Afirmatii despre Persoanele Dumnezeirii si Trinitate in lucrarile lui Ellen. G. White
In cele ce urmeaza voi prezenta cateva afirmatii facute de Ellen G. White in legatura cu Dumnezeirea si Persoanele care o compun. Deoarece nu poate fi precizat numarul paginii pentru toate editiile aparute de la scrierea lucrarilor pana in prezent, este precizat anul in care Ellen G. White a facut afirmatia respectiva si lucrarea in care a aparut prima data.
Cei care vor sa verifice informatiile au la dispozitie site-ul www.egwwritings.org continand toate lucrarile autoarei atat in limba engleza, cat si in limbile in care acestea au fost traduse.
Pentru cei care se intreaba de ce aceste afirmatii despre Dumnezeire apar relativ tarziu in istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, le va fi de folos articolul postat la adresa:
Sublinierile sunt adaugate pentru a sublinia ideea de baza pe care o urmarim.
„Strategia noastra este: Nu evidentiati aspectele controversate ale credintei noastre, care condamna practicile si obiceiurile oamenilor, pana cand Domnul nu le va oferi o posibilitate corespunzatoare de a sti ca suntem crestini si credem in divinitatea si preexistenta lui Christos.” ( Marturii pentru pastori si slujitorii Evangheliei, pag. 253, 1895 )
„Din nou si din nou, vom fi chemati sa intampinam influenta unor oameni care studiaza stiinta de origine satanica, prin care Satana se straduieste sa-L reduca la nefiinta pe Dumnezeu si pe Christos. Tatal si Fiul au fiecare o personalitate. Christos a declarat: „Eu si Tatal una suntem.” Totusi, Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit in lume in chip de om. Lasand la o parte haina Sa imparateasca si coroana Sa regala, Si-a imbracat divinitatea cu natura omeneasca pentru ca, prin jertfa Sa fara margini, natura omeneasca sa poata ajunge partasa a naturii divine si sa scape de stricaciunea care este in lume prin pofta.” ( Marturii, vol. 9, pag. 68, 1909 )
„Sunt formulate conceptii de felul celor urmatoare: „Tatal este invizibil, asemenea luminii. Fiul este lumina intrupata. Duhul Sfant este lumina raspandita pretutindeni.” „Tatal este ca roua, un abur invizibil. Fiul este ca roua adunata intr-o forma plina de frumusete. Duhul este ca roua ce cade peste verdeata plina de viata.” O alta reprezentare: „Tatal este ca un abur invizibil. Fiul este asemenea norului plumburiu. Duhul este ploaia ce cade si aduce puterea invioratoare.”
Toate aceste reprezentari spiritiste nu sunt nimic. Ele sunt neadevarate si imperfecte. Ele slabesc si micsoreaza Maiestatea care nu poate fi comparata cu nicio asemanare pamanteasca. Dumnezeu nu poate sa fie comparat cu lucrurile facute de mainile Sale. Acestea sunt doar niste lucruri pamantesti, care sufera sub blestemul lui Dumnezeu din cauza pacatului omului. Tatal nu poate sa fie descris prin lucrurile de pe pamant. Tatal este plinatatea intruchipata a Dumnezeirii si este invizibil ochilor muritori.
