Schimbarea zilei de odihna

Schimbarea zilei de odihna

 

Ocupand locul central in Decalog, fiind un memorial al Creatiunii si in acelasi timp un semn de identificare intre adevaratul Dumnezeu si adevarata Sa biserica, era de asteptat ca Sabatul sa fie atacat de Satana prin toate mijloacele posibile.

In Biblie nu intalnim nicio porunca sau aluzie cu privire la schimbarea zilei de odihna, stabilita de Creator inca de la inceputurile istoriei lumii. De asemenea, nu gasim in Scripturi niciun indiciu ca Domnul Christos sau apostolii Sai ar fi facut aceasta schimbare. Mai mult decat atat, conducatori religiosi cu renume din diferite biserici recunosc acest lucru. Iata cateva din declaratiile acestora:

1. Ca raspuns la intrebarea “Puteti dovedi ca biserica are puterea de a institui sarbatori legiferate?”, Stephen Keenan a scris: “Daca nu ar fi avut o astfel de putere, nu ar fi putut face schimbarea la care toate religiile moderne adera, si anume nu ar fi putut inlocui sarbatorirea Sabatului Zilei a Saptea cu sarbatoarea Duminicii, prima zi a saptamanii – o schimbare pentru care nu exista nici o autorizare scripturistica” (Stephen Keenan, A doctrinal Catechism, p. 174)

2. “Puteti citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa si nu veti gasi nici macar un singur rand care sa autorizeze sfintirea Duminicii. Sfanta Scriptura porunceste ca o obligatie religioasa pazirea zilei de Sambata, o zi pe care noi niciodata nu o sfintim” – Cardinal Gibbons, Faith of Our Fathers, p.111, 112

3. Monseniorul Segur a scris: “Biserica Catolica a fost aceea care, prin autoritatea lui Isus Hristos, a transferat aceasta odihna asupra zilei de Duminica, in amintirea invierii Domnului nostru. Astfel, sarbatorirea Duminicii de catre protestanti reprezinta un omagiu pe care il aduc (in ciuda propriilor convingeri) autoritatii Bisericii Catolice” – Monsenior Segur, Plain Talk About Protestantism of Today, p.225.

4. “Ei (papii) pretind schimbarea Sabatului in Ziua Domnului, ceea ce este contrar Decalogului; si nu au alt exemplu pe buzele lor decat schimbarea Sabatului. Ei pretind ca puterea Bisericii este foarte mare, deoarece schimbarea aceasta este contrara unuia dintre preceptele Decalogoului.” Philip Schaff, The Creeds of Christendom, vol. 3, p.64.

5. Biserica Romano-Catolica recunoaste ca in Conciliul de la Laodiceea ( 336 d.Chr. ) a transferat “solemnitatea de la Sambata la Duminica.” Observati limbajul folosit de unul dintre catehisme:
Intrebare: “Care zi este ziua de Sabat?”
Raspuns: “Sambata este ziua de Sabat.”
Intrebare: “De ce sarbatorim noi Duminica in locul Sambetei?”
Raspuns: “Noi sarbatorim Duminica in locul Sambetei deoarece Biserica Catolica, in Conciliul de la Laodiceea (A.D. 336) a transferat solemnitatea de la Sambata la DuminicaRev. Peter Geiermann, C.SS.R., The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, p. 50, 2 nd edition, 1910

6. Protestantul Andrew Lincoln afirma in lucrarea sa: „De la Sabat la Ziua Domnului”: „ Nu se poate sustine faptul ca Noul Testament autorizeaza credinta ca, de la inviere, Dumnezeu a hotarat ca prima zi a saptamanii sa fie pazita ca Sabat… A deveni sabatarian al zilei a saptea este singura optiune consecventa pentru toti aceia care sustin ca intreg Decalogul este obligatoriu ca Lege morala.” Andrew Lincoln, „De la Sabat la Ziua Domnului”

Cum s-a ajuns ca majotitatea crestinilor sa serbeze o alta zi de odihna decat cea biblica ?

