Geneza 27,28: Binecuvântările lui Dumnezeu și vinul
„Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug.”
Aceasta este o parte din binecuvântarea pe care Iacov a smuls-o prin vicleșug de la tatăl său, Isaac, binecuvântare pregătită în mod natural pentru întâiul născut al familiei, Esau. Traducerea în limba română a Bibliei ne aruncă într-o mare dilemă: Ce caută vinul, în înțelesul său general de băutură alcoolică, în cadrul binecuvântărilor lui Dumnezeu?
Dacă ai cămara, beciul și frigiderul pline cu sticle de vin de soiuri diferite și produs de mărci dintre cele mai renumite, înseamnă că ești binecuvântat de Dumnezeu? Dacă am merge pe această logică, înseamnă că cei mai „binecuvântați” oameni sunt proprietarii de podgorii și de vinacoteci (!? ).
Însă dilema se rezolvă ușor dacă privim la textul original ebraic, în care întâlnim termenul „tyirosh”. Spre deosebire de „yayin”, care este o băutură obținută din struguri și care poate fi fermentată sau nu, „tyirosh” este un termen folosit doar pentru mustul dulce din struguri. Așadar, traducerea corectă a textului din Geneza 27,28 ar fi aceasta: „Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și must din belșug.”
Creatorul nu a dat omului vinul fermentat, ci strugurii. Fermentația a fost „descoperită” de om după căderea lui în păcat, contribuind într-o măsură pe care nu ni-o putem imagina la degradarea vieții și ființei umane. Ca și în cazul altor lucruri, binecuvântarea pe care Dumnezeu a lăsat-o în fructele proaspete și în mustul dulce obținut din ele a fost pervertită de om prin fermentare.
Iată de ce profetul Isaia ne îndeamnă să nu nimicim zeama obținută din strugure, „căci este o binecuvântare în el” (vezi Isaia 65,8). De aceea, între cele dintâi roade pe care evreii le aduceau la Casa Domnului se număra și mustul, nu vinul fermentat (vezi Numeri 18,12).
Când Moise le reamintește evreilor, la hotarele Canaanului, de binecuvântările pe care Dumnezeu le va revărsa asupra lor, dacă vor rămâne credincioși, el amintește mustul, nu vinul fermentat (vezi Deuteronomul 7,13; 11,14; 33,28). Iar atunci când înțeleptul Solomon ne îndeamnă să-L cinstim pe Dumnezeu cu averile noastre și cu cele dintâi roade ale veniturilor noastre, el amintește mustul, nu vinul fermentat (vezi Proverbe 3,9.10).
Vorbind despre restaurarea poporului evreu după întoarcerea din robie, profetul Ieremia afirmă: „Ei vor veni și vor chiui de bucurie pe înălțimile Sionului; vor alerga la bunătățile Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi și boi; sufletul le va fi ca o grădină bine udată și nu vor mai tânji” (Ieremia 31,12).
Profetul Osea amintește și el de must ca fiind o binecuvântare a Domnului atunci când mustră poporul pentru necredincioșia sa: „N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul și untdelemnul și a închinat slujbei lui Baal argintul și aurul cel mult pe care îl dădeam” (Osea 2,8).
Mustul ca binecuvântare, nu vinul fermentat, este amintit și în cartea lui Ioel: „Iată, vă trimit grâu, must și untdelemn proaspăt, ca să vă săturați de ele și nu vă voi mai face de ocară între neamuri” (Ioel 2,19; 23.24).
Așadar, mustul dulce, proaspăt, este o binecuvântare, nu vinul fermentat! Acesta din urmă s-a dovedit a fi mai degrabă un blestem pentru omenire.
În ceea ce privește zeciuielile aduse la sanctuar, în toate cazurile era vorba de „tyirosh”, adică must dulce de struguri, nicidecum vin fermentat (vezi Deuteronomul 12,17; 14,23; 2 Cronici 31,5; Neemia 10,37; 13,5.12).
Lori Balogh