Fiul este plinatatea manifestata a Dumnezeirii. Cuvantul lui Dumnezeu declara ca El este „intiparirea Fiintei Lui.” „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”
Mangaietorul, pe care Domnul Christos a fagaduit ca Il va trimite dupa ce Se va inalta la cer, este Duhul Sfant in toata plinatatea Dumnezeirii, care face vizibila puterea harului divin pentru toti aceia care il primesc pe Christos ca Mantuitor personal si cred in El. Sunt trei Persoane vii in acest trio ceresc; in Numele acestor trei puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – sunt botezati cei care Il primesc pe Christos cu o credinta vie si aceste puteri vor conlucra cu supusii ascultatori ai cerului, in eforturile lor de a trai o viata noua in Christos.” ( Special Testimonies, seria B, nr. 7, pag. 62.63, 1905 )
„Domnul Christos este Fiul preexistent al lui Dumnezeu si exista prin Sine Insusi… Cand a vorbit despre preexistenta Sa, Christos a vrut sa indrepte gandurile noastre spre veacurile nesfarsite din trecut. El ne asigura ca nu a existat niciodata un timp cand sa nu fi fost intr-o partasie stransa cu Dumnezeul cel vesnic. Acela a carui voce o ascultau iudeii fusese cu Dumnezeu intotdeauna.” ( Signs of the Times, 29 august 1900 )
„El a fost egal cu Dumnezeul infinit si atotputernic… El este Fiul cel vesnic si care exista prin Sine Insusi.” ( Manuscrisul 101, 1897 )
„Desi vorbeste despre natura omeneasca pe care a avut-o Domnul Christos cand a fost pe pamant, Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste categoric si despre preexistenta Sa. Cuvantul a existat ca fiinta divina si chiar ca Fiu vesnic al lui Dumnezeu, in legatura si in unitate cu Tatal Sau. Din vesnicie El a fost mijlocitorul legamantului, acela prin care urmau sa fie binecuvantate toate popoarele pamantului, atat iudei, cat si neamuri, daca Il primeau. „Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu.” Inainte ca oamenii sau ingerii sa fi fost creati, Cuvantul a fost cu Dumnezeu si a fost Dumnezeu.” ( Review and Herald, 5 aprilie 1906 )
„Domnul Christos le arata ca, desi ar putea sa numere anii vietii Sale si sa constate ca erau mai putini de cincizeci, totusi anii vietii Sale divine nu puteau sa fie numarati prin calculele omenesti. Existenta lui Christos inainte de intruparea Sa nu este masurata in cifre.” ( Signs of the Times, 3 mai 1899 )
„Domnul Iisus a declarat: „Eu sunt invierea si viata.” In Christos este viata originala, neimprumutata si nederivata. „Cine are pe Fiul are viata.” Divinitatea lui Christos este siguranta celui credincios cu privire la viata vesnica.” ( Hristos Lumina Lumii, pag. 530, 1898 )
„Cand copiii lui Israel au ajuns la Sinai, El a folosit ocazia de a le improspata memoria cu privire la cerintele Sale. Christos si Tatal, stand unul langa celalalt pe munte, au proclamat cu o maiestate solemna Cele Zece Porunci.” ( Historical Sketches, pag. 231, 1886 )
„Demnitarii ceresti cei vesnici – Tatal, Christos si Duhul Sfant – urmau sa-i inzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decat cea a oamenilor muritori… si sa inainteze alaturi de ei in lucrarea de a convinge lumea cu privire la pacat.” ( Manuscrisul 145, 1901 )
„Noi trebuie sa intelegem ca Duhul Sfant, care este o Persoana, intocmai cum Dumnezeu este o Persoana, paseste in locurile acestea.” ( Manuscrisul 66, 1899, dintr-o cuvantare tinuta in fatza studentilor din Avondale, Australia )
„Duhul Sfant este o Persoana, pentru ca El marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem copiii lui Dumnezeu. Cand marturia aceasta este adusa, ea poarta cu sine propria dovada. In astfel de momente, noi credem si suntem siguri de faptul ca suntem copiii lui Dumnezeu…
Domnul sfant are o personalitate, altfel nu ar putea sa-i marturiseasca duhului nostru si impreuna cu duhul nostru ca suntem copiii lui Dumnezeu. De asemenea, El trebuie sa fie o Persoana divina, pentru ca altfel nu ar putea sa cerceteze tainele care se afla ascunse in mintea lui Dumnezeu. „In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului, care este in el? Tot asa, nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu” ( Manuscrisul 20, 1906 ).
„Printul puterii raului poate sa fie tinut in frau numai de puterea lui Dumnezeu aflata in Duhul Sfant, cea de-a Treia Persoana a Dumnezeirii” ( Special Testimonies, seria A, nr. 10, pag. 37, 1897 )
„Noi trebuie sa cooperam cu cele trei Puteri preainalte ale cerului – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – iar aceste Puteri vor lucra prin noi, facandu-ne sa fim niste conlucratori cu Dumnezeu” ( Special Testimonies, seria B, nr. 7, pag. 51, 1905 )
Lori Balogh
Sunt de acord sa incheiem aceasta polemica, mai ales ca nu ati raspuns la ultima mea intrebare. In privinta cunoasterii lui Dumnezeu, El, nu dv., va hotara la urma cine L-a cunoscut cu adevarat si cine nu. Domnul sa va binecuvanteze!
Deci cosiderati ca ce am postat eu sunt conspiratii?…dar vad ca nu aveti o opinie ferma in legatura cu Le Roy Froom. Eu va las in cunoasterea limitata pe care o aveti despre Dumnezeu…caci mai am si alte treburi.