Schimbarea s-a produs treptat. Pana la mijocul secolului al II-lea d.Chr., nu exista nicio dovada ca crestinii s-ar fi inchinat duminica. Pe la mijlocul secolului al II-lea, apar primele informatii potrivit carora unii crestini pazeau in mod voluntar duminica, nu ca pe o zi de odihna, ci ca pe o zi de inchinare.

Biserica din Roma, alcatuita in mare parte din credinciosi proveniti dintre neamuri, s-a aflat in fruntea tendintei de schimbare a zilei de odihna. In Roma, capitala imperiului, s-au creat puternice sentimente antiudaice. S-au dat cateva edicte imperiale, cum este cel al imparatului Hadrian, edicte cu un puternic caracter antiiudaic.

Crestinii din Roma, incercand sa se distanteze de iudei si pentru a nu fi confundati cu acestia, au renuntat treptat la unele practici comune cu ale iudeilor. Intre aceste practici s-a numarat si pazirea Sabatului, fiind inlocuita treptat cu pazirea duminicii.  In biserica primara existau doua curente puternice:

Iudaizantii, pentru care crestinismul nu era altceva decat o continuare, intr-o forma noua, a mozaismului.

Gnosticii, care se opuneau violent Vechiului Testament, aducand in crestinism o serie de idei, invataturi si practici provenind de la mai multe credinte pagane. De la mijlocul secolului al II-lea, pana in secolul al V-lea, influenta duminicii a crescut tot mai mult, insa crestinii din aproape intregul Imperiu Roman au continuat sa pazeasca Sabatul zilei a saptea – sambata.

Socrates, un istoric din secolul al V-lea , scrie: “Aproape toate bisericile din lume sarbatoresc sfintele taine in Sabat, in fiecare saptamana, totusi crestinii din Alexandria si Roma, tinand seama de o veche traditie, au incetat a mai face acest lucru.” “Istoria Eclesiastica”, cartea V, cap. 22

Sozomen, un alt istoric care a trait in aceeasi perioada, scrie si el: “Oamenii din Constantinopol si de aproape pretutindeni se intalnesc laolalta in Sabat ca si in prima zi a saptamanii, obicei ce niciodata n-a fost urmat in Roma sau la Alexandria.” “Istoria Eclesiastica”, cartea VII, cap.19

Aceste referinte demonstreaza rolul conducator al Romei in nesocotirea pazirii Sabatului biblic in favoarea pazirii primei zile a saptamanii – duminica.

Prima dovada a pazirii duminicii o avem de la Iustin Martirul, in jurul anului 150, d.Chr.: “In ziua care se numeste “ziua soarelui”,  toti din sate si de pe camp se aduna in acelasi loc. Ne adunam in tot cursul zilei soarelui deoarece ea este prima zi in care Dumnezeu, scotand materia din intuneric, a creat lumea si tot in aceasta zi Iisus Christos, Mantuitorul nostru, a inviat din morti.

     Motive invocate pentru schimbarea zilei de odihna:

1) Duminica este ziua invierii Domnului.

2) Pentru ca crestinii sa nu fie confundati cu evreii datorita  pazirii Sabatului zilei a saptea.

3) Deoarece duminica era deja o zi de sarbatoare pentru pagani – “Dies Solis” ( Ziua Soarelui ). Se pretindea ca prin pazirea duminicii in locul Sabatului zilei a saptea, paganii ar fi fost mai usor de convertit la crestinism.

4) Primii crestini au facut din Sabat o zi de post, facand-o nepopulara. Sabatul devenise o zi trista, in contrast cu duminica, care era o zi de bucurie. Sedulius, un poet crestin, scoate in evidenta diferenta intre cele doua zile: “Deja, dupa Sabatul cel trist, a inceput ziua fericita care-si trage grandoarea de la Domnul suveran si care prima a meritat sa vada nasterea lumii si invierea lui Christos.

Datorita cultului soarelui din Orient, incepand cu prima parte a secolului al II-lea, cultul lui Sol Invictus a devenit dominant in Roma si in alte parti ale imperiului. Aceasta religie populara a avut un impact puternic asupra crestinismului prin noii convertiti. Acestia au pastrat venerarea soarelui, aducand-o cu ei in sanul religiei crestine. Parintii bisericii au consemnat frecvent acest lucru.

