Privire generala asupra cartilor 1 si 2 Imparati

Privire generala asupra cartilor 1 si 2 Imparati

 

Cele doua carti ale Vechiului Testament, 1 si 2 Imparati, au fost la inceput o singura carte. Toate bibliile ebraice anterioare anului 1517 contineau o singura carte, numita in ebraica „Melakim” ( „Imparati” ). In 1517, Daniel Bomberg a tiparit o editie a Bibliei ebraice in care cartea „Imparati” a fost impartita in doua carti, asa cum sunt prezente in traducerile actuale in limba romana.

Asa cum arata numele lor, aceste carti redau istoria poporului Israel sub domnia imparatilor, incepand cu moartea lui David si apoi domnia lui Solomon. 1 Imparati se incheie cu urcarea pe tron a lui Ioram in Regatul lui Iuda si a lui Ahazia in Regatul de Nord, iar 2 Imparati continua istoria celor doua regate pana la sfarsitul Regatului lui Iuda si plecarea in exil a iudeilor.

Autorul ( autorii ) celor doua carti este necunoscut. Cartile 1 si 2 Imparati reprezinta mai degraba o compilare de materiale si documente istorice vrednice de crezare si autentice, unele dintre ele provenind de la scolile profetilor, din rapoarte ale Templului sau de la curtea regala. Totusi, in ciuda diversitatii de izvoare, cartile 1 si 2 Imparati au o unitate interna demna de remarcat, dovedind ca Cel care a calauzit si supravegheat intocmirea lor a fost Duhul Sfant, nu doar niste oameni simpli.

Insa, chiar daca documentele care au stat la baza alcatuirii celor doua carti au fost atat de diferite, exista suficiente indicii ca un anumit om le-a compilat si le-a dat forma actuala. Rapoartele despre domniile diferitilor imparati sunt asemanatoare ca forma, ceea ce indica spre o singura persoana care a adunat si compilat materialele.

De asemenea, exista anumite expresii si anumite moduri de gandire pe care le regasim in ambele carti, alaturi de sentinte si comparatii cu unii imparati buni sau rai care i-au precedat pe cei in discutie. Desi nu-l putem identifica pe barbatul care a adunat toate materialele istorice din diferite surse intr-o singura lucrare unitara, Talmudul iudaic sustine ca acest om ar fi profetul Ieremia.

Perioada pe care o acopera cele doua carti a fost caracterizata de ascensiunea Asiriei, cu planul ei de a cuceri cele doua regate ale lui Israel. Este perioada in care in Egipt au domnit faraonii dinastiei a 21-a, care au concurat cu puterile din Mesopotamia in ceea ce priveste influenta politica si militara asupra Palestinei si Siriei. Este perioada nasterii Imperiului Neo-Babilonian care a luat locul asirienilor pe plan politic, cucerind Regatul lui Iuda si ducand poporul in exil.

Multe dintre evenimentele descrise in cartile Imparatilor isi gasesc confirmarea in sursele extrabiblice, ceea ce le confera celor doua carti autoritate si autenticitate. Iata cateva exemple: Despre Roboam, fiul lui Solomon si imparat al Regatului de Sud ( al lui Iuda ), raportul biblic afirma ca in al 5-lea an al domniei lui a fost atacat de Sisac, faraonul Egiptului. Acest faraon nu este altcineva decat Sesonk I, intemeietorul dinastiei a 22-a, care a lasat propriul raport cu privire la atacarea lui Iuda si Israel.

Imparatul Omri al Regatului lui Israel a lasat posteritatii o asemenea emblema incat Regatul de Nord ( al lui Israel ) era cunoscut printre asirieni ca fiind „Mat Humri” ( „Tara Omri” ). Salmanasar III al Asiriei il aminteste pe imparatul Ahab cu ocazia luptei de la Qarqar, iar pe Iehu il aminteste in legatura cu tributul pe care acesta l-a platit asirienilor in al 18-lea an al domniei lui.

Faimoasa Piatra Moabita ne aduce multe amanunte interesante din acea perioada istorica. Raportul istoric din cartile Imparatilor ne vorbeste despre tributul pe care Menahem, imparatul Regatului lui Israel, l-a platit lui Pul, imparatul Asiriei, cat si despre atacul lui Tiglat-Pileser asupra Regatului de Nord in timpul regelui Pecah. Insa despre aceste realitati istorice vorbesc si rapoartele  lui Tiglat-Pileser III, in care se aminteste despre contactele acestuia cu regii Menahem, Pecah si Osea din Regatul de Nord, precum si cu regii Azaria si Ahaz din Regatul de Sud.

In timpul regelui Ezechia al Regatului lui Iuda, in al 14-lea an al domniei lui, Sanherib, imparatul Asiriei, a cucerit toate cetatile fortificate din Regatul de Sud, asediind si Ierusalimul, insa fara succes. Si Sanherib, imparatul Asiriei, ne-a lasat un rapot despre campania pe care a dus-o in Palestina. Toate aceste documente istorice si arheologice extrabiblice confirma veridicitatea raportului biblic, conferindu-i acestuia mai multa autoritate si autenticitate.

Cele doua carti ale Imparatilor nu redau doar istoria simpla a celor doua regate. Autorul care a compilat materialele a urmarit, sub influenta Duhului Sfant, un scop profund religios. Toate necazurile si suferintele indurate de poporul Israel in aceasta perioada demonstreaza faptul ca atata vreme cat poporul si conducatorii lui erau drepti, binecuvantarea divina era peste ei. Insa abaterile de la voia exprimata a lui Dumnezeu a condus intotdeauna poporul si pe conducatorii lui la suferinta, ruina si robie.

Toate aceste lucruri nu sunt doar simpla istorie, ci si adevarate lectii morale pentru generatiile care au urmat. Perioada acoperita de cele doua carti ale Imparatilor este si perioada marilor profeti ai lui Dumnezeu: Ilie si Elisei. Daca inceputul perioadei de care se ocupa cele doua carti este stralucitor si grandios ( domnia lui Solomon si constructia Templului ), finalul perioadei este jalnic si dureros: nimicirea celor doua regate, distrugerea Templului si ducerea in robie: cea asiriana, pentru populatia Regatului de Nord, si cea babiloniana, pentru poporul Regatului de Sud.

Aici gasim una dintre cele mai importante lectii ale istoriei sacre: „Neprihanirea inalta pe un popor, dar pacatul este rusinea popoarelor” ( Proverbe 14,34 )  Sunt demne de remarcat acuratetea si obiectivismul relatarilor din cele doua carti ale Imparatilor. Daca in analele popoarelor antice sunt pastrate doar rapoartele faptelor glorioase ale conducatorilor lor, Biblia ii prezinta pe conducatorii poporului Israel asa cum au fost in realitate: cu lumini si umbre, cu calitati si defecte. Aici gasim una dintre cele mai puternice argumente in favoarea ideii ca Biblia nu este opera unor minti omenesti, ci este Cuvantul lui Dumnezeu, obiectiv si onest.

Lori Balogh

This entry was posted in Isagogie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.