Mai este valabilă legea cu privire la animalele curate și necurate?

Mai este valabilă legea cu privire la animalele curate și necurate?

Mulți creștini din zilele noastre se întreabă dacă reglementările din Vechiul Testament cu privire la deosebirea animalelor curate și necurate mai sunt valabile în timpurile noastre. Capitolul 11 din Leviticul, care conține lista animalelor curate și necurate, precum și criteriile care deosebesc cele două categorii de animale, este privit ca fiind depășit și anacronic pentru creștinii zilelor noastre.

Însă, așa după cum unii se întreabă dacă legile mozaice cu privire la dietă mai sunt valabile astăzi, alții își pun întrebarea: De ce nu ar mai fi valabile aceste legi astăzi? S-a schimbat cumva Dumnezeu? S-a schimbat „cartea tehnică” ce conține toate instrucțiunile necesare unei bune funcționari a organismului uman? De ce o lege sanitară care a fost bună pentru evrei nu este bună și pentru creștini?

Cei care susțin că prevederile legate de dietă au fost desființate în Noul Testament se bazează pe câteva texte biblice care, într-adevăr, dacă sunt scoase din context, pot lăsa impresia greșită că vechile legi sanitare și-au pierdut valabilitatea. Iată câteva dintre ele:

„Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (Matei 15,11).

„Ce a curățat Dumnezeu să nu numești spurcat” (Fapte 10,9‑16 – viziunea lui Petru).

„Eu știu și sunt încredințat în Domnul Iisus că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat” (Romani 14,14).

„Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este lepădat dacă se ia cu mulțumiri” (1 Timotei 4,4).

„Totul este curat pentru cei curați…” (Tit 1,15).

Și exemplele pot continua… Toate aceste texte biblice, dacă sunt scoase din contextul lor și puse cap la cap, creează falsa impresie că ceea ce Dumnezeu a interzis ca hrană evreilor, le-a permis cu multă larghețe creștinilor. Oare acesta să fie adevărul? Pentru lămurirea acestei dileme, sunt necesare câteva observații:

1) Legile care reglementau deosebirea animalelor curate de cele necurate, adică a celor ce puteau fi folosite ca hrană și a celor ce nu puteau fi folosite în acest scop, erau mult mai vechi decât poporul evreu. Ele apar în Biblie în perioada pre-mozaică, mai cu seamă în perioada Potopului (vezi Geneza 7,2.3).

Regula stabilită de Creator, potrivit căreia în arca lui Noe trebuiau să intre câte șapte perechi dintre animalele curate și doar câte o pereche dintre animalele necurate, arată că antediluvienii aveau cunoștință de aceste legi. Evreilor din timpul lui Moise doar le-au fost repetate niște prevederi deja existente. Așadar, legile privitoare la dietă aparțineau întregii umanități, nu doar poporului evreu.

2) În Pentateuc sunt descrise mai multe tipuri de necurăție: atingerea de un cadavru, diferite boli ale pielii, prezența mucegaiului și secrețiile de natură sexuală. Spre deosebire de toate celelalte forme de necurăție care erau temporare, necurăția unor categorii de animale era permanentă. Un animal necurat rămânea necurat toată viața, iar necurăția lui nu putea fi înlăturată nici cu trecerea timpului, nici prin vreo ceremonie religioasă.

3) Spre deosebire de alte prevederi ale legii lui Moise, care erau tipuri și simboluri care și-au găsit împlinirea în realitățile Noului Testament, în natura alimentelor curate și necurate nu există nimic tipologic sau simbolic care să ne conducă la concluzia că Iisus ar fi fost împlinirea lor finală.

Dacă legile ceremoniale, precum jertfele, slujbele de la sanctuar sau sărbătorile anuale și-au găsit împlinirea în lucrarea lui Iisus Christos, ele pierzându-și valabilitatea odată cu jertfa de pe cruce, legile sanitare au rămas valabile și în Noul Testament. Ele nu sunt legate strict de lucrarea Mântuitorului în favoarea omului, ci mai degrabă de păstrarea sănătății trupului, pe care Biblia îl numește „templul Duhului Sfânt” (vezi 1 Corinteni 3,16.17; 6,19.20).

