tatăl una suntem.” Totuși, Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit în lume în chip de om. Lăsând la o parte haina Sa împărătească și coroana Sa regală, Și-a îmbrăcat divinitatea cu natura omenească pentru ca, prin jertfa Sa fără margini, natura omenească să poată ajunge părtașă a naturii divine și să scape de stricăciunea care este în lume prin poftă” („Mărturii”, vol. 9, pag. 68, 1909).
„Sunt formulate concepții de felul celor următoare: „Tatăl este invizibil, asemenea luminii. Fiul este lumina întrupată. Duhul Sfânt este lumina răspândită pretutindeni.” „Tatăl este ca roua, un abur invizibil. Fiul este ca roua adunată într-o formă plină de frumusețe. Duhul este ca roua ce cade peste verdeața plină de viață.” O altă reprezentare: „Tatăl este ca un abur invizibil. Fiul este asemenea norului plumburiu. Duhul este ploaia ce cade și aduce puterea înviorătoare.”
Toate aceste reprezentări spiritiste nu sunt nimic. Ele sunt neadevărate și imperfecte. Ele slăbesc și micșorează Maiestatea care nu poate fi comparată cu nicio asemănare pământească. Dumnezeu nu poate să fie comparat cu lucrurile făcute de mâinile Sale. Acestea sunt doar niște lucruri pământești, care suferă sub blestemul lui Dumnezeu din cauza păcatului omului. Tatăl nu poate să fie descris prin lucrurile de pe pământ. Tatăl este plinătatea întruchipată a Dumnezeirii și este invizibil ochilor muritori.
Fiul este plinătatea manifestată a Dumnezeirii. Cuvântul lui Dumnezeu declară că El este „întipărirea Ființei Lui. ” „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Mângâietorul, pe care Domnul Christos a făgăduit că Îl va trimite după ce Se va înălța la cer, este Duhul Sfânt în toată plinătatea Dumnezeirii, care face vizibilă puterea harului divin pentru toți aceia care îl primesc pe Christos ca Mântuitor personal și cred în El. Sunt trei Persoane vii în acest trio ceresc; în Numele acestor trei puteri – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – sunt botezați cei care Îl primesc pe Christos cu o credința vie și aceste puteri vor conlucra cu supușii ascultători ai cerului, în eforturile lor de a trăi o viață nouă în Christos” („Special Testimonies”, seria B, nr. 7, pag. 62.63, 1905).
„Domnul Christos este Fiul preexistent al lui Dumnezeu și există prin Sine Însuși… Când a vorbit despre preexistența Sa, Christos a vrut să îndrepte gândurile noastre spre veacurile nesfârșite din trecut. El ne asigură că nu a existat niciodată un timp când să nu fi fost într-o părtășie strânsă cu Dumnezeul cel veșnic. Acela a cărui voce o ascultau iudeii fusese cu Dumnezeu întotdeauna” („Signs of the Times”, 29 august 1900).
„El a fost egal cu Dumnezeul infinit și atotputernic… El este Fiul cel veșnic și care există prin Sine Însuși„ („Manuscrisul 101”, 1897).
„Deși vorbește despre natura omenească pe care a avut-o Domnul Christos când a fost pe pământ, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește categoric și despre preexistența Sa. Cuvântul a existat ca ființă divină și chiar ca Fiu veșnic al lui Dumnezeu, în legătură și în unitate cu Tatăl Său. Din veșnicie El a fost mijlocitorul legământului, acela prin care urmau să fie binecuvântate toate popoarele pământului, atât iudei, cât și neamuri, dacă Îl primeau. „Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” Înainte ca oamenii sau îngerii să fi fost creați, Cuvântul a fost cu Dumnezeu și a fost Dumnezeu„ („Review and Herald”, 5 aprilie 1906).
„Domnul Christos le arăta că, deși ar putea să numere anii vieții Sale și să constate că erau mai puțini de cincizeci, totuși anii vieții Sale divine nu puteau să fie numărați prin calculele omenești. Existența lui Christos înainte de întruparea Sa nu este măsurată în cifre„ („Signs of the Times”, 3 mai 1899).
