Existenta lui Dumnezeu

Existenta lui Dumnezeu

     Cu mai multi ani in urma, un cunoscut mi-a facut o vizita fulger, spunandu-mi: “Lori, ai la dispozitie 30’ pentru a-l convinge pe prietenul meu ca exista Dumnezeu.” I-am raspuns fara ezitare: “Imi ceri un lucru imposibil. Eu nu pot convinge pe nimeni ca exista Dumnezeu. Nu sta in puterea mea sa fac lucrul acesta. Doar Dumnezeu il poate convinge pe un om de existenta Sa. Singurul lucru pe care-l pot face eu este sa spun motivele pentru care eu cred in existenta Lui.”

     Ca oameni, noi doar ii putem invinge pe semenii nostri care nu au aceleasi convingeri ca si noi. Convingerea insa o aduce El. In esenta, a crede sau a nu crede in existenta lui Dumnezeu nu este o problema de argumentatie, ci de alegere personala.

     Unii cred in existenta lui Dumnezeu desi nu au la indemana decat putine argumente. Altii, dimpotriva, desi au acces la multe informatii, aleg sa nu creada. Sau, mai corect spus, aleg sa-si puna credinta in “stand-by”, pana ce se vor intalni cu argumentul suprem care sa-i scoata din starea de asteptare.

     In ce ma priveste, desi am crescut intr-un mediu ostil credintei ( in epoca comunist-ceausista ), intr-o familei in care unul din parinti credea in Dumnezeu, iar celalalt nu credea ( cel putin in aparenta ), eu am ales sa cred in Dumnezeu. Si nu am regretat niciodata aceasta alegere, desi ea mi-a adus si necazuri in viata.

     Iata cateva motive strict personale pe care imi intemeiez aceasta convingere:

     1) Iubesc nespus de mult florile, mai ales pe cele crescute in salbaticie, fie in vaile umbroase, fie pe crestele insorite ale muntilor. Ori de cate ori gasesc o specie noua, o fotografiez, folosind functia “Macro” a aparatului foto, ceea ce imi permite ca acasa, pe calculator, sa pot observa cele mai fine detalii ale lor. Si de fiecare data sunt uimit de frumusetea, gingasia si varietatea formelor si culorilor lor.

     In natura exista multa, excesiv de multa “frumusete adaugata”. Si nu doar in regnul vegetal, ci si in cel animal si chiar in cel mineral. Conceptul de “frumusete adaugata” ne vorbeste despre o frumusete care depaseste limitele necesarului ( de ex., la plante, pentru atragerea insectelor in vederea polenizarii ). Exista numeroase specii ale caror flori nu sunt atat de atragatoare, si totusi polenizarea functioneaza si in cazul lor. Cum se explica explozia de frumusete adaugata, nenecesara polenizarii, ca in cazul plantelor, sau functiei de reproducere, ca in cazul animalelor ?

     Cine nu admira frumusetea cozii paunului ! Este un exemplu elocvent de frumusete adaugata, nenecesara perpetuarii speciei. Dimpotriva, frumusetea paunului este un mare dezavantaj pentru el, din punct de vedere al selectiei naturale si al supravietuirii, caci tocmai datorita acestei frumuseti iesite din comun, paunul este mai vulnerabil in fataza pradatorilor.

     Pentru mine, existenta “frumusetii adaugate” este un argument ca la originea ei nu se afla fortele oarbe ale naturii, ci un Designer inteligent, sensibil, iubitor al frumosului si al varietatii, un Dumnezeu plin de imaginatie creatore, dar si un Dumnezeu plin de dragoste, care ne-a creat un mediu atat de complex, de variat si de placut.

     2) Am invatat la orele de fizica din liceu despre una din legile fundamentale care guverneaza Universul in care traim cu totii: legea a doua termodinamicii, cunoscuta si sub denumirea de legea entropiei. Conform acestei legi, totul tinde spre un nivel de energie cinetica minima, sau altfel spus: totul tinde spre degradare, dezordine si haos.