Prima lege duminicala civila a fost data de imparatul Constantin cel Mare in 7 martie 321. Pentru acesta , legea a reprezentat o simpla manevra politica de mentinere a unitatii imperiului, scindat la data aceea in doua mari religii: crestinism si paganism. Avand in vedere ca duminica se bucura de o mare popularitate intre pagani, fiind din ce in ce mai stimata si de unii crestini, Constantin cel Mare a sperat ca, prin declararea duminicii ca zi sfanta, sa obtina sprijin din partea ambelor tabere.

Legea lui Constantin reflecta mentalitatea sa de adorator al soarelui: “In venerabila zi a soarelui, magistratii si poporul ce locuiesc in orase sa se odihneasca si toate atelierele sa fie inchise. La tara, totusi, persoanele angajate in agricultura sa continue liber si legal indeletnicirile lor.”

Dupa legea  duminicala civila, au urmat, dupa cateva decenii, legile duminicale religioase, elaborate in cadrul conciliilor si sinoadelor bisericesti. Iata cateva din aceste legi:

     1) Sinodul din Laodicea ( 343-381 d.Chr. ), in canonul 14, mentine citirea Evangheliei si a altor pasaje din Scriptura in Sabat. Insa in canonul 29 este specificat ca crestinii trebuie sa lucreze in Sabat, abtinandu-se pe cat posibil duminica.

     2) Sinodul din Aquila ( 386 d.Chr.) ordona schimbarea denumirii zilei intai a saptamanii din “Dies Solis” in “Dies Domini” . Aceasta denumire va intra de atunci in majoritatea limbilor lumii ( “domenica”- italiana; “domingo” – spaniola; “dimanche” -franceza; duminica – romana , etc )

     3) Sinodul din Cartagina ( 398 d. Chr. ) nu-l recunoaste ca fiind catolic pe acel om care posteste duminica.

     4) Sinodul din Cartagina ( 401 d.Chr ) , in canonul 5, interzice spectacolele de teatru si circ duminica si in alte sarbatori religioase.

     5) Sinodul din Orleans ( 538 d.Chr. ) ingaduie unele munci de casa, insa interzice practicarea agriculturii in zilele de duminica. Papa Vigiliu rosteste o anathema impotriva “sabatarienilor iudaizanti”.

     6) Sinodul din Trullan ( 692 d.Chr ) interzice orice serviciu divin in zilele de Sabat.

     7) Sinodul din Trident ( 18 ianuarie 1562 ) recunoaste oficial din partea Bisericii Catolice, prin gura lui Gaspar de Fosso, episcop de Reggio, ca schimbarea zilei de odihna nu a avut loc la porunca lui Christos, ci la porunca bisericii, dovedind prin aceasta puterea pe care o are de a schimba legile divine.

     Schimarea zilei de odihna a fost profetizata pe paginile Scripturilor.

Apostolul Pavel atrage atentia in 2 Tesaloniceni 2,7 ca “taina faradelegii” incepea deja sa lucreze pe vremea lui. Curentul gnosticilor incepea sa lucreze prin incercarea de a introduce in crestinism idei si practici pagane.

In Fapte 20, 29.30, Pavel isi marturiseste o anumita neliniste: “Stiu bine ca dupa plecarea mea, se vor vara intre voi lupi rapitori care nu vor cruta turma si se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor invata lucruri stricacioase ca sa atraga ucenici de partea lor.”

In Daniel 7, 25 este profetizata, cu cinci secole inainte de Christos, lucrarea cornului cel mic: “El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt, va asupri pe sfintii Celui Prea Inalt si se va incumeta sa schimbe vremile si Legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme.

Cornul cel mic din Daniel cap. 7 reprezinta papalitatea, singura putere care corespunde tuturor detaliilor profetice. Biserica Romei este singura biserica ce pretinde puterea de a schimba legile lui Dumnezeu. Astfel, pe la 1400, Petrus de Ancharano a pretins ca “papa poate modifica Legea divina, deoarece puterea lui nu este a unui om, ci a lui Dumnezeu, si el actioneaza in locul lui Dumnezeu pe pamant, avand putere deplina de a lega si dezlega oile sale.” Lucius Ferraris, Promta Bibliotheca”, art. 2, Papa .