„Domnul Iisus a declarat: „Eu sunt învierea și viața.” În Christos este viața originală, neîmprumutată și nederivată. „Cine are pe Fiul are viața.” Divinitatea lui Christos este siguranța celui credincios cu privire la viața veșnică” („Hristos Lumina Lumii”, pag. 530, 1898).
„Când copiii lui Israel au ajuns la Sinai, El a folosit ocazia de a le împrospăta memoria cu privire la cerințele Sale. Christos și Tatăl, stând unul lângă celălalt pe munte, au proclamat cu o maiestate solemnă Cele Zece Porunci„ („Historical Sketches”, pag. 231, 1886).
„Demnitarii cerești cei veșnici – Tatăl, Christos și Duhul Sfânt – urmau să-i înzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decât cea a oamenilor muritori… și să înainteze alături de ei în lucrarea de a convinge lumea cu privire la păcat” („Manuscrisul 145”, 1901).
„Noi trebuie să înțelegem că Duhul Sfânt, care este o Persoană, întocmai cum Dumnezeu este o Persoană, pășește în locurile acestea” („Manuscrisul 66”, 1899, dintr-o cuvântare ținută în fața studenților din Avondale, Australia).
„Duhul Sfânt este o Persoană, pentru că El mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. Când mărturia aceasta este adusă, ea poartă cu sine propria dovadă. În astfel de momente, noi credem și suntem siguri de faptul că suntem copiii lui Dumnezeu…
Domnul sfânt are o personalitate, altfel nu ar putea să-i mărturisească duhului nostru și împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. De asemenea, El trebuie să fie o Persoană divină, pentru că altfel nu ar putea să cerceteze tainele care se află ascunse în mintea lui Dumnezeu. „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu” („Manuscrisul 20”, 1906).
„Prințul puterii răului poate să fie ținut în frâu numai de puterea lui Dumnezeu aflată în Duhul Sfânt, cea de-a Treia Persoană a Dumnezeirii” („Special Testimonies”, seria A, nr. 10, pag. 37, 1897).
„Noi trebuie să cooperăm cu cele trei Puteri preaînalte ale cerului – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – iar aceste Puteri vor lucra prin noi, făcându-ne să fim niște conlucrători cu Dumnezeu” („Special Testimonies”, seria B, nr. 7, pag. 51, 1905).
Lori Balogh
Stimatul meu frate,
Aceeasi Biblie pe care o citim cu totii spune ca si Tatal este Domn ( vezi Psalm 110, 1; Ieremia 31, 1, etc ), dar si ca Fiul este Dumnezeu ( vezi Romani 9,5; Tit 2,13, etc ). Daca singurul Dumnezeu ar fi o singura persoana, de ce in Geneza, in raportul Creatiei, se foloseste Numele „Elohim” care este un plural? De ce „singurul” Dumnezeu se exprima astfel: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra” ( Geneza 1,26)?
V-ati gandit vreodata cum ar putea sa fie Dumnezeu dragoste ( vezi 1 Ioan 4,8 u.p. ), daca nu ar exista mai multe persoane ale Dumnezeirii? Dragostea, prin definitie, presupune o relatie, iar relatia presupune cel putin doua persoane. Presupunand ca ar fi adevarat ca Iisus Christos a aparut candva in vesnicia trecutului ( fie prin creare, fie prin nastere din Tatal, cum sustin arienii si semi-arienii ), inseamna ca intr-un timp indepartat, in vesnicia trecutului, Tatal era singur. Cum putea fi El dragoste daca nu exista nicio alta fiinta in Univers asupra careia sa-Si reverse dragostea Sa? Sau atunci Dumnezeu nu era dragoste?
Daca Domnul Iisus afirma despre Dumnezeu Tatal ca este Duh ( vezi Ioan 4,24 ), ce credeti ca este Duhul Sfant: Duhul unui alt Duh?
dacă Duhul este s treia persoană a Dumnezeirii deși Biblia spune ca este un Singur Dumnezeu Adevărat și un singur Domn Isus Hristos Fiul Sau , atunci si duhul meu este o altă persoană nu 🤷,,,,?
