„Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde”
„Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta.”
( Isaia 65,24 )
Una dintre intrebarile cele mai provocatoare pentru omenirea din toate timpurile a fost urmatoarea: „Ce a fost mai intai: oul sau gaina?” Ciclul vietii este binecunoscut: puii provin din oua, iar ouale provin din gaini. Dar cine a fost primul? De unde a pornit acest ciclu fara sfarsit?
Intrebarea nu este de ieri, de alaltaieri, ci ea a provocat gandirea umana inca din cele mai vechi timpuri, preocupandu-i si pe unii dintre cei mai cunoscuti filozofi ai lumii. Aristotel ( 384-322 i.Chr. ), de exemplu, nu a putut accepta ideea ca ar fi putut exista o prima pasare sau un prim ou, el fiind convins ca cele doua au existat impreuna dintotdeauna.
Astazi insa, raspunsurile la aceasta intrebare sunt doar doua si diametral opuse. In lumea stiintifica, dominata de evolutionism, unii sustin ca primul care a intrat pe scena istoriei a fost oul. Alti savanti, dimpotriva, sustin ferm ca prima a fost gaina. Conform unui studiu efectuat de Centrul de Biodiversitate din cadrul Universitatii Texas din Austin, SUA, primele oua ar fi aparut in urma cu 325 de milioane de ani. Un paleontolog renumit, Koen Stein, a concluzionat: „Asta inseamna ca oul a aparut cu mult timp inainte de gaina.” ( 1 )
Alti cercetatori din Marea Britanie, intre ei numarandu-se si Dr. Colin Freeman de la Universitatea Sheffield, dimpotriva, bazandu-se pe observatia ca oul nu poate aparea decat in prezenta unei proteine care exista in organele reproducatoare ale gainii, au concluzionat ca prima a fost gaina, iar oul a aparut dupa aceea. ( 2 ) Asadar, aceeasi stiinta zeificata de o anumita categorie de oameni ne ofera doua raspunsuri contradictorii. Pe care dintre ele sa-l luam in considerare?
Pe de alta parte, creationistii, bazati pe raportul biblic al Creatiei, afirma categoric ca prima a fost gaina. Raportul celei de-a cincea zi a saptamanii Creatiei ne spune ca „Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele dupa soiurile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune.” ( Geneza 1,21 )
Asadar, Creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute nu a creat mai intai oul, din care ar fi aparut apoi gaina, ci a creat intai gaina, din care a aparut ulterior oul, dand nastere unui ciclu perpetuu al vietii. Dupa cum El nu a creat intai copii, din care s-au dezvoltat oamenii adulti, ci intai a creat oameni adulti, din care s-au nascut apoi copii.
Dincolo de zambetul si chiar hazul pe care ni-l poate provoca o intrebare de acest gen: „Ce a fost mai intai: oul sau gaina?” se regasesc alte intrebari mult mai serioase si cu impact mult mai profund asupra existentei noastre: Ce a fost mai intai: nevoia sau implinirea acelei nevoi? Rugaciunea sau raspunsul la rugaciune? Intrebarea sau raspunsul la intrebare?
Dupa logica omeneasca este cat se poate de clar: Intai a exista nevoia si abia apoi a venit si implinirea ei; intai a fost rugaciunea si abia apoi a sosit si raspunsul la ea; intai au existat intrebarile si dupa aceea au venit raspunsurile. Totusi Biblia ne invata cu totul altceva, dovedind ca logica omeneasca nu se potriveste cu cea cereasca si ca gandurile noastre nu se potrivesc cu gandurile lui Dumnezeu.
„Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele” zice Domnul. „Ci cat sunt de sus cerurile fatza de pamant, atat sunt de sus caile Mele fatza de caile voastre si gandurile Mele fatza de gandurile voastre.” ( Isaia 55,8.9 )
Una dintre cele mai frumoase promisiuni pe care le gasim pe paginile Scripturilor este cea din finalul cartii profetului Isaia: „Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta.” ( Isaia 65,24 )
Surprinzator, nu-i asa? Dumnezeu ne asigura ca inainte de a-L chema in rugaciune, inainte de a apela la mila si harul Sau, El are deja raspunsul pregatit; inainte sa se nasca o nevoie a fiintei noastre, posibilitatea implinirii acelei nevoi deja exista.
Intr-o lume care Il exclude pe Dumnezeu din ecuatia existentiala, da, intrebarile sunt intotdeauna inaintea raspunsurilor, iar raspunsurile sunt mult mai putine decat intrebarile, uneori lipsind cu desavarsire. In lumea credintei insa, raspunsurile sunt deja pregatite de Dumnezeu inainte de a se naste orice intrebare. De fapt, omul nici nu are capacitatea sa-si puna atatea intrebari cate raspunsuri are Dumnezeu deja pregatite pentru el!