4) Unii argumentează că aceste prevederi legate de dietă nu mai sunt valabile deoarece ele aparțin Pentateucului (cele cinci cărți ale lui Moise), iar Pentateucul a fost dat poporului evreu. Nu trebuie pierdut din vedere că legea mozaică este foarte complexă și că nu toate prevederile ei și-au pierdut valabilitatea în Noul Testament.

Dacă în legea lui Moise sunt prevederi cu privire la incest, homosexualitate, idolatrie, prostituție s.a., aceasta nu înseamnă că ele nu mai sunt valabile și astăzi, deși aparțin Pentateucului. Să nu uităm că cele două mari porunci ale iubirii, pe care le amintește Mântuitorul în Matei 22,34‑40, sunt citate tot din Pentateuc (vezi Deuteronomul 6,5 și Leviticul 19,18). Însă pentru acest motiv nimeni nu le contestă valabilitatea și astăzi.

5) Biblia vorbește despre sfințenia lui Dumnezeu și despre cerința Sa ca și noi să fim sfinți ca El. Este relevant faptul că atunci când Petru îi îndeamnă pe creștini: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1,16), el citează tocmai din acele pasaje din Pentateuc care cuprind reglementările cu privire la animalele curate și necurate:

„Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfințiți și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt. Să nu vă faceți necurați prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ. Căci Eu sunt Domnul care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru și să fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (Leviticul 11,44.45).

Așadar, Dumnezeu leagă sfințenia omului de ascultarea de aceste legi sanitare. Acesta este un motiv suficient de serios pentru a nu trata cu ușurință cerințele lui Dumnezeu cu privire la dieta noastră.

Un creștin nu câștigă nici mântuirea, nici bunăvoința lui Dumnezeu respectând prevederile legilor sanitare. Însă, ascultând de ele, el dovedește că a înțeles marele adevăr afirmat de apostolul Pavel, și anume că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt de care trebuie să ne îngrijim și să le păstram în cea mai bună stare. Respectând aceste prevederi, dovedim respect față de Autorul lor – Dumnezeul Creator.

În ceea ce privește textele din Noul testament care par să anuleze valabilitatea legilor privitoare la dietă din Vechiul Testament, ele trebuie înțelese în contextul în care se află. Niciunul dintre ele nu susține că un creștin e liber să mănânce ceea ce era interzis unui credincios în Vechiul Testament.

(Pentru mai multe detalii legate de interpretarea acestor texte, vezi categoria „Texte biblice dificile”!)

Lori Balogh

 

 

This entry was posted in Dileme creștine and tagged , . Bookmark the permalink.

11 Responses to Mai este valabilă legea cu privire la animalele curate și necurate?

  1. alexandru says:

    Raspuns la intrebarea ta este anume in versetul 7 „Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.”legea despre animale curate si necurate sint basme lumesti sau e legea sfinta a lui Dumnezeu?

  2. Dorin says:

    Departe de mine de a fi ironic cu adventistii cu fraza : „basmele lumnesti si babesti”. Pana la urma textul se refera la vremurile din urma si se vorbeste despre cei ce se vor lepada de credinta. Mai mult, se refera atat la mancare cat si la a opri casatoria (plus altele). Din cate stiu eu adventistii se casatoresc, nu traiesc in concubinaj, nu? Cred ca fiecare generatie a avut parte de povesti babesti si lumesti.
    Am sa revin cu un comentariu la textul ttp://www.loribalogh.ro/2014/05/1-timotei-4-1-5-ei-opresc-casatoria-si-intrebuintarea-bucatelor/
    Fiti binecuvantati