Pace și binecuvântare frate Lori,
Mă bucur frate pentru postarea făcută. Ați subliniat preexistența Domnului Isus, ați afirmat că Tatăl și Fiul sunt două ființe separate cu trupurile lor, dar sunt una (adica o unitate inseparata), care au dat poruncile pe Sinai, ați menționat că Duhul Sfânt ESTE ÎN plinătatea dumnezeirii, ați menționat ca Duhul Sfânt este o PERSOANA, ati mentionat expresii precum „trio ceresc”, „3 demnitari ceresti” și alte lucruri.
Am văzut în citatele trimise că transmite-ți ideea că Ellen White ar fi fost Trinitariană. Am observat câteva lucruri care nu sunt în armonie cu tot ceea ce a scris ea, cu ceea ce se credea în timpul pionierilor AZȘ despre definirea unor termeni si expresii pe care ea le-a utilizat. Unele lucruri sunt scoase din context sau sunt reinterpretate cu definitii asupra cuvinte sau expresii pe care ea le-a contrazis in scrierile ei, pentru ca sa nu ramana lumea confuza in ceea ce credea ea despre Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Am scris doua lucrari la nivel academic teologic si am prezentat perspectiva Trinitariana si perspectiva Semi-ariană. Mai jos vă las link-urile a celor două lucrari teologice scrise de mine din punct de vedere lingvistic, istoric, sistematic și practic. Aș vrea sa discutam despre aceste lucruri si sa veniti cu dovezi și argumente pentru a-mi arata daca mai trebuie specific ceva in materialele pe care le-am scris.
Despre Fiul lui Dumnezeu: https://andreilechovolea.com/resurse-pdf/Fiul_lui_Dumnezeu_literal_sau_doar_rol_studiu_compartiv-de-Andrei_Lechovolea
Despre Duhul Sfânt: https://andreilechovolea.com/resurse-pdf/Duhul_Sfant_persoana_sau_doar_personalitate_studiu_compartiv-de-Andrei_Lechovolea
Cu respect,
Andrei Lechovolea
Sunt de acord sa incheiem aceasta polemica, mai ales ca nu ati raspuns la ultima mea intrebare. In privinta cunoasterii lui Dumnezeu, El, nu dv., va hotara la urma cine L-a cunoscut cu adevarat si cine nu. Domnul sa va binecuvanteze!
Deci cosiderati ca ce am postat eu sunt conspiratii?…dar vad ca nu aveti o opinie ferma in legatura cu Le Roy Froom. Eu va las in cunoasterea limitata pe care o aveti despre Dumnezeu…caci mai am si alte treburi.
Care sunt criteriile dupa care unele afirmatii ale lui E. White sunt „firmituri de la EGW”, in timp ce altele ( cele folosite de dv. ) sunt hrana consistenta? Asa-zisa interventie a iezuitilor? Daca veti continua sa credeti in teoriile conspiratiei, in curand va veni ziua in care nu veti mai crede nici in dumnezeirea lui Iisus Christos, nici in adevarul despre Sabatul biblic, nici in judecata preadventa, in nimic din ceea ce este invatatura specific adventista. Imi pare rau sa o afirm, dar sunteti pe un drum care nu duce nicaieri.
Doar niste firmituri de la EGW. Cu acestea ce faceti? Le pastrati in cufarul de sub pat? Se stie ca scrierile ei au suferit modificari din partea iezuitilor…sau poate nici nu exista iezuiti.
Nu stiu ce stiti despre Le Roy Froom si altii dar va las in cunostintele pe care le detineti si tineti cu tarie la ele.