Sa ilustram cele afirmate mai sus! In primul an al domniei lui Darius, imparatul mezilor, profetul Daniel, care era un cercetator asiduu al Scripturilor existente la acea data, a observat din studiul cartii lui Ieremia ca trebuiau sa treaca 70 de ani de robie babiloniana, la sfarsitul carora Dumnezeu promisese ca va elibera si repatria poporul ales ( vezi Ieremia 25,11-13 ) Constatand ca cei 70 de ani de robie se apropiau de sfarsit, Daniel inalta o rugaciune fierbinte, o rugaciune de pocainta personala si colectiva, cerandu-I lui Dumnezeu sa implineasca ce promisese prin profetul Ieremia.
A reusit Daniel sa-si incheie rugaciunea? Nicidecum! Pe cand inca se ruga, marturiseste Daniel, a venit in graba la el ingerul Gabriel cu un mesaj din partea cerului, care incepea astfel: „Daniele, am venit acum sa-ti luminez mintea. Cand ai inceput tu sa te rogi, a iesit cuvantul si eu vin sa ti-l vestesc, caci tu esti prea iubit si scump…” ( Daniel 9,22,23 )
Observati un detaliu important? Daniel nu isi terminase rugaciunea cu lista intreaga de cereri catre Dumnezeu. Abia apucase sa rosteasca primele cuvinte ( „cand ai inceput tu sa te rogi” ) si raspunsul cerului deja pregatit ii este adus de inger. Nu este deopotriva fascinant si mangaietor lucrul acesta? Sa stii ca atunci cand te rogi Tatalui ceresc, indiferent care sunt problemele cu care te confrunti, El are deja un raspuns la aceste probleme. Iar raspunsul Sau este tot ce poate fi mai bun pentru noi, pentru implinirea noastra ca fiinte create si pentru fericirea noastra.
Un alt exemplu biblic: La varsta de 99 de ani, Dumnezeu i se arata batranului patriarh Avram in timpul peregrinarilor sale prin Canaan si ii promite ca peste un an i se va naste un fiu. Tot in acea imprejurare, Dumnezeu ii schimba numele din Avram in Avraam, nume care inseamna „tata al multor neamuri” ( vezi Geneza 17,4.5 )
Si acum sa facem un exercitiu de imaginatie, incercand sa intram in „pielea” batranului patriarh. Sara, sotia lui, era in varsta de 90 de ani si nu doar ca era stearpa, dar ea depasise de mult timp perioada de fertilitate a unei femei. Avraam insusi era batran ( aproape o suta de ani ) si omeneste nu exista nicio speranta de implinire a promisiunii lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, imaginati-va o simpla intalnire a batranului patriarh cu unii dintre locuitorii Canaanului si un posibil dialog intre ei:
– „Cum te numesti, batrane?”
– „Avraam”.
– „Ah, da? Tatal multor neamuri? Ce frumos! Si cati copii ai?”
– „Pai… de fapt… nu am niciunul, caci fiul pe care il am nu e legitim. El nu e nascut de sotia mea, ci de o roaba.”
– „Nu ai niciun copil si totusi te numesti „tatal multor neamuri”? Ce gluma mai e si asta? Cine ti-a dat numele asta? Cred ca a vrut sa-si bata joc de tine…”
Ni-l imaginam pe Avraam plecandu-si capul umilit, indurerat, inghitindu-si durerea si plangand pe dinauntrul fiintei sale obosite de vreme. Aceste scene trebuie sa se fi repetat de multe ori in acel an, inainte de nasterea lui Isaac.
Cu 25 de ani in urma, pe cand Avram avea 75 de ani, cand Dumnezeu l-a dus pe patriarh afara si i-a aratat cerul instelat, El i-a promis: „Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.” Si i-a zis: „Asa va fi samanta ta.” Atunci Avram a crezut pe Domnul si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.” ( Geneza 15,5.6 )
Dar acum, pe umerii sai obositi apasau inca aproape 25 de ani de viata. Iar cand Dumnezeu ii reinnoieste promisiunea ca i se va naste un fiu, Avraam rade, intreband: „Sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani? Si sa mai nasca oare Sara la 90 de ani? Sa traiasca Ismael inaintea Ta!” ( Geneza 17,17.18 )
Biruit de logica omeneasca care demonstra cu dovezi „stiintifice” ca era imposibil ca cei doi sa mai poata avea un copil biologic la acea varsta, credinta lui Avraam se clatina. Nevoia de a avea urmasi exista, insa el nu mai vedea nicio posibilitate ca aceasta nevoie existentiala sa poata fi implinita.
Ce a urmat stim cu totii. Exact la timpul prevazut, celor doi li se naste mult asteptatul fiu al fagaduintei. Avea Dumnezeu un raspuns inainte ca Avraam si Sara sa inalte prima rugaciune pentru a li se naste un copil? Posibilitatea ca aceasta nevoie sa fie implinita exista inainte ca ei sa fie constienti de ea? Da, raspunsul la rugaciunea lor era deja pregatit inainte ca ei sa inalte prima rugaciune. De unde stim? De la cerul instelat pe care Dumnezeu il aratase lui Avraam cu 25 de ani in urma. Acel cer cu mii de stele pe care omul nu putea sa le numere era o ilustratie a ceea ce vor fi urmasii lui Avraam peste secole de istorie.