Care sunt criteriile dupa care unele afirmatii ale lui E. White sunt „firmituri de la EGW”, in timp ce altele ( cele folosite de dv. ) sunt hrana consistenta? Asa-zisa interventie a iezuitilor? Daca veti continua sa credeti in teoriile conspiratiei, in curand va veni ziua in care nu veti mai crede nici in dumnezeirea lui Iisus Christos, nici in adevarul despre Sabatul biblic, nici in judecata preadventa, in nimic din ceea ce este invatatura specific adventista. Imi pare rau sa o afirm, dar sunteti pe un drum care nu duce nicaieri.
Doar niste firmituri de la EGW. Cu acestea ce faceti? Le pastrati in cufarul de sub pat? Se stie ca scrierile ei au suferit modificari din partea iezuitilor…sau poate nici nu exista iezuiti.
Nu stiu ce stiti despre Le Roy Froom si altii dar va las in cunostintele pe care le detineti si tineti cu tarie la ele.
CE CREDEA E.G. WHITE CĂ ESTE DUHUL SFÂNT:
1. ”Numai prin intermediul ajutorului acestui Spirit ce era la început și se mișca pe deasupra apelor, acel CUVÂNT prin care toate lucrurile au fost făcute, acea LUMINĂ ADEVĂRATĂ ce luminează pe toți oamenii, se poate interpreta corect mărturia științei. Numai prin conducerea Sa se pot descoperi adevărurile cele mai profunde.”(EGW, Educație, cap.Știința și Biblia).
2. ”Duhul este suflarea lui Dumnezeu” (4 BC 1166)
3. ”Duhul este cea mai mare putere din univers” (ST, Sept.4, 1893) (GA 270,1)
4. ”Duhul este omniprezența lui Dumnezeu” (Educație p. 131) (Manuscript 138, 1897)
5. ”Duhul este caracterul lui Dumnezeu” (RH, Iulie 28, 1891 par. 9)
6. ”Duhul este chipul Persoanei Tatălui” (Mărturii pentru Predicatori , engleză, pag. 137,2)
7. ”Duhul este prezența și favoarea lui Dumnezeu” (Mărturii,vol.9, 1909, p.230) (ST, 23 nov1891)
8. ”Duhul este slava pe care Tatăl a dat-o Fiului” (ST, 3 Octombrie 1892)
9. ”Duhul este viața spirituală a lui Hristos” (Spiritul Profetic vol. 3, 242)(Divina Vindecare, 130) (RH 5 Aprilie, 1906)
10. ”Influența Duhului Sfânt este viața lui Hristos în suflet” (R&H 26 oct. 1897)
11. ”Duhul este prezența personală a lui Hristos în credincios” (Recibireis Poder pag.179,2)
12. ”Duhul este divinitatea si persoana lui Hristos” (RH 5 Aprilie, 1906)
13. ”Duhul este harul lui Hristos” (ST, 28 mai 1902, alin. 3)
14. ”Mângâietorul este Hristos” (RH January 27,1903) (8MR 49) (8MR 57) (RH 26 Octombrie, 1897) (Manuscrise eliberate vol. 19, pag. 297)
15. ”Duhul a tot adevărul este Hristos, manifestat in trup” (Ms125-25 iulie 1906, alin. 13)
16. ”Duhul este Hristos invizibil pentru lume” (SW, Sept 13, 1898, par.2) (Cada dia con Dios,143)
17. ”Duhul adevărului este Hristos” (SW Oct. 25, 1898)
18. ”Duhul este Isus Hristos” (Lt66-10 aprilie 1894, alin.18)
19. ”Duhul este Hristos Însuși” (14MR, 23,24) (DA 166) (Ms 5a, 1895)
DUHUL SFÂNT LA BOTEZUL LUI ISUS
20. ”Când s-a aflat că Isus într-adevăr a plecat, atenția societății a fost îndreptată asupra ucenicilor, care au rămas în urmă. Pentru prima dată au avut aceștia ocazia să-și mărturisească credința lor în Isus din Nazaret ca Mântuitor al lumii. Ioan povesti, despre cele ce a auzit și văzut în învățăturile Sale. El le vorbi despre întâmplările minunate de la botezarea lui Isus prin profetul Ioan în Iordan; cum lumina și strălucirea s-au coborât atunci din cer asupra Lui în chip de porumbel, în timp ce un glas care venea din cerul senin și deschis Îl declară ca Fiu al Tatălui cel nemărginit. Ioan le-a istorisit aceste fapte cu o limpezime și exactitate convingătoare. Curiozitatea tuturor celor de față a fost trezită, și mulți care au așteptat cu dor venirea lui Mesia, credeau că acesta va fi poate Cel Promis încă de mult lui Israel.” {VI 84.4}