CE CREDEA E.G. WHITE CĂ ESTE DUHUL SFÂNT:
1. ”Numai prin intermediul ajutorului acestui Spirit ce era la început și se mișca pe deasupra apelor, acel CUVÂNT prin care toate lucrurile au fost făcute, acea LUMINĂ ADEVĂRATĂ ce luminează pe toți oamenii, se poate interpreta corect mărturia științei. Numai prin conducerea Sa se pot descoperi adevărurile cele mai profunde.”(EGW, Educație, cap.Știința și Biblia).
2. ”Duhul este suflarea lui Dumnezeu” (4 BC 1166)
3. ”Duhul este cea mai mare putere din univers” (ST, Sept.4, 1893) (GA 270,1)
4. ”Duhul este omniprezența lui Dumnezeu” (Educație p. 131) (Manuscript 138, 1897)
5. ”Duhul este caracterul lui Dumnezeu” (RH, Iulie 28, 1891 par. 9)
6. ”Duhul este chipul Persoanei Tatălui” (Mărturii pentru Predicatori , engleză, pag. 137,2)
7. ”Duhul este prezența și favoarea lui Dumnezeu” (Mărturii,vol.9, 1909, p.230) (ST, 23 nov1891)
8. ”Duhul este slava pe care Tatăl a dat-o Fiului” (ST, 3 Octombrie 1892)
9. ”Duhul este viața spirituală a lui Hristos” (Spiritul Profetic vol. 3, 242)(Divina Vindecare, 130) (RH 5 Aprilie, 1906)
10. ”Influența Duhului Sfânt este viața lui Hristos în suflet” (R&H 26 oct. 1897)
11. ”Duhul este prezența personală a lui Hristos în credincios” (Recibireis Poder pag.179,2)
12. ”Duhul este divinitatea si persoana lui Hristos” (RH 5 Aprilie, 1906)
13. ”Duhul este harul lui Hristos” (ST, 28 mai 1902, alin. 3)
14. ”Mângâietorul este Hristos” (RH January 27,1903) (8MR 49) (8MR 57) (RH 26 Octombrie, 1897) (Manuscrise eliberate vol. 19, pag. 297)
15. ”Duhul a tot adevărul este Hristos, manifestat in trup” (Ms125-25 iulie 1906, alin. 13)
16. ”Duhul este Hristos invizibil pentru lume” (SW, Sept 13, 1898, par.2) (Cada dia con Dios,143)
17. ”Duhul adevărului este Hristos” (SW Oct. 25, 1898)
18. ”Duhul este Isus Hristos” (Lt66-10 aprilie 1894, alin.18)
19. ”Duhul este Hristos Însuși” (14MR, 23,24) (DA 166) (Ms 5a, 1895)
DUHUL SFÂNT LA BOTEZUL LUI ISUS
20. ”Când s-a aflat că Isus într-adevăr a plecat, atenția societății a fost îndreptată asupra ucenicilor, care au rămas în urmă. Pentru prima dată au avut aceștia ocazia să-și mărturisească credința lor în Isus din Nazaret ca Mântuitor al lumii. Ioan povesti, despre cele ce a auzit și văzut în învățăturile Sale. El le vorbi despre întâmplările minunate de la botezarea lui Isus prin profetul Ioan în Iordan; cum lumina și strălucirea s-au coborât atunci din cer asupra Lui în chip de porumbel, în timp ce un glas care venea din cerul senin și deschis Îl declară ca Fiu al Tatălui cel nemărginit. Ioan le-a istorisit aceste fapte cu o limpezime și exactitate convingătoare. Curiozitatea tuturor celor de față a fost trezită, și mulți care au așteptat cu dor venirea lui Mesia, credeau că acesta va fi poate Cel Promis încă de mult lui Israel.” {VI 84.4}
21. ”Îngerii nu ascultaseră niciodată înainte o astfel de rugăciune. Ei sunt gata să ducă la Comandantul lor iubit un mesaj de asigurare și mângâiere. Dar nu, Însuși Tatăl va răspunde cererii Fiului Său. Razele slavei Sale pornesc direct de la tron. Cerurile sunt deschise și deasupra capului Mântuitorului coboară ceva, ca un chip de porumbel, din cea mai curată, lumină — emblema potrivită Lui, cel blând și smerit….” {AÎ 169.2}
