Epistola catre romani – Cap. 2,25-29
Adevarata taiere imprejur
- „Taierea imprejur, negresit, este de folos, daca implinesti Legea; dar daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur.
- Daca deci, cel netaiat imprejur pazeste poruncile Legii, netaierea lui imprejur nu i se va socoti ea ca o taiere imprejur?
- Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea, nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea imprejur?
- Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este iudeu, si taiere imprejur nu este aceea care este pe dianafara, in carne.
- Ci iudeu este acela care este iudeu inlauntru, si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova; un astfel de iudeu isi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”
Romani 2, 25-29
Pentru iudei, taierea imprejur ( circumcizia ) reprezenta un ritual de mare importanta, fiind privit ca o garantie a obtinerii favorii lui Dumnezeu. Circumcizia fusese instituita de Insusi Dumnezeu, datand e pe vremea lui Avraam, stramosul iudeilor. Ea era un semn al legamantului lui Dumnezeu cu Avraam si urmasii sai ( vezi Geneza 17,9-14; Fapte 7,8 ), o dovada exterioara, vizibila, a acestui legamant, precum si o garantie in baza careia urmasii lui Avraam aveau sa beneficieze de fagaduintele Sale.
Era de neconceput pentru iudei ca un om circumcis dupa Lege sa nu fie mantuit. Mishna ( o culegere de opinii si interpretari asupra invataturii iudaice din primele secole ale primului mileniu crestin ) sustine ca toti evreii isi au partea lor in lumea viitoare, iar rabinii evrei sustin ca Avraam va sta la intrarea in Gehenna ( iad ) si nu va ingadui niciunui israelit circumcis sa ajunga acolo.
Avand de-a face cu astfel de conceptii in sanul propriului sau popor, el insusi provenind din randul fariseilor, apostolul Pavel doreste acum sa dezmembreze mitul potrivit caruia doar cunoasterea teoretica a Legii si practicarea circumciziei i-ar proteja pe iudei de pierzarea vesnica. Incepand cu versetul 25, Pavel ataca direct aceasta falsa convingere, aratand ca simplul act al taierii imprejur nu are nicio valoare mantuitoare.
Acelasi adevar il subliniaza apostolul in Epistola catre galateni: „Si marturisesc iarasi, inca odata, oricarui om care primeste taierea imprejur ca este dator sa implineasca toata Legea… Caci in Christos Iisus nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste” ( Galateni 5,3.6 ).
In Romani 2,17-24, Pavel demonstrase ca iudeii se faceau vinovati de calcarea Legii, prin urmare circumcizia la care tineau atat de mult nu le folosea la nimic. Concluzia sa este exprimata in cap. 2,25: „Dar daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur.”
Afirmatia apostolului trebuie sa-i fi calcat pe nervi pe concetatenii sai iudei. Daca nici Legea si nici circumcizia nu le garanta mantuirea, atunci ce le putea oferi aceasta garantie? Mai mult decat atat, in versetul 26 acelasi apostol pune pe picior de egalitate neamurile, atat de dispretuite de iudei, cu apartinatorii poporului ales. De asemenea, afirmatia apostolului ca neamurile care pazesc Legea sunt privite ca fiind taiate imprejur trebuie sa-i fi infuriat pe iudeii din vremea aceea.
Desigur, Pavel nu vrea sa sustina ca neamurile, prin pazirea Legii, dobandesc mantuirea, caci aceasta se primeste doar prin credinta, dupa cum scrisese deja in cap. 1,17, ci doar ca neamurile au acelasi acces la mantuire ca iudeii.
Invatatura lui Pavel din Romani 2 se armonizeaza perfect cu afirmatia Domnului Iisus din Evanghelia lui Matei: „Dar va spun ca vor veni multi de la Rasarit si de la Apus si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor.” ( Matei 8,11 ) De asemenea, in 1 Corinteni 7,19 acelasi apostol Pavel face o ierarhizare a prioritatilor in relatia omului cu Dumnezeu: pe primul loc se afla ascultarea de voia lui Dumnezeu si abia apoi implinirea unor ritualuri: „Taierea imprejur nu este nimic si netaierea imprejur nu este nimc, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.”
