Mai este valabila legea cu privire la animalele curate si necurate ?
Multi crestini din zilele noastre se intreaba daca reglementarile din Vechiul Testament cu privire la deosebirea animalelor curate si necurate mai sunt valabile in timpurile noastre. Capitolul 11 din Leviticul, care contine lista animalelor curate si necurate, precum si criteriile care deosebesc cele doua categorii de animale, este privit ca fiind depasit si anacronic pentru crestinii zilelor noastre.
Insa, asa dupa cum unii se intreaba daca legile mozaice cu privire la dieta mai sunt valabile astazi, altii isi pun intrebarea: De ce nu ar mai fi valabile aceste legi astazi ? S-a schimbat cumva Dumnezeu ? S-a schimbat “cartea tehnica” ce contine toate instructiunile necesare unei bune functionari a organismului uman ? De ce o lege sanitara care a fost buna pentru evrei nu este buna si pentru crestini ?
Cei care sustin ca prevederile legate de dieta au fost desfiintate in Noul Testament se bazeaza pe cateva texte biblice care, intr-adevar, daca sunt scoase din context, pot lasa impresia gresita ca vechile legi sanitare si-au pierdut valabilitatea. Iata cateva dintre ele:
“Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese din gura, aceea spurca pe om” ( Matei 15,11 )
“Ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat” ( Fapte 10, 9-16 – viziunea lui Petru )
“Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat” ( Romani 14, 14 )
“Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este lepadat daca se ia cu multumiri” ( 1 Timotei 4,4 )
“Totul este curat pentru cei curati…” (Tit 1,15 )
Si exemplele pot continua… Toate aceste texte biblice , daca sunt scoase din contextul lor si puse cap la cap, creeaza falsa impresie ca ceea ce Dumnezeu a interzis ca hrana evreilor, le-a permis cu multa larghete crestinilor. Oare acesta sa fie adevarul ? Pentru lamurirea acestei dileme, sunt necesare cateva observatii:
1) Legile care reglementau deosebirea animalelor curate de cele necurate, adica a celor ce puteau fi folosite ca hrana si a celor ce nu puteau fi folosite in acest scop, erau mult mai vechi decat poporul evreu. Ele apar in Biblie in perioada pre-mozaica, mai cu seama in perioada potopului ( Geneza 7,2.3 ).
Regula stabilita de Creator, potrivit careia in arca lui Noe trebuiau sa intre cate sapte perechi dintre animalele curate si doar cate o pereche dintre animalele necurate, arata ca antediluvienii aveau cunostinta de aceste legi. Evreilor din timpul lui Moise doar le-au fost repetate niste prevederi deja existente. Asadar, legile privitoare la dieta apartineau intregii umanitati, nu doar poporului evreu.
2) In Pentateuc sunt descrise mai multe tipuri de necuratie: atingerea de un cadavru, diferite boli ale pielii, prezenta mucegaiului si secretiile de natura sexuala. Spre deosebire de toate celelalte forme de necuratie care erau temporare, necuratia unor categorii de animale era permanenta. Un animal necurat ramanea necurat toata viata, iar necuratia lui nu putea fi inlaturata nici cu trecerea timpului, nici prin vreo ceremonie religioasa.
3) Spre deosebire de alte prevederi ale legii lui Moise, care erau tipuri si simboluri care si-au gasit implinirea in realitatile Noului Testament, in natura alimentelor curate si necurate nu exista nimic tipologic sau simbolic care sa ne conduca la concluzia ca Iisus ar fi fost implinirea lor finala.
Daca legile ceremoniale, precum jertfele, slujbele de la sanctuar sau sarbatorile anuale, si-au gasit implinirea in lucrarea lui Iisus Christos, ele pierzandu-si valabilitatea odata cu jertfa de pe cruce, legile sanitare au ramas valabile si in Noul Testament. Ele nu sunt legate strict de lucrarea Mantuitorului in favoarea omului, ci mai degraba de pastrarea sanatatii trupului pe care Biblia il numeste “templul Duhului Sfant” ( 1 Corinteni 3,16.17; 6, 19.20 ).
4) Unii argumenteaza ca aceste prevederi legate de dieta nu mai sunt valabile deoarece ele apartin Pentateucului ( cele cinci carti ale lui Moise ), iar Pentateucul a fost dat poporului evreu. Nu trebuie pierdut din vedere ca legea mozaica este foarte complexa si ca nu toate prevederile ei si-au pierdut valabilitatea in Noul Testament.
Daca in legea lui Moise sunt prevederi cu privire la incest, homosexualitate, idolatrie, prostitutie s.a., aceasta nu inseamna ca ele nu mai sunt valabile si astazi, desi apartin Pentateucului. Sa nu uitam ca cele doua mari porunci ale iubirii , pe care le aminteste Mantuitorul in Matei 22, 34-40, sunt citate tot din Pentateuc ( Deuteronom 6,5 si Leviticul 19,18 ). Insa pentru acest motiv nimeni nu le contesta valabilitatea si astazi.