22. ”Oamenii stăteau în liniște și Îl priveau pe Isus. Chipul Său a fost scăldat în lumina care înconjoară pururi tronul lui Dumnezeu. Fața Lui, îndreptată în sus, a fost acoperită de slavă așa cum nu mai văzuseră niciodată fața vreunui om. Din cerul deschis s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” — The Desire of Ages, 111, 112 {AÎ 169.3}
23. ”Domnul promisese că-i va da lui Ioan un semn prin care să poată cunoaște că El este Mesia, iar acum, când Isus ieșea din apă, semnul făgăduit a fost dat; căci el a văzut cerurile deschise, iar Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel de un aur strălucitor, planând asupra capului lui Hristos, și din cer s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” — The Youth’s Instructor, 23 iunie, 1892. {AÎ 169.4}
24. ”Din marea mulțime prezentă la Iordan, doar puțini în afară de Ioan au putut înțelege viziunea cerească.” — The Desire of Ages, 112. {AÎ 170.1}
25. ”La botezul Mântuitorului, Satana era printre martori. El a văzut slava Tatălui umbrindu-și Fiul. El a auzit vocea lui Iehova dând mărturie despre divinitatea lui Isus. Încă de la păcatul lui Adam, neamul omenesc nu mai putea comunica direct cu Dumnezeu; legătura dintre cer și pământ era prin Hristos; însă acum, când Isus a venit “într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8, 3), Însuși Tatăl a vorbit {AÎ 170.2}
26. ”Din mulțimea imensă de lângă Iordan, puțini, în afară de Ioan, au înțeles această descoperire cerească. Cu toate acestea, întreaga adunare era pătrunsă de prezența Dumnezeirii. Lumea stătea în picioare, privind în tăcere la Hristos. Trupul Lui era scăldat în lumina veșnică, ce înconjoară tronul lui Dumnezeu. Fața Lui înălțată spre cer era plină de slavă, așa cum niciodată nu văzuseră ei o față de om. Din cerurile deschise s-a auzit un glas zicând: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. {HLL 112.2}
27. ”Când Domnul Hristos S-a plecat pe țărmul Iordanului, după botezul Lui și S-a rugat pentru omenire, cerurile erau deschise și Duhul lui Dumnezeu, ca un porumbel de aur strălucitor, a înconjurat făptura Mântuitorului, iar o voce din cer a spus: “Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea.” {ÎC 525.3}
28. ” După ce a fost botezat, El S-a plecat pe genunchi, pe malul Iordanului, și niciodată până atunci cerul nu a mai auzit o rugăciune ca aceea, înălțată de pe buzele Lui divine. Hristos a luat natura noastră asupra Lui. Sub forma unui porumbel strălucitor, slava lui Dumnezeu a venit la El și, din înălțimile infinite, s-au auzit următoarele cuvinte: “Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea”. {Te 284.5}
29. ”Când Cerul a mărturisit pentru Isus la botezul Lui, ei n-au înţeles nimic. Ochii care niciodată nu se îndreptaseră în credinţă către Cel Nevăzut n-au văzut descoperirea slavei lui Dumnezeu; urechile care niciodată nu ascultaseră de glasul Lui nu au auzit cuvintele mărturiei. La fel se întâmplă şi acum. Deseori prezenţa lui Hristos şi a îngerilor slujitori se manifestă în adunările oamenilor şi cu toate acestea mulţi nu ştiu acest lucru. Ei nu simt nimic deosebit. Doar unora li se descoperă prezenţa Mântuitorului. Pace şi bucurie străbat în inima lor. Ei sunt mângâiaţi, încurajaţi şi binecuvântaţi.” Viata lui Isus (HLL) pagina 116-117. capitolul 14. paragraf 12. (original engleză pagina 136).