21. ”Îngerii nu ascultaseră niciodată înainte o astfel de rugăciune. Ei sunt gata să ducă la Comandantul lor iubit un mesaj de asigurare și mângâiere. Dar nu, Însuși Tatăl va răspunde cererii Fiului Său. Razele slavei Sale pornesc direct de la tron. Cerurile sunt deschise și deasupra capului Mântuitorului coboară ceva, ca un chip de porumbel, din cea mai curată, lumină — emblema potrivită Lui, cel blând și smerit….” {AÎ 169.2}
22. ”Oamenii stăteau în liniște și Îl priveau pe Isus. Chipul Său a fost scăldat în lumina care înconjoară pururi tronul lui Dumnezeu. Fața Lui, îndreptată în sus, a fost acoperită de slavă așa cum nu mai văzuseră niciodată fața vreunui om. Din cerul deschis s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” — The Desire of Ages, 111, 112 {AÎ 169.3}
23. ”Domnul promisese că-i va da lui Ioan un semn prin care să poată cunoaște că El este Mesia, iar acum, când Isus ieșea din apă, semnul făgăduit a fost dat; căci el a văzut cerurile deschise, iar Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel de un aur strălucitor, planând asupra capului lui Hristos, și din cer s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” — The Youth’s Instructor, 23 iunie, 1892. {AÎ 169.4}
24. ”Din marea mulțime prezentă la Iordan, doar puțini în afară de Ioan au putut înțelege viziunea cerească.” — The Desire of Ages, 112. {AÎ 170.1}
25. ”La botezul Mântuitorului, Satana era printre martori. El a văzut slava Tatălui umbrindu-și Fiul. El a auzit vocea lui Iehova dând mărturie despre divinitatea lui Isus. Încă de la păcatul lui Adam, neamul omenesc nu mai putea comunica direct cu Dumnezeu; legătura dintre cer și pământ era prin Hristos; însă acum, când Isus a venit “într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8, 3), Însuși Tatăl a vorbit {AÎ 170.2}
26. ”Din mulțimea imensă de lângă Iordan, puțini, în afară de Ioan, au înțeles această descoperire cerească. Cu toate acestea, întreaga adunare era pătrunsă de prezența Dumnezeirii. Lumea stătea în picioare, privind în tăcere la Hristos. Trupul Lui era scăldat în lumina veșnică, ce înconjoară tronul lui Dumnezeu. Fața Lui înălțată spre cer era plină de slavă, așa cum niciodată nu văzuseră ei o față de om. Din cerurile deschise s-a auzit un glas zicând: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. {HLL 112.2}
27. ”Când Domnul Hristos S-a plecat pe țărmul Iordanului, după botezul Lui și S-a rugat pentru omenire, cerurile erau deschise și Duhul lui Dumnezeu, ca un porumbel de aur strălucitor, a înconjurat făptura Mântuitorului, iar o voce din cer a spus: “Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea.” {ÎC 525.3}
28. ” După ce a fost botezat, El S-a plecat pe genunchi, pe malul Iordanului, și niciodată până atunci cerul nu a mai auzit o rugăciune ca aceea, înălțată de pe buzele Lui divine. Hristos a luat natura noastră asupra Lui. Sub forma unui porumbel strălucitor, slava lui Dumnezeu a venit la El și, din înălțimile infinite, s-au auzit următoarele cuvinte: “Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea”. {Te 284.5}
29. ”Când Cerul a mărturisit pentru Isus la botezul Lui, ei n-au înţeles nimic. Ochii care niciodată nu se îndreptaseră în credinţă către Cel Nevăzut n-au văzut descoperirea slavei lui Dumnezeu; urechile care niciodată nu ascultaseră de glasul Lui nu au auzit cuvintele mărturiei. La fel se întâmplă şi acum. Deseori prezenţa lui Hristos şi a îngerilor slujitori se manifestă în adunările oamenilor şi cu toate acestea mulţi nu ştiu acest lucru. Ei nu simt nimic deosebit. Doar unora li se descoperă prezenţa Mântuitorului. Pace şi bucurie străbat în inima lor. Ei sunt mângâiaţi, încurajaţi şi binecuvântaţi.” Viata lui Isus (HLL) pagina 116-117. capitolul 14. paragraf 12. (original engleză pagina 136).