Pozitia actuala a Bisericii Romei este aceeasi. Editia din 1977 a Catehismului convertitului la credinta catolica contine o serie de intrebari si raspunsuri care confirma aceasta pozitie:

 Intrebare: “Care este ziua Sabatului ?” –  Raspuns: “Sambata este ziua Sabatului.”

Intrebare:Atunci de ce pazim dumnica in locul sambetei ?”Raspuns: “Noi pazim duminica in locul sambetei pentru ca Biserica Catolica a tranferat solemnitateea ei de la sambata la duminica.”

In cartea sa , “Credinta milioanelor” ( 1974 ), devenita best-seller,invatatul romano-catolic John A. O’Brien ajunge la o concluzie inevitabila: “Deoarece sambata, si nu duminica , este amintita in Biblie, nu este oare curios faptul ca necatolicii care pretind ca isi fundamenteaza religia lor direct pe Biblie si nu pe biserica, pazesc duminica in loc de a pazi sambata ? Da, desigur, aceasta este o inconsecventa… Obiceiul de a pazi duminica se bazeaza pe autoritatea Bisericii Catolice si nu pe un text explicit al Bibliei. Aceasta pazire ramane ca o aducere aminte a Bisericii mame, de la care sectele necatolice s-au despartit, asemenea unui baiat care a fugit de acasa, dar care poarta inca in buzunarul sau o fotografie a mamei sale sau o bucla din parul ei.”

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice, Ziua de odihna și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

10 răspunsuri la Schimbarea zilei de odihna

  1. filip.marius.g spune:

    Fiecare religie, chiar si adventistii, manuiesc paturica doar si numai pentru propriile picioruse.N-am sustinut ca evreii nu,doar ca, de la acestia ati mai avea ce invata, daca s-ar elimina putintel din ermetismul doctrinal.N-o veti faceti caci, n-a venit vremea.Zilele trecute, citeam cu stupoare pe un sait al ortodoxiei romane, precum ca chivotul cu tablele legii le apartine, fiind emblematca credintei lor.Si acestiatia ca si alte culte sau secte, desconsidera pe Domnul si hotararile sale, sau pe Isus cu afirmatiile sale, precum schimbarea zilei de odihna a sabatului,precum ca Isus este Dumnezeu,precum ca omul a fost facut dupa chipul” si” asemanarea Domnului(sper ca recunosti falsitatea lui „si”), precum ca evreilor li s-a luat harul (si atunci sigur caci chivotul le apartine, lor, prea umplutilor de haruri), totul dupa prafuitele lor interese.Marx si Lenin impreuna cu sleahta lor,urmati de Hitlar cu sleahta lui, au vrut a face cam aceleas diversiuni,pretentii si schimbari a legii ,dar…….! Cu stima, in speranta unei adevarate purificari spirituale,daca este cazul. Filip Gavrila

    • Lori Balogh spune:

      Oare d-v, evreii, nu faceti la fel, „manuind paturica pentru propriile picioruse” ? Daca e vorba sa vorbim despre „ermetism doctrinal”, atunci as putea afirma acelasi lucru si in dreptul poporului d-v. Eu sunt dipus sa invat de la oricine, chiar si de la hindusi, islamici sau atei. Cu o conditie: lucrurile sa reflcte adevarul, binele si frumosul. D-v sunteti dispus sa invatati de la un neevreu ?
      Dar sa lasam polemicile fara rost si sa discutam lucruri ziditoare pentru noi, fie ca suntem evrei, fie crestini sau de alte religii. Bunaoara, deoarece am in studiu un subiect legat de zilele Creatiei din Geneza, va intreb cu tot respectul: care este pozitia d-v, a evreilor, legata de zilele Creatiei ? Va intreb acest lucru deoarece in crestinism exista un curent destul de puternic care afirma ca zilele Creatiei nu au fost zile literale, de 24 h, ci perioade lungi si nedefinite de timp.Sunt chiar teologi crestini care afirma ca primele 11 capitole din Geneza sunt doar o colectie de legende si mituri evreiesti ( lucru cu care eu nu sunt de acord !), deci nu ar trebui sa le luam in sens literal. Astept opinia d-v.
      Cu respect, Lori B.