Este uimitor sa auzi astfel de afirmatii din gura unui fost fariseu. Dupa convertirea sa, Pavel a inteles valoarea ascultarii in relatia sa cu Dumnezeu. Ascultarea este asemenea unei cifre asezate inaintea multor zerouri. Fara aceasta cifra, zerourile care o urmeaza, oricat ar fi de multe, nu au nicio valoare.
In versetul 27, Pavel rastoarna cu susul in jos tot ceea ce iudeii stiau cu privire la judecata. Traditia ii invata pe iudei ca prin nastere, prin cunoasterea teoretica a Legii si practicarea circumciziei ei deveneau niste drept judecatori ai paganilor dintre neamuri. Iata ca Pavel afirma contrariul: „Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea, nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea imprejur?” ( vers. 27 ).
„Legea” la care face referire Pavel in acest context nu are in original articol hotarat, deci ea nu se refera la un cod de legi concret, oricare ar fi acesta: Decalogul, legile ceremoniale sau alte legi concrete date poporului Israel, ci la ideea de lege in general. Cand vorbeste despre calcarea Legii, Pavel foloseste verbul „parabates”, referindu-se la omul care o calca, adica trece o anumita linie stabilita de legiuitor. De aici provine termenul „transgresare”, folosit in unele traduceri ale Bibliei. Calcarea peste linia trasata de Lege face ca ritualul atat de important pentru iudei al circumciziei sa devina exact contrariul, adica netaiere imprejur.
In ultimele doua versete ale capitolului 2, Pavel redefineste calitatea de a fi iudeu: „Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este iudeu; si taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne. Ci iudeu este acela care este iudeu inlauntru; si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova. Un astfel de iudeu isi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” ( vers. 28.29 )
Afirmatii tari si deranjante pentru concetatenii apostolului! Lor, care se considerau a fi samanta lui Avraam ( vezi Ioan 8,33 ), sa li se spuna ca nu sunt iudei? Asa cum afirma George R. Knight, aceasta ultima afirmatie a lui Pavel era „ultimul cui pe care il bate in sicriul increderii iudeilor” in Lege si circumcizie.
Cum se ajunge aici? Destul de simplu: cand nu reusesti sa prinzi esenta invataturii lui Dumnezeu si te bazezi doar pe simboluri si ritualuri. Crestinii de azi au nevoie si ei de circumcizia inimii. Nasterea in familii crestine si chiar botezul cu apa nu pot garanta mantuirea unui om. E nevoie de nasterea din nou „din apa si din duh” de care ii vorbea Mantuitorul lui Nicodim ( vezi Ioan 3,5 ), fara de care niciun om nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Ritualurile, formele si simbolurile, daca sunt conforme cu invatatura biblica, isi au locul lor si rolul lor in viata de credinta. Ele insa au valoare doar daca sunt insotite si precedate de o credinta vie care lucreaza prin dragoste. In caz contrar, ele pot sa-I produca scarba lui Dumnezeu, dupa cum El Insusi afirma in debutul cartii profetului Isaia:
„Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu mai vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat v-ati ruga, n-ascult; caci mainile va sunt pline de sange.” ( Isaia 1,13-15 )
Da, chiar si rugaciunea, cel mai intim act al inchinarii omului, poate deveni o scarba pentru Dumnezeu, in cazul in care ea nu este insotita si precedata de ascultare si credinta: „Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba.” ( Proverbele 28,9 )
Relatia cu Dumnezeu este o chestiune a inimii, nu a formelor. De aceea, identificarea adevaratilor iudei – cei circumcisi in inima si ascultatori de Legea divina – ne va ajuta sa intelegem sensul afirmatiilor pe care Pavel le va face in capitolele 9, 6-8 si 11, 25.26 cu privire la mantuirea intregului Israel.
Afirmand ca „iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este iudeu” si ca „iudeu este acela care este iudeu inlauntru” ( vers. 29 ), Pavel introduce notiunea de „Israel spiritual”, un popor format deopotriva din iudei dupa trup, care s-au crestinat si traiesc Evanghelia, dar si din neamuri necircumcise in trup, dar care au inima circumcisa si care traiesc intreaga lumina primita de la Dumnezeu. Acesta este poporul despre care apostolul Pavel va afirma in cap.11,26: „Si atunci tot Israelul va fi mantuit.”
Lori Balogh