  3. Lori Balogh says:

    Un lucru important pe care il pierdeti din vedere atunci cand aplicati pasajul din Marcu 7,14-23 la alimentele curate si necurate este acela ca in context nu e vorba de asa ceva. Am afirmat in comentariul anterior ( „Cine are urechi de auzit, sa auda !” ) ca in acea imprejurare nu se punea problema aceasta, oricat ati dori sa fortati intelesul Bibliei.
    Pasajul paralel din Matei 15, 1-20 ne explica adevarata problema in discutie: niste traditii fariseice care ii obligau pe evreii din vremea Mantuitorului sa se spele in mod ritual ( nu din motive igienice ! ) inainte de servirea mesei. Erau simple porunci omenesti pe care Mantuitorul le respingea constant: „Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti” ( vers. 9 ). Finalul dialogului dintre Domnul Iisus si farisei este cat se poate de concludent: „Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om.” ( vers. 20 ).
    Este evident ca Iisus nu punea în discutie în niciun fel preceptele VT, ci mai degraba tagaduia traditia orala (vezi la Marcu 7,3) care declara ca hrana mancata cu mainile nespalate (într-un sens ritual) devenea cauza de întinare (vezi la v. 2). Iisus protesta contra „poruncilor omenesti”, în contrast cu „porunca lui Dumnezeu” (v. 8) asa cum este prezentata în Scripturi. A aplica Marcu 7, 15-23 la problema mancarurilor curate si necurate înseamna a ignora cu totul contextul. Daca Iisus ar fi eliminat cu acea ocazie prevederile VT cu privire la alimentele din carne curate şi necurate este evident ca Petru, mai tarziu, nu ar fi raspuns asa cum a facut la ideea de a manca alimente din carne necurata (vezi la Fapte 10,9-15.34.35; 11,5-18).
    Asadar, problema in discutie nu era legata de ceea ce se manca, ci de felul in care se manca, adica cu sau fara spalarile rituale.
    Versetele 18 si 19 suna astfel in traducerea FIDELA: „Iar El le-a spus: „Si voi sunteti fara intelegere ? Nu pricepeti ca orice intra in om din afara, nu il poate spurca; pentru ca nu intra in inima lui, ci in pantece si iese in hazna, curatind toate mancarurile ?”
    Aceasta afirmatie pare sa însemne ca procesul de digestie si eliminare are rezultatul de a „curata toate mancarurile”, nicidecum nu e vorba aici de o dezlegare la „mancaruri necurate”, asa cum interpreteaza unii.
    De altfel, unii comentatori, pornind de la textul grec, sustin ca Marcu a introdus propriul sau comentariu aici, fapt pentru care traducerea engleza RSV ( Revised Standard Version ) pune in paranteza ultima afirmatie din vers. 19: „( Thus he declared all foods clean )”.
    Cat despre 1 Timotei 1-5, am intes aluzia. Regret ca aveti o astfel de parere despre niste crestini care incearca, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa asculte de poruncile Lui, chiar daca acestea sunt din VT. Sper ca Duhul lui Dumnezeu sa va lumineze de greseala pe care o faceti si sa va indreptati. Daca doriti sa cunoasteti interpretarea adventista a pasajului din 1 Timotei, va rog sa cititi articolul „1 Timotei 4, 1-5: “Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor”” de la adresa: https://www.loribalogh.ro/2014/05/1-timotei-4-1-5-ei-opresc-casatoria-si-intrebuintarea-bucatelor/
    D-v ce intelegeti prin afirmatia ca o „faptura a lui Dumnezeu” este sfintita prin Cuvantul lui Dumnezeu ? Din cate stiu, verbul „a sfinti” inseamna „a pune deoparte” pentru un scop sfant. Ati gasit undeva in Scriptura ca animalele declarate necurate din punct de vedere al consumului carnii lor au fost sfintite ( puse deoaprte ) de Dumnezeu ? Eu nu am gasit asa ceva… Si atunci cum ramane cu „basmele lumesti si babesti” ?
    Cu stima,
    Lori B.