5) Bilia vorbeste despre sfintenia lui Dumnezeu si despre cerinta Lui ca si noi sa fim sfinti ca El. Este relevant faptul ca atunci cand Petru ii indeamna pe crestini: “Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant” ( 1 Petru 1,16 ), el citeaza tocmai din acele pasaje din Pentateuc care cuprind reglementarile cu privire la animalele curate si necurate:
“Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi sa va sfintiti si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant. Sa nu va faceti necurati prin toate aceste taratoare care se tarasc pe pamant. Caci Eu sunt Domnul care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru si sa fiti sfinti, caci Eu sunt sfant” ( Leviticul 11,44.45 ).
Asadar, Dumnezeu leaga sfintenia omului de ascultarea de aceste legi sanitare. Acesta este un motiv suficient de serios pentru a nu trata cu usurinta cerintele lui Dumnezeu cu privire la dieta noastra.
Un crestin nu castiga nici mantuirea, nici bunavointa lui Dumnezeu respectand prevederile legilor sanitare. Insa, ascultand de ele, el dovedeste ca a inteles marele adevar afirmat de apostolul Pavel, si anume ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant de care trebuie sa ne ingrijim si sa le pastram in cea mai buna stare. Respectand aceste prevederi, dovedim respect fatza de Autorul lor – Dumnezeul Creator.
In ceea ce priveste textele din Noul testament care par sa anuleze valabilitatea legilor privitoare la dieta din Vechiul Testament, ele trebuie intelese in contextul in care se afla. Niciunul dintre ele nu sustine ca un crestin e liber sa manance ceea ce era interzis unui credincios in Vechiul Testament.
( Pentru mai multe detalii legate de interpretarea acestor texte, vezi categoria “Texte biblice dificile)
Lori Balogh
Raspuns la intrebarea ta este anume in versetul 7 „Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.”legea despre animale curate si necurate sint basme lumesti sau e legea sfinta a lui Dumnezeu?
Departe de mine de a fi ironic cu adventistii cu fraza : „basmele lumnesti si babesti”. Pana la urma textul se refera la vremurile din urma si se vorbeste despre cei ce se vor lepada de credinta. Mai mult, se refera atat la mancare cat si la a opri casatoria (plus altele). Din cate stiu eu adventistii se casatoresc, nu traiesc in concubinaj, nu? Cred ca fiecare generatie a avut parte de povesti babesti si lumesti.
Am sa revin cu un comentariu la textul ttp://www.loribalogh.ro/2014/05/1-timotei-4-1-5-ei-opresc-casatoria-si-intrebuintarea-bucatelor/
Fiti binecuvantati
Un lucru important pe care il pierdeti din vedere atunci cand aplicati pasajul din Marcu 7,14-23 la alimentele curate si necurate este acela ca in context nu e vorba de asa ceva. Am afirmat in comentariul anterior ( „Cine are urechi de auzit, sa auda !” ) ca in acea imprejurare nu se punea problema aceasta, oricat ati dori sa fortati intelesul Bibliei.
Pasajul paralel din Matei 15, 1-20 ne explica adevarata problema in discutie: niste traditii fariseice care ii obligau pe evreii din vremea Mantuitorului sa se spele in mod ritual ( nu din motive igienice ! ) inainte de servirea mesei. Erau simple porunci omenesti pe care Mantuitorul le respingea constant: „Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti” ( vers. 9 ). Finalul dialogului dintre Domnul Iisus si farisei este cat se poate de concludent: „Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om.” ( vers. 20 ).
Este evident ca Iisus nu punea în discutie în niciun fel preceptele VT, ci mai degraba tagaduia traditia orala (vezi la Marcu 7,3) care declara ca hrana mancata cu mainile nespalate (într-un sens ritual) devenea cauza de întinare (vezi la v. 2). Iisus protesta contra „poruncilor omenesti”, în contrast cu „porunca lui Dumnezeu” (v. 8) asa cum este prezentata în Scripturi. A aplica Marcu 7, 15-23 la problema mancarurilor curate si necurate înseamna a ignora cu totul contextul. Daca Iisus ar fi eliminat cu acea ocazie prevederile VT cu privire la alimentele din carne curate şi necurate este evident ca Petru, mai tarziu, nu ar fi raspuns asa cum a facut la ideea de a manca alimente din carne necurata (vezi la Fapte 10,9-15.34.35; 11,5-18).
Asadar, problema in discutie nu era legata de ceea ce se manca, ci de felul in care se manca, adica cu sau fara spalarile rituale.
Versetele 18 si 19 suna astfel in traducerea FIDELA: „Iar El le-a spus: „Si voi sunteti fara intelegere ? Nu pricepeti ca orice intra in om din afara, nu il poate spurca; pentru ca nu intra in inima lui, ci in pantece si iese in hazna, curatind toate mancarurile ?”
Aceasta afirmatie pare sa însemne ca procesul de digestie si eliminare are rezultatul de a „curata toate mancarurile”, nicidecum nu e vorba aici de o dezlegare la „mancaruri necurate”, asa cum interpreteaza unii.