     Viata ne invata ca daca un obiect este parasit pentru mai mult timp, el nu evolueaza, ci dimpotriva, se degradeaza. Si aici nu ne referim doar la obiecte neinsufletite, ci si la fiinte. Este cunoscut cazul unor copii pierduti sau abandonati in jungla. Fiind gasiti dupa multi ani de izolare si privati de posibilitatea de a se dezvolta intr-un mediu educational,  acesti copii nu au mai putut fi recuperati. Desi s-au nascut fiinte umane, avand un potential urias de dezvoltare, aceste fiinte umane s-au degradat pana la limita animalitatii.

     Totul in lumea noastra tinde spre degradare si spre moarte. Daca nu ar exista o forta care sa contracareze legea entropiei, lumea noastra atat de complexa si organizata ar ajunge un haos total. Pentru mine, aceasta Forta care creaza , organizeaza si sustine viata, actionand impotriva unei legi universale de netagaduit nu este alta decat Dumnezeul creator, Cel care este Suveran chiar si peste  legile Univesului.

     3) Constiinta umana… Ce se afla la originea ei ? Pentru evolutionisti, ea este marea piatra de incercare, incurcandu-le toate socotelile. Ce-l determina pe un om, pe care instinctul de supravietuire il  impinge sa comita fel de fel de fapte reprobabile ( minciuna, inselaciune, furt, crima, etc. ), sa se abtina totusi de a le face ?

     Este adevarat ca uneori oamenii se abtin de la astfel de fapte de teama de a nu suporta consecintele. Insa la fel de adevarat este si faptul ca cei mai multi dintre noi ne abtinem de la astfel de nelegiuiri datorita unei “frane” morale din interiorul fiintei noastre – constiinta.

     Evolutionismul nu poate explica aparitia constiintei morale in lungul proces evolutiv de la aparitia primei proteine si pana la fiinta umana atat de complexa. Credinta in Dumnezeu insa poate explica existenta constiintei. Aceasta este “organul” creat de Dumnezeu prin care ne vorbeste zi de zi si clipa de clipa, aratandu-ne ce este bine si ce este rau, “certandu-ne” cand facem raul sau “laudandu-ne” cand facem binele.

     Pentru mine, existenta constiintei morale este dovada ca la celalalt capat al “firului” se afla Cineva care ne spune ce este bine si ce este rau. Si acest Cineva este Dumnezeu…

     4) Intr-un top al celor mai vandute si citite carti in ultimii zece ani, Biblia ocupa de departe primul loc, cu peste trei miliarde de exemplare vandute, depasind cu mult titluri bine vandute ca seria de romane “Harry Potter” sau “Codul lui Da Vinci.”

     Ce face ca aceasta carte cu o existenta milenara, sa ramana, chiar si in epoca post-moderna in care traim, un best-seller ? De-a lungul istoriei au fost multe incercari de a distruge Biblia ( vezi miile de Biblii arse in pietele publice din Franta in timpul Revolutiei, sau interdictia de a tipari si citi Biblia in Evul Mediu ). Totusi, Biblia a rezistat in ciuda tuturor criticilor si continua sa fie “la moda” in ciuda vechimii ei.

     De ce ? Pentru ca ea nu este o carte oarecare, ci este Cuvantul lui Dumnezeu. Este adevarat, acest Cuvant este tradus intr-un limbaj omenesc imperfect, cu lipsuri si chiar greseli. Dar ca mesaj, el ramane Cuvantul lui Dumnezeu, scrisoarea Lui de dragoste adresata unei omeniri pierdute.

     Si pentru ca este Cuvantul lui Dumnezeu, el are putere. Milioane de vieti au fost, sunt si vor fi schimbate prin puterea acestui Cuvant. Cand il citesc in liniste, fara graba si prejudecati, ii simt puterea transformatoare si nu odata am auzit de pe paginile ei vocea lui Dumnezeu, soptindu-mi: “Te iubesc cu o iubire vesnica.”

     5) Lumea este plina de clarvazatori, ghicitori, prezicatori, profeti si viitorologi. Iar mass-media abunda in fel de fel de preziceri care mai de care mai inspaimantatoare. Insa prea putine, mult prea putine se implinesc. De ce ? Pentru ca viitorul este un “tabu” pentru om.

     Singurul care cunoaste viitorul este Dumnezeu si doar El poate da la o parte cortina lui, lasandu-ne, atat cat considera El ca ne este necesar, sa privim dincolo de clipa prezenta. Pentru mine, profetia biblica este unul din cele mai puternice argumente ale existentei lui Dumnezeu. 