Da, inainte ca sa apara intrebarea, deja exista raspunsul. Inainte ca sa apara nevoia, deja exista posibilitatea ca ea sa fie implinita. Natura este plina de dovezi in acest sens. Inainte ca puiul sa iasa din ou, cuibul este deja pregatit ca sa-i fie camin. Inainte ca sa se dezvolte penele pasarilor si blana mamiferelor, exista deja un cod genetic care sa dirijeze cresterea si dezvoltarea tuturor creaturilor de sub cer.
Priviti la bebelusul care plange in patutul lui pentru ca ii este foame! Inainte ca el sa planga dupa hrana, laptele mamei este deja acolo pregatit pentru a-i satisface foamea. Inainte ca el sa simta frigul, hainutele sunt deja pregatite in dulap, pentru ca bebelusului sa-i fie cald si bine. Inainte ca el sa constientizeze nevoia lui dupa dragoste si inainte ca sa o ceara, parintii sai deja il coplesesc cu grija si dragostea lor.
Referindu-se la vesnica dilema: Ce a fost mai intai: nevoia sau posibilitatea ca aceasta sa fie implinita? C.S.Lewis scrie in cartea sa „Mere Christianity”: „Creaturile nu se nasc cu dorinte la care nu exista posibilitatea satisfacerii lor. Un bebelus simte foame; ei bine, exista un lucru care ii poate satisface foamea: mancarea. O ratusca vrea sa inoate: ei bine, exista un lucru care ii poate satisface dorinta: apa… Daca eu gasesc in mine o dorinta care nu poate fi satisfacuta in aceasta lume, cea mai probabila explicatie este ca eu am fost facut pentru alta lume.” ( 3 )
Poate ca cea mai buna dovada ca Dumnezeu a pregatit raspunsul inainte de orice intrebare si solutia inainte de orice criza este alcatuirea Planului de Mantuire. Cand a fost alcatuit acest plan al salvarii din pacat: dupa caderea in pacat a primilor nostri parinti sau inainte de aceasta? Raspunsul la aceasta intrebare il ofera apostolul Pavel:
„In El ( Christos n.n. ) Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Iisus Christos, dupa buna placere a voiei Sale… caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine Insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor…” ( Efeseni 1,4.5.9.10 u.p. )
Referindu-se la Planul de Mantuire, scriitoarea Ellen G. White scrie: „Planul pentru mantuirea noastra nu a fost un gand venit dupa aceea, un plan intocmit dupa caderea lui Adam. El a fost o descoperire a „tainei care a fost tinuta ascunsa timp de veacuri” ( Romani 16,25 ). A constituit dezvaluirea principiilor care din veacurile vesnice au fost temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu… Dumnezeu nu a randuit ca pacatul sa existe, ci El i-a prevazut existenta si a luat masuri pentru a face fatza acestui pericol teribil.” ( 4 )
Planul de Mantuire este marele puzzle, iar viata fiecarui om reprezinta piesele lui. Daca la nivel general Dumnezeu a prevazut criza provocata de aparitia pacatului si a pregatit solutia pentru rezolvarea ei, oare la nivel individual El sa nu aiba deja pregatite raspunsurile la dilemele noastre, solutiile la crizele noastre si implinirile la nevoile noastre, oricare ar fi acestea?
„Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde…” Esti un om si asemenea oricarui urmas al lui Adam ai intrebarile tale, crizele tale sufletesti si necesitatile tale. Uneori poate ca te intrebi daca exista vreo sansa ca toate aceste probleme sa-si gaseasca rezolvarea. Oamenii te-au dezamagit, prietenii te-au tradat, iar cei din familie nu te inteleg. Poate chiar ajungi sa te intrebi daca merita sa mai traiesti.
Dar am o veste buna pentru tine: Rapunsul la rugaciunile tale si solutia la problemele tale sunt deja pregatite de Cel care cunoaste deopotriva trecutul, prezentul si viitorul tau. Nu trebuie sa te temi de viitor, pentru ca Dumnezeu este deja acolo si te asteapta cu bratele deschise. Trebuie doar sa ai incredere in El ca la timpul potrivit iti va da raspunsul asteptat.
Nu Il grabi pe Dumnezeu si nu incerca sa-L obligi sa intre in calendarul tau, conformandu-Se vointei tale. El are propriul Sau calendar si trebuie sa tina cont nu doar de tine, o piesa minuscula din marele puzzle al lumii, ci de intregul tablou cu miliardele de piese impreuna cu conexiunile dintre ele.
Rezolvarea crizelor tale exista deja. Raspunsul la rugaciunea ta e deja pregatit. Trebuie doar sa astepti in tacere si cu credinta. „Caci Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului.” ( Plangerile lui Ieremia 3,25.26 )
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) www.playtech.ro, „Cine a fost primul, oul sau gaina? Raspunsul clar al stiintei”
( 2 ) www.agroland.ro, „Cine a fost primul: oul sau gaina?”
( 3 ) C. S. Lewis, „Mere Christianity”, p. 106
( 4 ) E. G. White, „The Desire of Ages”, 22