De altfel, unii comentatori, pornind de la textul grec, sustin ca Marcu a introdus propriul sau comentariu aici, fapt pentru care traducerea engleza RSV ( Revised Standard Version ) pune in paranteza ultima afirmatie din vers. 19: „( Thus he declared all foods clean )”.
Cat despre 1 Timotei 1-5, am intes aluzia. Regret ca aveti o astfel de parere despre niste crestini care incearca, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa asculte de poruncile Lui, chiar daca acestea sunt din VT. Sper ca Duhul lui Dumnezeu sa va lumineze de greseala pe care o faceti si sa va indreptati. Daca doriti sa cunoasteti interpretarea adventista a pasajului din 1 Timotei, va rog sa cititi articolul „1 Timotei 4, 1-5: “Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor”” de la adresa: https://www.loribalogh.ro/2014/05/1-timotei-4-1-5-ei-opresc-casatoria-si-intrebuintarea-bucatelor/
D-v ce intelegeti prin afirmatia ca o „faptura a lui Dumnezeu” este sfintita prin Cuvantul lui Dumnezeu ? Din cate stiu, verbul „a sfinti” inseamna „a pune deoparte” pentru un scop sfant. Ati gasit undeva in Scriptura ca animalele declarate necurate din punct de vedere al consumului carnii lor au fost sfintite ( puse deoaprte ) de Dumnezeu ? Eu nu am gasit asa ceva… Si atunci cum ramane cu „basmele lumesti si babesti” ?
Cu stima,
Lori B.
In versiunea King James, Marcu 7:19: … purging all meats”. Daca era vorba de curatirea corpului, asa cum spuneti, ar fi fost „purging the flesh”.
In varianta in franceza pe care o am (nu stiu ce versiune este):”qui purifient tous les aliments”
si mai adaug:
1 Timotei 4:3,4,5 „Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul. Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna, si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumiri, pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”
si se termina frumos cu versetul 7: „Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.”
Fiti binecuvantati
Despre Marcu 7, 14-23 voi scrie un comentariu mai larg in viitor, cu ajutorul Domnului. Deocamdata, cateva idei foarte pe scurt:
– Pasajul paralel se afla in Matei 15, in care versetele 2-5 specifica problema adusa in discutie. Versetele 2-5 arata ca spalarea mainilor inainte de masa nu era legata de o lege a sanatatii, ci de o traditie omeneasca.
– Expresia: „a zis astfel” nu exista in originalul grecesc al textului. Versetului 19, asa cum il citim in traducerile Nitulescu, Gala Galaction, King James, Louis Second, Gaspar Karoly, latina, etc., este redat astfel: „Pentru ca nu intra in inima, ci in pantece si aceasta elimina in intestine, facand astfel curatirea ( corpului )”
– Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne spun într-un loc sa avem grija ce mancam si ce bem, pentru ca apoi, în alt loc, sa ne spuna ca nu conteaza ce mancam sau ce bem.
– „Fie că mâncati, fie că beti, faceti totul spre slava lui Dumnezeu” ( 1 Cor. 10:31 ). Sa inteleg ca d-v vreti sa aduceti slava lui Dumnezeu mancand orice ? Oare pe masa d-v se afla soareci, viermi, pisici, caini, broaste si alte vietati pe care le considerati „bucate curate” ? Ma indoiesc de lucrul acesta…
Va invit cu toata dragostea sa mai cugetati la acest subiect si sa va rugati pentru a fi luminat de Duhul lui Dumnezeu.
Cu stima,
Lori B.
invatatura din biblie dar truncheata s-au incompleta .Dragul meu care este punctul tau?
tinerea legi de crestini s-au lucruirle necurate?
ce zici de capitolul 7 din ev. dupa Marcu ?
Ai 2 versete la care sa reflecti 16 si19 .
ia tot capitolulsi vezi de ce vorbeste.Tema?
animale necurate ?
Lege?
bucate?
putem vorbi mult pe subiect,dar sa nu uitam ca astazi 2015 ne aflam inperioada harului cu constitutia legi Lui Hristos.
daca lipseste ceva invataturi spune. Astept
Va multumesc.
Desigur ! Puteti folosi orice material, cu rugamintea de a indica sursa lui si link-ul spre blog.
Cu stima,
Lori B.
Ma adresez cu o rugaminte: as putea sa folosesc unul dintre articolele d-voastra (cum ar fi si acesta), intr-o publicatie interna a unei comunitati ? Astept raspuns. Va multumesc. Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Privirea in ansamblu si privirea in detaliu.
De ce in Geneza 6:19,20 Dumnezeu ii spune lui Noe sa ia cate o pereche din „pasari dupa soiul lor, din vite dupa soiul lor si din toate taratoarele de pe pamant dupa soiul lor” si nu se face deosebire ca ar fi curate sau necurate, iar in Geneza 7:2,3 avea intr-adevar deosebirea, 7 perechi pentru dobitoace curate sau din pasairle cerului, si doar o pereche din dobitoacele necurate???