Privire generala asupra cartii Deuteronomul
Deuteronomul ( Deuteronomion, in greaca, si Deuteronomium, in latina ) este ultima dintre cele cinci carti ale Pentateuhului, titlul sau insemnand „Legea a doua” sau „Legea repetata” ( in ebraica, „Mishneh Torah” ). Un alt titlu in ebraica al cartii, care reia in mare parte istoria si instructiunile divine prezentate in primele patru carti ale Pentateuhului, este „Devarim” ( „Cuvinte” ), titlu preluat din introducerea cartii: „Iata cuvintele pe care le-a spus Moise…” ( cap. 1, 1 ). Acest titlu se justifica prin faptul ca Deuteronomul este construit, in principal, pe cuvintele rostite de Moise in fatza poporului Israel cu putin timp inainte de moartea sa.
Paternitatea cartii ii apartine in mod evident lui Moise, fapt confirmat de afirmatiile pline de autoritate ale lui Iisus si ale apostolilor. Cand fariseii L-au intrebat pe Iisus in legatura cu divortul, ei au citat din Deuteronomul, despre care stiau ca fusese scris de Moise: „Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca barbatul sa dea nevestei o carte de despartire si s-o lase?” ( Matei 19, 7, cu aluzie la Deuteronomul 24, 1 ).
Intrebarea saducheilor cu privire la inviere face trimitere tot la cele scrise de Moise in Deuteronomul: „Invatatorule, iata ce ne-a scris Moise…” ( Marcu 12, 19 cu trimitere la Deuteronomul 25, 5 ). De asemenea, in introducerea Evangheliei sale, Ioan afirma ca „Legea a fost data prin Moise” ( Ioan 1, 17 ), fapt care este confirmat in Deuteronomul: „Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel” ( Deuteronomul 4, 44 ).
In cuvantarea lui Petru cu ocazia vindecarii ologului din nastere, el face trimitere la o profetie mesianica din Deuteronomul: „In adevar, Moise a zis parintilor nostri: „Domnul, Dumnezeul vostru va va ridica dintre fratii vostri un proroc ca mine; pe el sa-l ascultati in tot ce va spune” ( Fapte 3, 22 ). Textul citat de Petru se gaseste in Deuteronomul 18, 15: „Domnul, Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine; sa ascultati de el!”
Autorul Epistolei catre evrei citeaza si el din Deuteronomul: „Cine a calcat Legea lui Moise este omorat fara mila pe marturia a doi sau trei martori” ( Evrei 10, 28 ). Aceasta prevedere citata din Deuteronomul 17, 2-7, asociata cu expresia „Legea lui Moise”, dovedeste faptul ca autorul cartii nu poate fi altul decat Moise.
Discursurile lui Moise, care formeaza cea mai mare parte a cartii Deuteronomul, au fost tinute dincolo de Iordan, pe cand poporul Israel era tabarat la Sitim, in fatza Ierihonului, in campia Moabului ( vezi Numeri 25, 1: Deuteronomul 1, 1-3 ). In acest loc, poporul a ramas timp de doua luni ( compara Deuteronomul 1, 3 cu Iosua 4, 19 ), iar Moise l-a pregatit pentru cucerirea Canaanului prin cele patru discursuri inregistrate in carte.
In primul sau discurs, Moise anunta incetarea slujbei sale de conducator al poporului, dupa o expunere sumara a istoriei peregrinarii prin pustiu. Acest discurs se incheie cu indemnul dat poporului Israel de a pazi Legea ( vezi cap. 1-4 ).
Al doilea discurs repeta Decalogul, ca baza a legamantului dintre Dumnezeu si poporul Israel, dupa care Moise prezinta cerintele legilor civile, sociale si religioase, indemnand poporul sa le respecte ( vezi Deuteronomul cap. 5 – 26 ).
Al treilea discurs se concentreaza pe enumerarea binecuvantarilor si blestemelor care urmau sa vina peste popor in functie de ascultarea sau neascultarea lui fatza de cerintele Legii lui Dumnezeu. Acest discurs este de un inalt nivel oratoric, greu de egalat ( vezi Deuteronomul cap. 27-30 ).
Ultimul discurs, al patrulea, cuprinde Cantarea lui Moise, binecuvantarea rostita de Moise asupra celor 12 semintii si momentul mortii ( vezi Deuteronomul 31-34 ).
Asadar, Deuteronomul este cuvantarea de ramas bun a unui mare si unic conducator, un om care si-a iubit poporul pana la sacrificiul de sine suprem, cerandu-I lui Dumnezeu ca el insusi sa fie sters din cartea vietii pentru salvarea poporului sau ( vezi Exodul 32, 32 ). Intregul discurs vibreaza de grija parinteasca a unui tata fatza de copiii sai, fiind plin de indemnuri de a fi ascultatori fatza de Legea lui Dumnezeu.
In viziunea lui Moise, ascultarea de Lege inseamna viata, in timp ce neascultarea inseamna moarte. Prin indemnurile, mustrarile si avertismentele date poporului, Moise se straduieste sa constientizeze poporul cu privire la demnitatea sa unica de popor ales al lui Dumnezeu intr-o lume corupta si idolatra.
De-a lungul timpului, Deuteronomul a avut un rol important in viata spirituala a poporului evreu, dar si a crestinilor de mai tarziu. Cand, pe vremea lui Iosia, a fost regasita „cartea Legii” ( vezi 2 Regi cap.22 si 23 ; 2 Cronici cap. 34 si 38 ), a avut loc una dintre cele mai profunde reforme religioase din intreaga istorie a poporului lui Dumnezeu.
Devotiunea zilnica a poporului evreu este strans legata de Deuteronomul, fiecare evreu evlavios recitand zilnic un capitol din aceasta carte. Importanta cartii Deuteronomul rezida si din faptul ca, in confruntarea din pustiu cu ispitele Diavolului, Iisus a raspuns cu citate din aceasta carte ( vezi Matei 4, 1-11 si Deuteronomul 8, 3; 6, 16; 6, 13 ).
La intrebarea invatatorului Legii cu privire la cea dintai si cea mai mare porunca din Lege, Iisus a raspuns citand tot din Deuteronomul ( vezi Matei 22, 35-38 in comparatie cu Deuteronomul 6, 5; 10, 12; 30, 6 ).
O carte atat de importanta pentru spiritualitatea poporului evreu, de care S-a folosit Insusi Mantuitorul lumii pentru a-l infrunta pe Satana si care contine esenta Legii morale: dragostea fatza de Dumnezeu si fatza de aproapele, nu poate fi categorisita ca fiind anacronica. Aceasta carte nu este nici anacronica, nici moderna. Ea este cat se poate de actuala.
Lori Balogh