30. ”Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca aceasta. Ei erau nerăbdători să aducă iubitului lor Conducător un cuvânt de asigurare și de mângâiere. Dar nu; Tatăl Însuși va răspunde la cererea Fiului Său. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au deschis și asupra frunții Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai curată lumină — simbol potrivit pentru El, Cel umil și blând.” {HLL 112.1}
31. “Duhul Sfânt este un agent liber, activ si independent. Dumnezeul cerului foloseste Duhul Sau dupa buna Sa placere…”(RH 5 mai, 1896)
32. „Cuvântul lui Dumnezeu – adevărul – este canalul prin care Domnul își manifestă Duhul Său și puterea Sa” (AA 519)
33. “Fara Duhul Sfânt, fara suflarea lui Dumnezeu, constiinta devine amortita, lipsita de viata spirituala…” (4 BC 1166)
34. „Dumnezeu ne vorbeste prin natura si revelatie, prin providenta Sa si prin influenta Duhului Sau Sfânt.” (CH 93)
35. “Dându-ne Duhul Sau, Dumnezeu ni Se da pe Sine, facându-Se un izvor de influente dumnezeieti, pentru a da lumii viata si sanatate.” (7T 273)
36. „Prin Duhul Sau Cel Sfânt, Dumnezeu a lucrat de la început prin unelte omenesti, în vederea împlinirii planului Sau în favoarea neamului omenesc cazut”
37. “Tatal a dat Fiului Sau Duhul fara masura…”(GC 477)
38. „Isus a cautat sa imprime în ei gândul ca în daruirea Spiritului Sau Sfânt, El le-a dat lor slava pe care Tatal I-a dat-o Lui, asa încât El si poporul Lui sa fie una în Dumnezeu. Calea si vointa noastra trebuie sa fie în supunere fata de vointa lui Dumnezeu, stiind ca este sfânta, dreapta si buna.” (ST, 3 octombrie 1892)
39. “Niciodata nu auzisera îngerii o rugaciune ca cea înaltata de Isus la botezul Sau si erau dornici de a fi purtatori ai mesajului Tatalui catre Fiul Sau. Dar nu; direct de la Tatal iese lumina slavei Sale. Cerurile s-au deschis si razele slavei au coborât asupra Fiului lui Dumnezeu si au format un chip de porumbel, asemenea aurului stralucitor. Aceasta forma de porumbel a fost simbol potrivit al umilintei si blândetei lui Hristos.” (2SP 60, 61)
40. „Dupa ce Hristos a fost botezat, a îngenuncheat pe marginile Iordanului si niciodata mai înainte nu a auzit cerul o rugaciune ca cea care a venit de pe buzele Sale divine. Hristos a luat natura noastra asupra Sa. Slava lui Dumnezeu, în forma unui porumbel sclipitor, s-a oprit asupra Lui, si din înaltul cerului s-au auzit aceste cuvinte: ‚Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi gasesc toata placerea.’” Temperanta 284.4
41. „În timp ce se ruga, slava lui Dumnezeu, în forma unui porumbel sclipitor, s-a oprit asupra Lui, si din înaltul cerului s-a auzit vocea Celui Infinit: ‚Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi gasesc toata placerea.’” Buletinul Conferintei Generale 4 Aprilie 1901 par. 15
42. „Niciodata nu auzisera îngerii o rugaciune ca aceasta. Ei erau nerabdatori sa aduca iubitului lor Conducator un cuvânt de asigurare si de mângâiere. Dar nu; Tatal Însusi va raspunde la cererea Fiului Sau. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au deschis si asupra fruntii Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai curata lumina – simbol potrivit pentru El, Cel umil si blând. Din mulimea imensa de lânga Iordan, putini, în afara de Ioan, au înteles aceasta descoperire cereasca. Cu toate acestea, întreaga adunare era patrunsa de prezenta Dumnezeirii. Lumea statea în picioare, privind în tacere la Hristos. Trupul Lui era scaldat în lumina vesnica, ce înconjoara tronul lui Dumnezeu. Fata Lui înaltata spre cer era plina de slava, asa cum niciodata nu vazusera ei o fata de om. Din cerurile deschise s-a auzit un glas zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi gasesc placerea”. DA 112