  4. Dorin says:

    In versiunea King James, Marcu 7:19: … purging all meats”. Daca era vorba de curatirea corpului, asa cum spuneti, ar fi fost „purging the flesh”.
    In varianta in franceza pe care o am (nu stiu ce versiune este):”qui purifient tous les aliments”
    si mai adaug:
    1 Timotei 4:3,4,5 „Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul. Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna, si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumiri, pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”
    si se termina frumos cu versetul 7: „Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.”
    Fiti binecuvantati

  5. Lori Balogh says:

    Despre Marcu 7, 14-23 voi scrie un comentariu mai larg in viitor, cu ajutorul Domnului. Deocamdata, cateva idei foarte pe scurt:
    – Pasajul paralel se afla in Matei 15, in care versetele 2-5 specifica problema adusa in discutie. Versetele 2-5 arata ca spalarea mainilor inainte de masa nu era legata de o lege a sanatatii, ci de o traditie omeneasca.
    – Expresia: „a zis astfel” nu exista in originalul grecesc al textului. Versetului 19, asa cum il citim in traducerile Nitulescu, Gala Galaction, King James, Louis Second, Gaspar Karoly, latina, etc., este redat astfel: „Pentru ca nu intra in inima, ci in pantece si aceasta elimina in intestine, facand astfel curatirea ( corpului )”
    – Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne spun într-un loc sa avem grija ce mancam si ce bem, pentru ca apoi, în alt loc, sa ne spuna ca nu conteaza ce mancam sau ce bem.
    – „Fie că mâncati, fie că beti, faceti totul spre slava lui Dumnezeu” ( 1 Cor. 10:31 ). Sa inteleg ca d-v vreti sa aduceti slava lui Dumnezeu mancand orice ? Oare pe masa d-v se afla soareci, viermi, pisici, caini, broaste si alte vietati pe care le considerati „bucate curate” ? Ma indoiesc de lucrul acesta…
    Va invit cu toata dragostea sa mai cugetati la acest subiect si sa va rugati pentru a fi luminat de Duhul lui Dumnezeu.
    Cu stima,
    Lori B.

  6. sirbu says:

    invatatura din biblie dar truncheata s-au incompleta .Dragul meu care este punctul tau?
    tinerea legi de crestini s-au lucruirle necurate?
    ce zici de capitolul 7 din ev. dupa Marcu ?
    Ai 2 versete la care sa reflecti 16 si19 .
    ia tot capitolulsi vezi de ce vorbeste.Tema?
    animale necurate ?
    Lege?
    bucate?
    putem vorbi mult pe subiect,dar sa nu uitam ca astazi 2015 ne aflam inperioada harului cu constitutia legi Lui Hristos.
    daca lipseste ceva invataturi spune. Astept

  7. dinu says:

    Va multumesc.

  8. Lori Balogh says:

    Desigur ! Puteti folosi orice material, cu rugamintea de a indica sursa lui si link-ul spre blog.
    Cu stima,
    Lori B.

  9. dinu says:

    Ma adresez cu o rugaminte: as putea sa folosesc unul dintre articolele d-voastra (cum ar fi si acesta), intr-o publicatie interna a unei comunitati ? Astept raspuns. Va multumesc. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

  10. Lori Balogh says:

    Privirea in ansamblu si privirea in detaliu.

  11. Dorin says:

    De ce in Geneza 6:19,20 Dumnezeu ii spune lui Noe sa ia cate o pereche din „pasari dupa soiul lor, din vite dupa soiul lor si din toate taratoarele de pe pamant dupa soiul lor” si nu se face deosebire ca ar fi curate sau necurate, iar in Geneza 7:2,3 avea intr-adevar deosebirea, 7 perechi pentru dobitoace curate sau din pasairle cerului, si doar o pereche din dobitoacele necurate???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.