30. ”Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca aceasta. Ei erau nerăbdători să aducă iubitului lor Conducător un cuvânt de asigurare și de mângâiere. Dar nu; Tatăl Însuși va răspunde la cererea Fiului Său. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au deschis și asupra frunții Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai curată lumină — simbol potrivit pentru El, Cel umil și blând.” {HLL 112.1}
31. “Duhul Sfânt este un agent liber, activ si independent. Dumnezeul cerului foloseste Duhul Sau dupa buna Sa placere…”(RH 5 mai, 1896)
32. „Cuvântul lui Dumnezeu – adevărul – este canalul prin care Domnul își manifestă Duhul Său și puterea Sa” (AA 519)
33. “Fara Duhul Sfânt, fara suflarea lui Dumnezeu, constiinta devine amortita, lipsita de viata spirituala…” (4 BC 1166)
34. „Dumnezeu ne vorbeste prin natura si revelatie, prin providenta Sa si prin influenta Duhului Sau Sfânt.” (CH 93)
35. “Dându-ne Duhul Sau, Dumnezeu ni Se da pe Sine, facându-Se un izvor de influente dumnezeieti, pentru a da lumii viata si sanatate.” (7T 273)
36. „Prin Duhul Sau Cel Sfânt, Dumnezeu a lucrat de la început prin unelte omenesti, în vederea împlinirii planului Sau în favoarea neamului omenesc cazut”
37. “Tatal a dat Fiului Sau Duhul fara masura…”(GC 477)
38. „Isus a cautat sa imprime în ei gândul ca în daruirea Spiritului Sau Sfânt, El le-a dat lor slava pe care Tatal I-a dat-o Lui, asa încât El si poporul Lui sa fie una în Dumnezeu. Calea si vointa noastra trebuie sa fie în supunere fata de vointa lui Dumnezeu, stiind ca este sfânta, dreapta si buna.” (ST, 3 octombrie 1892)
39. “Niciodata nu auzisera îngerii o rugaciune ca cea înaltata de Isus la botezul Sau si erau dornici de a fi purtatori ai mesajului Tatalui catre Fiul Sau. Dar nu; direct de la Tatal iese lumina slavei Sale. Cerurile s-au deschis si razele slavei au coborât asupra Fiului lui Dumnezeu si au format un chip de porumbel, asemenea aurului stralucitor. Aceasta forma de porumbel a fost simbol potrivit al umilintei si blândetei lui Hristos.” (2SP 60, 61)
40. „Dupa ce Hristos a fost botezat, a îngenuncheat pe marginile Iordanului si niciodata mai înainte nu a auzit cerul o rugaciune ca cea care a venit de pe buzele Sale divine. Hristos a luat natura noastra asupra Sa. Slava lui Dumnezeu, în forma unui porumbel sclipitor, s-a oprit asupra Lui, si din înaltul cerului s-au auzit aceste cuvinte: ‚Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi gasesc toata placerea.’” Temperanta 284.4
41. „În timp ce se ruga, slava lui Dumnezeu, în forma unui porumbel sclipitor, s-a oprit asupra Lui, si din înaltul cerului s-a auzit vocea Celui Infinit: ‚Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi gasesc toata placerea.’” Buletinul Conferintei Generale 4 Aprilie 1901 par. 15
42. „Niciodata nu auzisera îngerii o rugaciune ca aceasta. Ei erau nerabdatori sa aduca iubitului lor Conducator un cuvânt de asigurare si de mângâiere. Dar nu; Tatal Însusi va raspunde la cererea Fiului Sau. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au deschis si asupra fruntii Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai curata lumina – simbol potrivit pentru El, Cel umil si blând. Din mulimea imensa de lânga Iordan, putini, în afara de Ioan, au înteles aceasta descoperire cereasca. Cu toate acestea, întreaga adunare era patrunsa de prezenta Dumnezeirii. Lumea statea în picioare, privind în tacere la Hristos. Trupul Lui era scaldat în lumina vesnica, ce înconjoara tronul lui Dumnezeu. Fata Lui înaltata spre cer era plina de slava, asa cum niciodata nu vazusera ei o fata de om. Din cerurile deschise s-a auzit un glas zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi gasesc placerea”. DA 112