  2. Liviu spune:

    Creştinii nu trebuie să ţină sabatul fiindcă acesta a fost poruncit copiilor lui Israel (Deuteronomul 5:1-3), este semnul legământului încheiat de Dumnezeu cu Israel (Exodul 31:12-17; Ezechiel 20:12), reprezintă doar odihna fizică care anticipează adevărata odihnă oferită de Hristos (Matei 11:28-30; Evrei 4:1-11), a fost dezlegat de Hristos (Matei 12:1-8; Marcu 1:21, 2:23-28; Ioan 5:18), creştinii din biserica primară nu au ţinut sabatul, ci au folosit această zi cu scop evanghelistic (Fapte 17:2 ), iar în Hristos am fost izbăviţi de Lege (Ioan 1:17; Matei 11:13; Galateni 3:10-14, 4:1-7;Romani 6:14; Coloseni 2:14, 2:16-17).

    Creştinii nu trebuie să ţină sabatul fiindcă neprihănirea nu se capătă prin ţinerea Legii (implicit prin ţinerea unei zile – Galateni 3:16-21; Romani 10:10; Efeseni 2:8), odihna în Hristos nu mai este legată de o zi (Matei 11:28-29; Evrei 4:1-11, 3:12-19), iar închinarea şi slujirea nu mai sunt limitate la o zi (Ioan 4:20-24; Romani 12:12; 1 Tesaloniceni 5:17; 2 Timotei 4:1-2).

    Creştinii nu ţin duminica (în sensul poruncii date pentru ziua de sabat),ci, privind credinţa ascultarea, slujirea şi mărturia vieţii, ei ţin toate zilele şi sărbătoresc duminica proclamând învierea Domnului Isus (Psalmul 118:22-24; Matei 28:1; Luca 24:1-8; Ioan 20:1), coborârea Duhului Sfânt (Fapte 2:1), urmând exemplul bisericii primare (Fapte 20:7; 1Corinteni 16:1-2; Apocalipsa 1:10)

  3. dinu spune:

    catolicii recunosc ca ei au schimbat ziua de odihna dar lumea nu poate intelege, sint orbiti de satana.

  4. dinu spune:

    sfinta este ziua sabatului lasata de dumnezeu tatal, cei care au schimbat o in duminica care este ziua soarelui la pagini nu se tem de judecata care va veni.

  5. Liviu spune:

    foarte bine si correct este tratata aici problematica schimbarii sabatului. Felicitari! Este Un privilegiu! Este simplu si frumos si clar. Nu mai ramane decat o minte curata si lipsita de prejudecati sa primeasca acest adevar scump si important si atat de contestat. Domnul Isus sa va binecuvinteze!

  6. saran costel spune:

    Adevarul este numai la Dumnezeu: ziua saptea este sambata, duminica este prima zi a creatiei, inceputul saptamanii. Domnul Isus S-a odihnit in ziua LUI (sambata), iar prima zi a creatiei a fost duminica. DUMNEZEU a despartit in prima zi a creatiei lumina de intuneric; aceasta a fost ziua intai (duminica).
    Isus era Lumina care lumineaza lumea, de acea intunericul n-a biruit lumina. DOMNUL a inviat in prima zi creatiei. El este Alfa si Omega, inceputul si sfirsitul creatiei. Lumea iubeste mai mult minciuna decit adevarul in Christos. Dumnezeu are o biserica vizibila, care este mentionata in cartea Apocalipsei, capitolul 14,12: Cei care pazesc poruncile Lui DUMNEZEU si au marturia Lui IISUS. Si mai are una invizibila care inca nu cunoaste adevarul biblic .

  7. Doru ioan spune:

    Acest ,,satan”din lume încurând va fi distrus. Dumnezeu va instaura pacea sa pe noul pământ, papalitatea se opune dar nu are putere. Lumea este oarbă nu studiază sf.Scriptură .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free