     De unde stia profetul Isaia, cu circa 150 de ani inainte, ca Imperiul Medo-Persan va fi condus la un moment dat de un imparat cu numele Cirus ? De unde stia profetul Ieremia ca poporul evreu urma sa petreaca exact 70 de ani in robia babiloniana ? De unde stia profetul Mica, cu aproximativ cinci secole inainte, ca Mesia se va naste in mica localitate Betleem ? Sau de unde stia Isaia, cu circa sapte secole inainte ca Iisus, Fiul omului, urma sa sufere, sa fie batjocorit si in cele din urma rastignit intre doi talhari, pentru ca apoi trupul Lui sa fie depus in mormantul unui om bogat ?

     Exemplele pot continua si ele sunt de ordinul sutelor. Profetia biblica este o dovada ca deasupra timpului, spatiului si istoriei lumii se afla Cineva care este Suveran peste toate acestea. Si acest Cineva este Dumnezeu…

     6) Oamenii sunt avizi dupa modele. Le urmaresc si incerca sa le copieze, fie ca este vorba de vedete de cinema,  interpreti de muzica moderna,  staruri sportive sau chiar lideri politici sau religiosi. Idolatria din Antichitate nu a disparut cu totul, ea doar s-a reorientat.

     Insa inteleapta vorba latina: “Sic transit gloria mundi” ( “Asa trece gloria lumii “ ) actioneaza si in acest domeniu. Pe cat sunt sunt de admirate si adulate unele vedete astazi, pe atat vor fi de dispretuite maine, cazand in uitare.

     Exista totusi o “vedeta” ( sa-mi fie iertata expresia ! ) care nu si-a pierdut popularitatea de doua milenii incoace. Dimpotriva, pe zi ce trece, tot mai multi oameni sunt fascinati de personalitatea, lucrarea si mai ales de caracterul desavarsit al acesteia. Cine poate fi acest atragator Personaj decat Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului ?

     Iisus a fost un non-conformist care a daramat zidurile prejudecatilor si traditiilor timpului Sau, a inlaturat barierele sociale dintre oameni, a iubit omenirea pana la sacrificiul suprem si ne invata si pe noi sa ne iubim la fel. Prin ceea ce a predicat si a infaptuit , Iisus a impartit istoria in doua. Iar prin jertfa Sa, greu de patruns cu limitele mintii omenesti, El a deschis portile vesniciei pentru o lume aflata in deriva.

     Blaise Pascal spunea: “Iisus Christos este centrul si temelia tuturor lucrurilor. Cine nu-L cunoaste pe El, nu cunoaste nimic despre sine si despre lume.” Iata de ce pentru mine, Iisus Christos este dovada suprema a existentei lui Dumnezeu.

     7) De ce cred in existenta lui Dumnezeu ? Pentru multe motive… Voi incheia insa cu motivul cel mai personal, unul existential, pe care nu-l poate avea nimeni altcineva, decat intr-o alta varianta.

     Cred in existenta lui Dumnezeu pentru ca L-am simtit in viata mea in cele mai diferite momente: si in clipele fericite, dar mai ales in cele grele. I-am auzit glasul in constiinta, fie mustrandu-ma cand greseam, fie mangaindu-ma cand sufeream, fie indrumandu-ma cand nu stiam pe ce cale sa merg. As putea scrie pe aceasta tema un roman intreg, insa nu unul de fictiune, ci unul cat se poate de real.

     Aceasta comoara de experiente personale cu Dumnezeu este subiectiva, de aceea am afirmat ca imi apartine doar mie. Insa fiecare dintre noi o poate dobandi la randul sau, daca doreste. Si mai ales, daca crede…

     Chiar daca, prin absurd, toate celelalte argumente pe care le-am prezentat ar fi demontate bucata cu bucata, acest ultim argument ramane pentru mine motivul forte pentru care cred in existenta lui Dumnezeu. I-am simtit prezenta, I-am auzit glasul, I-am simtit atingerea in cele mai diferite momente ale calatoriei mele prin viata si sper si cred ca Ii voi vedea si Fatza la timpul horat de El.

     Dumnezeu exista si sunt nespus de fericit pentru aceasta.

Lori Balogh